3,239 matches
-
maselor, trăim prin ele și lor le datorim de a ne menține la putere (!!). De 3 ani de zile ni se anunță moartea și suntem astăzi mai tari (!!) ca oricând, fiindcă masele sunt cu noi. Ce vor zice deci aceste mase din Ucraina când vor vedea că nu am reclamat retrocedarea Basarabiei și cum le vom putea explica dezinteresarea noastră ?“ „Domnule Karahan, chestiunea Basarabiei e din acelea cari între noi și D-voastră nu se va mai putea pune decât prin
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Ospital", denumire care nu a fost niciodată acordată Ospiciului de la Golia. La Golia exista în schimb, cum am amintit și mai sus, o viață religioasă mai susținută. La 1866, "paraclisul ospiciului alienaților din monastirea Golia" conținea "1 chivotu pe Sf. mase de argint pe alăcuri suflată cu aurul pentru Sf. taine; 1 rându de Sf. vase adică un potir, un discu, o stea pe alăcuri suflată cu aur; o linguriță de argintu cu gavanu suflatu cu aur; o copie cu manunciulu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1965), Teodor Manea citea necontenit, zi și noapte, spunând cui îl întreba că era de datoria lui s-o facă: toată viața le vânduse altora cărți, dar nu prea le citise pentru că nu avusese timp. Acum avea. Cititul a fost mân gâierea ultimilor ani ai acestui om dintr-o bucată, unul dintre neștiuții devotați truditori pentru binele culturii române. Copilărie furată? Un loc comun al criticii din anii ’60 era acela privitor la copi lăria furată de război (variante: frustrată, ultragiată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
toscano negli anni 1427-1430, Franco Angeli, Milano, 1983. ---, La maison et le nom. Stratégies et rituels dans l'Italie de la Renaissance, Éditions de l'EHESS, Paris, 1990. Kristeller, Paul O., "Frater Antonius Bargensis and His Treatise on the Dignity of Mân", în Studies în Renaissance Thought and Letters, Edizioni di Storia e Letteratura, Romă, 1956-1996, ÎI, pp. 531-560. Lerz, Nadia, " Îl diario di Griso di Giovanni", Archivio storico italiano, CXVII, 1959, pp. 247-278. McCormick, A. P., "Goro Dați and the Român Origins
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Florentine Diaries în the Fourteenth Century", în Papers of the British School at Rome, 24 (1956), pp. 183-205. Hay, Denys, "Flavio Biondo and the Middle Ages", în Proceedings of the BritishAcademy, 45 (1959), pp. 97-128. ---, Polydore Vergil: Renaissance Historian and Mân of Letters, Clarendon Press, Oxford, 1952. Hyde, Edward, "Earl of Clarendon", în Essays Moral and Entertaining, vol. 2, retipărit la Longman, Hurst, Rees, Orme, & Brown, Londra, 1815. Ianziti, Gary, Humanistic Historiography under the Sforzas: Politics and Propagandă în Fifteenth-Century Milan
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sale, vezi Charles Trinkaus, În Our Image and Likeness: Humanity and Divinity în Italian Humanist Thought, University of Chicago Press, Chicago, 1970, I, pp. 231, 413-414; și Paul O. Kristeller, "Frater Antonius Bargensis and His Treatise on the Dignity of Mân", în Studies în Renaissance Thought and Letters, Edizioni di Storia e Letteratura, Romă, 1956-1996, ÎI, pp. 531-560. 23 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 530; Naldi, Vită, cols. 539-540. 24 Vespasiano, Vită, I, pp. 495-6; Comentario, ÎI, p. 530; Naldi, Vită, col
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o pur latino? Fu l'opera vulghare degna d'onore Del famoso poeta florentino? Oppur fu lo Scanbrilla l'autore? Per la riferma inviasti a chammino Chancielliere et Pancaticho oratore. Se sapessi el tenore, Già terribil dolore are' promesso, Cholle mân tue micida di te stesso. Conform ASF, Tratte, 983, fol. 20r, Strozzi avea numai un mandate în Pisa, din 6 ianuarie până pe 6 iulie 1415. 53 Dante Alighieri. 54 Francesco di Giovanni Scambrilla era un poet florentin burlesc. 55 Santoli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
48 Elenă Valeri, Italia dilacerată: Girolamo Borgia nella cultură storica del Rinascimento, Milano, 2007. 49 Ț. C. Price Zimmermann, Paolo Giovio: The Historian and the Crisis of the Sixteenth Century, Princeton, 1995. 50 Denys Hay, Polydore Vergil: Renaissance Historian and Mân of Letters, Oxford, 1952. 51 Gilbert, Machiavelli and Guicciardini, pp. 271-301; Gennaro Sasso, Per Francesco Guicciardini: quattro studi, Romă, 1984. 52 Despre ars historica, vezi Anthony Grafton, What Was History? The Art of History în Early Modern Europe, Cambridge, 2007
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
uitat să spun că vezeteul meu era un jidovaș bicisnic de vro 14 ani, căruia îi plăteam patru lei pentru o zi de vânat. Nu era mult, dar nici el nu știa să facă mare treabă; abiè dacă putea să mâie ziua calul pe loc drept, iar noaptea se temea și de umbra lui și mergea halandala, când spre dreapta, când spre stânga, încât trebuia să deschid ochii în patru, ca să nu suie cu roatele pe movilele de prund și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bragagii, salipgii și plăcintari levantini, ungureni cu cornuri, chifle și franzele și oltenași cu „țârii noi de la butoi“, cei atât de afrodiziaci; și am dat gologanul meu ultimilor flaș netari cu arii vechi și răgușite, cu șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău câștigător la loterii; cât și al ultimelor „pianuri“ purtate legănat În spinare de compozitorul cântecelor de pârnaie, de pușcărie, Victor Talianu, Împodobite ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cartea de citire; și editam revista Luna, scrisă toată cu mâna mea În mai multe exemplare și vândută tot pe nasturi. și când făceam ravagii, Încă de la doisprezece ani, prin ini mile fetelor blonde din mahala, volubila Marioara de la Pica, mân dra Elena Moldoveanu și melencolica Eugenia Ionescu, dezlănțuind printre ele adevărate tragedii sentimen tale, cu dez nodăminte cu oțet, foi de leandru, capete de chibrituri, mixtură infernală (brrr!), dar otravă plăcută fetelor nefericite În amor. Când eram copii odată mii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ci fiindcă (ăsta-i adevărul!) școala de la Sf. Sava nu ne Învăța nimic, nu ne Îndemna la nimic, această școală care se fudulea cu ai săi permanenți pre mianți Întâi cu cunună În toate clasele, Lazăr Gheorghe și frații Turnescu, mân driile liceului și ale superstiției premianților Întâi cu cu nună - dar ajunși unul belfer obscur pe la pensioanele de fete, iar altul risipindu-și averea, Îndată după majorat, cu nevastă-sa de circumstanță, Mița Biciclista. ...E plină lumea noastră de indivizi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
imens material spitalicesc și de provizii În alimente și muniții. Abia dacă mă mai primea noap tea colo nelul meu, Îmbăloșat de somn și de excese sexuale des perate, În teama lui bolnavă că-i rămâne frumusețe de nevastă pe mâi nile nemților, smiorcăindu-se și neastâmpărându-și sfincterul [...]. Mi-o... rupe, Beldie, mi-o... rupe nemții când or vedea-o așa de frumoasă... Lasă-mă-n pace cu telegramele tale! Dă și tu ordine cum te-o tăia capul! și mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără sacrificii și fără glorie, la fel cu a lui Grigore N. Filipescu, fiul unic al ma relui patriot mort În toiul dezastrului țării - acuma șef al gunoierilor din Bacău. Mă găsise războiul În redacția elegantă a Noii Reviste Ro mâne din Pasajul Român; În după amiaza zilei de 14 august 1916, ziua mobilizării, cu un drac de bucovineancă frumoasă care dansa goală, abandonându-se, când și când, brațelor mele, sau cu capul plecat peste umărul meu, până ne-au trezit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul ăsta zgomotos și anonim, să-i ofer cumva o mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du temps jadis: Mais où sont, măicuță dragă, les neiges d’antan? Duhul credinței religioase nu lipsește acestor femei și cred că În cea mai mică măsură posibilă [din] ipocrizie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
femei În pielea goală având organul lor muieresc astfel dresat ca să-ți ia francul de pe marginea mesei, aspirându-i așa cum ți-ar suge lipitoarea sângele rău din tine; sau adresele localurilor cu „tapeți“ fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe lângă Costică și acesta a invitat-o la dans. Toată noaptea i-a făcut curte soru-sii fără să știe că este ea! Lucreția n-a scos o vorbă. I-a dat prăjituri la bufet, coniac, i-a sărutat mâna, a mân gâiat-o; se Încălzise bine. Costică o chema mereu sub scară să o Îmbrățișeze, dar ea refuza. La ora 12 noaptea s-au dat jos măștile. Râsul a fost homeric, dar Costică turba de necaz: Ptiu, fir ai a dracului! Tu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Gioconda cu mustăți a lui Duchamp e o tîmpenie din cele de care-s pline căr țile de școală, dar cît de semnificativă, cît de nemuritoare tîmpenie ! Ce șansă uriașă pentru Gioconda ! La fel, Daniel Abagiu este reversul celor mai multe personaje mas culine din literatura noastră modernă, un anti-macho, un anti -Don Juan. În loc de viața plină de semnificație a eroilor lui Preda, Breban, Buzura (nu mai vorbesc de Paler), viața lui Abagiu e o suită de eșecuri, și acelea mediocre, fără pic
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cîntecele „lui Nichita“, cădeau și spărgeau sticlele pe care le aveau în buzu narele paltoanelor (și sugeau apoi stofa, în încercarea de a salva ce se mai putea salva), se pișau la artezienele de pe Victoria Socialismului (gest de care erau mîn dri, considerîndu-l de maximă disidență) și, ajunși în cimi tir, erau fugăriți de cîini. În cele din urmă, lăsau o sticlă pe mormînt, „Pentru Nichita, săracu’ !“, și se în torceau spre dimineață cu sentimentul datoriei împlinite. Întîlnirile din camera mea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de parcă s-ar fi culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în mînă. Îi flutură, triumfătoare, o bucată de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un s[ifilis] care i-a „mân cat gâtlejul“. (Urmare: i-am adus un specialist „nas, gât, urechi“, și când am plecat eu se simțea foarte bine.) Îmi spunea: „Ah! Cocanàm, Cocanàm, dore gât! Musever spui la mine bolnav iestem gât, bola ruținem! Cocanàm, la mine durut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca o albină de aur. Te iubesc, fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra interioară a inteligenței tale. M-a vizitat zăpăcitul de Don Bazil; vizita lui mi-a făcut mult bine. E căzut din lună și, la propriu, de la o vie unde e găzduit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și el; am închide ușile ca pe vremuri, ca să nu ne deranjeze nimeni în timpul lecturii. Dar să ne mulțumim cu speranța că într-o bună zi am s-o țin în mâinile mele care vor fi zbârcite ca pergamentul. Cu mâi nile împreunate, ca pe o icoană, așa i-aș duce-o tatei. [...] Am o singură dorință fierbinte pentru ziua ta de naștere: să fii sănătoasă și fericită. Respiră adânc, trăiește fericită, departe de cuptorul de aici. Îngrijește-te, scumpa mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lista și i-a trimis imediat vorba lui Marcel să nu stea acasă, în vila de la Floreasca. Marcel a cerut însă ajutorul familiei Petre Român, reușind să se ascundă la Snagov. (Vezi declarația dată de gen. Militaru lui Jean Paul Mân în "Nouvel Observateur", măi '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu în liniștea și splendoarea specifice sfârșitului de toamnă de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce să se impacienteze. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
când scosese vitele să le ducă la păscut; Ia, afurisitul ista de buhai , a trebuit să fug din pricina lui prin grâul lui Bastachi. S-a luat după o goniță care umbla după buhai și ca să-i ies înainte ca să-l mân spre imaș, am luat-o prin grâu și n-am văzut o groapă mică; am căzut și mi-am scrântit chiciorul...Deghe am putut să adun vitele, noroc că m-a agiutat văr-miu, Victor, că dăduse strechea în ele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]