2,918 matches
-
și morală, ca arme împotriva agresiunii alogenilor, dar și ca singură modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse în discuție, fiind văzute ca unice valori ce pot mântui neamul. Mircea Streinul definea poezia de aici prin „credință, moarte, universalism” și considera că dimensiunile fundamentale ale artei și poeziei bucovinene ar fi doar două: „barocul” (reprezentat de poezia lui, a lui Ghedeon Coca și George Antonovici) și „goticul moldovenesc
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
ataca deseori demagogia și formele străine neasimilate. Pe măsură ce se înstrăinează de ceilalți revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa prea numeroșilor săi dușmani. Firea sa egolatră și dominatoare nu i-a îngăduit asocierea de lungă durată cu oamenii de valoare ai epocii, cu care a
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
al unui ferment la nivelul Întregii umanități. Mutatis mutandis, poate că nici intelectualii nu trebuie să iasă din mănăstire și să le ceară celor de pe stradă să se urce pe cruce, să intre În chilii, să se Îmbunătățească, să se mântuie. E plină lumea de misionari care sunt gata să dea sfaturi și să le impună celorlalți o formă sau alta de mântuire, fără să fie capabili să se elibereze pe ei Înșiși. Dacă noi reușim să ne schimbăm pe noi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe cei răi, pentru că Biserica de acum nu e identică cu cea escatologică. Și ultimele două cărți ale operei, în care este abordată chestiunea mântuirii celor drepți și în care Augustin se întreabă cine pot fi drepții ce se vor mântui și ce funcție poate avea Biserica pe pământ ca să ajute la mântuirea lor, reiau tematica antipelagiană. Pe de altă parte, cetatea pământească este compusă din acei oameni care poartă în sine imaginea omului din lumea aceasta: ea încearcă în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cercurile din Galia, dar și cele din Italia și Africa. Opoziția la ultimele teze antipelagiene ale lui Augustin se baza, între altele, pe afirmația din 1 Tim. 2, 4, unde se spune că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți, afirmație înțeleasă de antiaugustinieni ca o referire nediscriminatorie la toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mântuie efectiv. Într-adevăr, într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca toți oamenii să fie mântuiți, afirmație înțeleasă de antiaugustinieni ca o referire nediscriminatorie la toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mântuie efectiv. Într-adevăr, într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosperus spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-l ajute să-și facă viața mai bună (cartea I). Totuși, legea nu-l putea elibera de sub stăpânirea diavolului și nici de moarte; acest lucru nu poate fi decât efectul sanctificării operate de Cristos (cărțile II și III). Cine e mântuit trebuie să ducă însă o viață conformă cu voința divină, luptând, grație puterii pe care i-o dă Cristos, împotriva înclinației spre păcat (cărțile IV și V). Cărțile VI și VII-VIII tratează tema iubirii față de Dumnezeu și, respectiv, față de aproapele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă o dată, / Suferă țară nevinovată // Pleacă streinul, vine streinul, / Altul e gâdele, unul e chinul // Foametea seceră, molima bântuie / Nimeni nu spune vorba ce mântuie // Greu e și lanțul pe trupul căzând / Mult mai greu este lanțul pe gât // Fuge prin codru pasărea-albastră, / Inima, Doamne, inima noastră. Țipă rănită sub negura zării / Inima, Doamne, inima Țării.” Arta poetică se simplifică acum considerabil, versurile fiind mai
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
lucrări bune nu poate să le schimbe soarta. Întrebarea care rămânea, pentru fiecare creștin, era cum vom ști dacă am fost salvați prin grația lui Dumnezeu. În timp ce nimeni nu poate să știe vreodată, Calvin credea că cei care au fost mântuiți vor satisface toate poruncile Domnului cu zel, nu pentru că le va asigura mântuirea, ci pentru că aceasta este dorința Sa. În plus, fiecare dintre noi are obligația să creadă că am fost aleși și să se comporte În mod corespunzător. O
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să creadă că am fost aleși și să se comporte În mod corespunzător. O Îndeplinire constantă a Îndatoririlor poate servi ca o dovadă parțială sau cel puțin ca un semn, care să-i dea speranța unei persoane că a fost mântuită. Calvin cerea chiar și mai mult de la credincioși. El pretindea că nu este suficient numai să continuăm să acționăm În lume la nivelul maxim al puterilor noastre - aceasta era concepția despre chemare a lui Martin Luther. Calvin credea că fiecare
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
s-a menținut în afara cercurilor și a orientărilor literare doctrinare -, își proiectează destinul în cel al lui Noe. Căutător întru sine și întru Dumnezeu, acesta e omul ales care, în luptă cu materia dezlănțuită și năzuind la o lume nouă, mântuită de tină, refăcând formele dintâi, paradisiace, o află în poezie: „O Tâmplă ruginește culcată pe narcise./ (Vrea lumea-I cum a fost nainte de-a o face.)/ Din inima-I, de soare, o rază își desface/ Și Noe-atunci visează măsurile
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
și pe cei răi, pentru că Biserica de acum nu e identică cu cea eshatologică. Și ultimele două cărți ale operei, în care se abordează chestiunea mîntuirii celor drepți și în care Augustin se întreabă cine sînt drepții care se vor mîntui și ce funcție poate avea Biserica pe pămînt ca să ajute la mîntuirea lor, reiau tematica antipelagiană. Pe de altă parte, cetatea pămîntească este formată din acei oameni care poartă în sine imaginea omului din lumea aceasta: ea încearcă în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cercurile din Gallia, dar și cele din Italia și Africa. Opoziția față de ultimele teze antipelagiene ale lui Augustin se baza, între altele, pe afirmația din 1 Tim. 2, 4, unde se spune că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mîntuiți, afirmație înțeleasă de antiaugustinieni ca o referire nediscriminatorie la toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mîntuie efectiv. într-o scrisoare din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca toți oamenii să fie mîntuiți, afirmație înțeleasă de antiaugustinieni ca o referire nediscriminatorie la toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mîntuie efectiv. într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această libertate nu este anulată de existența și de eficacitatea harului; a doua carte e dedicată analizei harului și încearcă să demonstreze pînă la ce punct ar fi corecte ideile semipelagienilor; autorul afirmă că voința Domnului ca oamenii să se mîntuiască și generozitatea cu care acesta acordă harul sînt nemărginite; importanța liberului arbitru e capitală pentru ca omul să înceapă să facă bine și să persevereze în acest sens; în fine, se subliniază preștiința lui Dumnezeu, care stabilește pentru eternitate și într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-l ajute să-și facă viața mai bună (cartea I). Totuși, legea nu-l putea elibera de sub stăpînirea diavolului și nici de moarte; acest lucru nu poate fi decît efectul sanctificării operate de Cristos (cărțile II și III). Cine e mîntuit trebuie să ducă însă o viață conformă cu voința divină, luptînd, grație puterii pe care i-o dă Cristos, împotriva înclinației spre păcat (cărțile IV și V). Cărțile VI și VII-VIII tratează tema iubirii de Dumnezeu și, respectiv, de aproapele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o Republică ideală, un adevăr absolut. Aici, gloata hipnotizată de ambalajul strălucitor al utopiilor ce i se inoculează încă de la sânul mamei, va continua să aștepte învierea din morți și un mesia, sau un președinte de Republică, capabil să o mântuiască! Nu-ți mai rămâne nici un loc de refugiu, decât propria ta conștiință traumatizată de prostia înconjurătoare. „În fața morții - spune autorul - se urlă sau se tace”. În fața unei lumi strâmb construite, plină de inegalități și nedreptăți te apropii virtual de sinucidere
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
alte domenii decât literatura, de la Sainte-Beuve la Borges, Buzzati, Chagall ori Einstein, de la Titu Maiorescu la C. Fântâneru, Petre Pandrea, Valeriu Cristea, Nichita Stănescu sau Gabriela Melinescu. Ca și marele său model (E. Lovinescu), urmașul și luminosul exeget al „scepticului mântuit” are darul formulărilor pregnante și al pătrunderii în mijlocul fenomenului literar, într-un cuvânt, al intuiției critice lucide și elegante, de o aleasă urbanitate [...]. Lovinescu ar fi citit cu pasiune Scriitori români de azi și ar fi văzut în Eugen Simion
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
9Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, 10și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. 11Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciună, 12ca să fie osândiți toți cei ce n‑au crezut adevărul, ci le‑a plăcut nedreptatea. Întâi de toate, autorul îi pune în gardă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
normale dintre oameni; degradarea naturii umane; apariția „înșelătorului lumii”, care „va face semne și minuni”; „focul cercării” în care va intra întreaga omenire - „se vor sminti mulți și vor pieri, iar cei ce vor stărui în credința lor vor fi mântuiți” (16, 5); trei semne prevestitoare ale parusiei (deschiderea cerurilor, sunetul trâmbițelor și învierea morților); coborârea lui Cristos pe norii cerului. În ciuda dimensiunii sale reduse, capitolul 16 nu este lipsit de importanță, fapt remarcat deopotrivă de Jenks și Peerbolte. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu se descoperă în același fel tuturor oamenilor, dar nu toți oamenii răspund în același fel la chemarea dumnezeiască. Omul este singurul responsabil de judecata sa. Dumnezeu este constrâns să își asume rolul de judecător, mai întâi, pentru a‑i mântui pe cei care sunt vrednici și apoi, din respect pentru libertatea creaturilor sale. În cartea a IV‑a, 6, 5, Irineu scrie: „Așadar Tatăl se revelează tuturor, făcând vizibil Cuvântul său tuturor; Cuvântul l‑a arătat tuturor ca Tată și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul, născut din tribul lui Dan, recapitulează toate apostaziile istoriei (sensul numărului 666) în vederea Judecății de Apoi a omenirii. Fără prezența și „cooperarea” adversarului eshatologic, această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui sfinții, ci și pentru a‑i pedepsi pe cei păcătoși, reprezentați simbolic prin figura Anticristului. Acesta nu are o existență proprie. De fapt, adversarul eshatologic pare să întrupeze mai degrabă un fel de „vid ontologic”. Monografia pe care ne‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și‑a încălcat [legământul]; ci de toți se milostivește și pe toți vrea să‑i mântuiască. Pe toți vrea să‑i facă fiii lui Dumnezeu și pe toți sfinții îi cheamă să alcătuiască un singur om desăvârșit. Căci unul este Fiul lui Dumnezeu, prin care noi toți, renăscuți în Duhul Sfânt, vrem să devenim un singur
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
folosit de o astfel de analogie pentru a vorbi, de fapt, despre Anticrist, care cheamă la el întreaga omenire, socotindu‑i ai săi pe niște străini și făgăduind tuturora o eliberare deșartă, el, care nu e în stare să se mântuiască pe sine. În al doilea rând, tiranul eshatologic, instigat de evrei, va persecuta sfinții. Hipolit (57, 1) adoptă interpretarea parabolei „judecătorului nedrept și văduvei stăruitoare” de la Lc. 18,2‑5, propusă pentru prima dată de Irineu. Judecătorul este simbolul Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]