2,194 matches
-
care viața i-a adus pentru câteva clipe rare. Cealaltă Încăpere Îi servea, Măicuței, drept cameră pentru dormit. Se așezară pe câte un scaun: ea, dincolo de măsuța din mijloc, cu fața spre șosea; el - de partea opusă, cu fața dinspre Măicuța. Și conversară. Mult conversară. Despre lucruri mărunte, fără importanță, de nereținut. Se vedea Însă lesne că una spuneau și alta gândeau. Târziu, când puterea nopții prinse a pune stăpânire pe Întreagă acea parte a lumii, Tăicuțași manifestă intenția de a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lucruri mărunte, fără importanță, de nereținut. Se vedea Însă lesne că una spuneau și alta gândeau. Târziu, când puterea nopții prinse a pune stăpânire pe Întreagă acea parte a lumii, Tăicuțași manifestă intenția de a o părăsi, pentru ziua respectivă. Măicuța, ridicându-se de pe scaun, veni către el. I se opri În față. Se ridică și el de pe scaun. Respirațiile li se Întâlniră. El Îi cuprinse capul Între palme și Începu să o sărute fierbinte, Îndelung. Pe când el Începu să-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
locuri de muncă. Mai departe, la facultate, nu aveau cu ce să-și susțină cheltuielile. Au tot căutat și zadarnică le-a fost căutarea. Pe atunci nu se cunoșteau. S-au cunoscut abia câțiva ani mai târziu, la mănăstirea Floreni. Măicuța, Îi devenise, ei, nume, datorită faptului, că, fiind prima, din familia lor numeroasă, iar mama murindu-i de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nume, datorită faptului, că, fiind prima, din familia lor numeroasă, iar mama murindu-i de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
faptului, că, fiind prima, din familia lor numeroasă, iar mama murindu-i de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult prea ocupat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vreme s-a descoperit că este priceput la cifre, la bilanțuri; că are-n el stofă de bun administrator. Și, până una-alta, a ajuns să se ocupe de un soi de aprovizionare administrație, Împreună cu specialiști În materie, din mănăstire. Măicuța s-a Încadrat, ca de când lumea, În colectivul de confecționat covoare și straie călugărești, din cadrul mănăstirii. Munceau, și unul și altul, cu sârg, cu conștiință și credință În cei care-i conduceau și-n cel de sus. Viața, pentru că, probabil
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cei care-i conduceau și-n cel de sus. Viața, pentru că, probabil, așa a fost să fie, i-a scos În calea fericirii, cărările lor uninduse, În cele din urmă, În una singură. Căci, În acea binecuvântată noapte, Tăicuța și Măicuța și-au pus la cale căsătoria. Era bine și frumos la mănăstire. Era liniște; era atmosferă calmă și caldă; munca le decurgea În condiții și cu urmări normale pentru viața unui om cuminte, frumos, cinstit, fără apucături necuvenite. Totuși, ceva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
două fete. Le-a Înflorit activitatea comercială. Cine are bucuria să treacă, acum, prin salba de sătuce, care-mpodobesc minunatele văi ale Racovei și Tutovei, În mod firesc și admirator, va reține, că, o vestită firmă: LA TĂICUȚA ȘI LA MĂICUȚA, Își are magazine În fiecare așezare. E mult, e foarte mult de muncă; sunt și puzderie de necazuri; și motive de enervare; și de Întristare. Totuși, la o atentă analiză, În urma unui sincer și corect bilanț, balanța trage spre partea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dădea și o anume siguranță; dacă nu ateu, oricum neglijent față de cele sfinte, avea astfel pe cineva care se ruga pentru el. Chiar așa : ar fi lăsat-o inima pe bunicuță să pîrjolească, fie și cu mîna Domnului, prunci nevinovați, măicuțe din mănăstiri, bătrîni, pe Papă? Nu; iar la o adică, Papa ar fi scăpat; pentru Antonia, chiar ortodoxă fiind, acesta era un reper important, obligatoriu: era unsul lui Dumnezeu! CÎțiva pontifi o făcuseră lată, oameni și ei, dar și atunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
asta, degetul mă-tii nu mai tâlhărește, al naibii, și nici nu se mai lipește de portofel... - Nu s-ar putea ca totuși să alunece, dar să se și lipească?! După furăciune, autobuzul s-o facă varză pe colonăreasă, iar măicuța să rămâie și liberată și cu portofel?! - Principalul e aici că dacă-ți atinge, o singură dată, pozele, regele ăsta ți le și învie. De poți să te chiombești o viață la ele, ca la televizor... Altui rege îi e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce tinde să dezlege trupul de legăturile lui terestre: „Ah! inima-mi zvîcnește! Și zboară de la mine! ......................................................... Și tremur de nesațiu și ochii-mi văpăiază”, aducînd o stare de voluptate și de durere („un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea provoacă starea de visare, căderea În reverie („săi ca din visare”, „că-ncepe de visează și visu-n lipitură/ Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu...”) și senzația de Înălțare: „cosița se ridică”, „eu parcă-mi aud
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Afrodita este jignită și pune pe capul indiferentului tînăr un premiu regal: „voi da stemampărătească/orișcăreia femei/va putea ca să-l robească/la mîngîioși ochii săi”... Amor face teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah, Îi slab omul, măicuță, și supus pe cît Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o clipală, o zîmbire, un dar mic nesocotit pentru ca sufletul să intre În focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu privirile împăienjenite : „mai trage o dată“... Încă o dată, își spuse Jenică, scrijelind cu vârful foarfecelui încheietura stângă. Repetă mișcarea de câteva ori, brăzdându-și încheieturile în ritmul cântecelor de copii care i se stingeau în urechi. „Mai naște-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mea cea dumnezeiască să muște din pâmântul viermănos? Și când o să aibă în sfârșit voie micul Herrmann să se pișe zi de zi pe groapa iubitei sale mămicuțe? Pășește șchiopătând spre maică-sa) Și mai înainte ca bătrâna și putrezită măicuță să se desprindă de pe micul Herrmann, micul Herrmann o să mai fie odată drăguț cu maică-sa. Și așa va face îndemânatecul Herrmann o gaură proaspătă în capul mamei sale, și apoi își va îndesa pe acolo cocoșelul, în capul măicuței
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
măicuță să se desprindă de pe micul Herrmann, micul Herrmann o să mai fie odată drăguț cu maică-sa. Și așa va face îndemânatecul Herrmann o gaură proaspătă în capul mamei sale, și apoi își va îndesa pe acolo cocoșelul, în capul măicuței, pentru că lui Herrmann îi e atât de dragă mama. Da, Herrmann face o gaură proaspătă, pentru că cea veche îi face spaimă lui, că doar pe-acolo a ieșit micul Herrmann cel Șchiop. (Doamna Wurm ține un pumn la gură și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi considerată o persoană educată: cunoaște limba franceză, dar nu așa cum era rostită în Franța, ci cum și-o însușise la Straford, mănăstire benedictină, și acest lucru nu este surprinzător, deoarece este cunoscut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi considerată o persoană educată: cunoaște limba franceză, dar nu așa cum era rostită în Franța, ci cum și-o însușise la Straford, mănăstire benedictină, și acest lucru nu este surprinzător, deoarece este cunoscut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în căutare de aventuri amoroase, dar și de responsabilitate. Un subiect eroic tratat la modul trivial. Pentru ca dezorientarea cititorului să fie generalizată, confuzia se instalează și în zona naratorului, despre care aflăm, cel puțin la început, că ar fi o măicuță ce-și ispășește penintența scriind această "cronică". Sora Teodora e, retoric, autoarea unor rânduri de genul " Fiecare își are aici, în mănăstire, penitența ei, felul ei de a-și dobândi mântuirea veșnică. Mie mi-a fost dată aceasta de a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deasă; deșteaptă; devitalizare; Dochia; dragoste; durere; dureri; efemeritate; enervantă; eu; experiența; experiență de viață; fata babei; față; ființă; fudulie; fustă; gheboasă; de grîu; gură; hîdă; hîrca; hîrcă; hoață; hotărîtă; imagine; inteligență; îmbătrînită; îngrijită; jale; lacrimi; limită; mamă; dna Maria; martie; măicuță; micuță; miros; moartă; modernă; nas; nas cîrn; năframă; neajutorat; neajutorată; necaz; nepăsare; neplăcere; nepot; nevoie; nuci; oboseală; octogenară; orb; păr; păr alb; părul cărunt; pensie; persoană; persoană în vîrstă; pieptăn; proastă; răposată; regret; rural; sat; sărmană; scîrbos; scorpie; scundă; sexy
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
bucurie; căldură; căsca; club; a se culca; culci; curată; devreme; dimineață; dorința sufletului; nu dormi; dus; evada; familie; favoare; fin; firesc; greu; hiberna; hobby; iepurește; inconștiință; încerca; încîntare; întuneric; jos; lăuntric; leneș; leneveală; a lenevi; cel mai bun lucru; lumină; măicuță; meditează; mereu; mister; mișcare; mai mult; muzică; nevoie; nimic; noi; nu; a obosi; ochi; ocupat; odihna; odihnesc; odihnește-te; odihnești; a odihni; a te odihni; om; pace; în pace; patru; pauză; pierdere de timp; cu plăcere; plăcut; plimbi; pomi; profund
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
diviniza; Doamne ajută!; doctrină; la Domnul; Domnului; drum; la dumnezeu; expune; a face cruce; fală; falsitate; fericire; gest; greșeală; idolatriza; iertăciune; ipocrit; Isus; iubire; împărat; închina; îndemna; îndoaie; a îngenunchea; îngenuncheat; înjosi; înmîna; jertfă; jos; laude; lingușitor; lumînare; la mama; măicuței; mănăstire; mări; mătanie; mereu; milă; la mine; mișcare; mînă; mîndrie; monument; mulțumește; a mulțumi; mulțumiri; muri; nevoie; noroc; obedient; ofta; oftat; om; omagia; omagiu; pace; în pană; păharul; pălincă; părinți; pleca; podea; pomană; popă; potir; preaslăvi; prezenta; proslăvi; a proslăvi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Cristina; cumnată; curvă; cuvînt; de suflet; destăinuire; Diana; domnișoară; dragostea; duioasă; dulce; elevi; enervantă; enervare; familia; familiar; femeie; fetiță; fidelă; fiică; foc; frate cu codrul; fraternitate; frațietate; geantă; îmi lipsește; împărțire; important; inimă; înrudire; interesant; întrebare; Irina; legămînt; liniștită; lipsă; măicuță; mami; mea; membru; membru de familie; mic; Mihaela; mînă; mîngîiere; minune; mod; model; mort; motivație; multă iubire; nană; nebună; necesară; neprețuită; nu; nu vreau; păr; părinți; parte din familie; perfectă; persoană; plăcere; posibil; prietena; prietena mea; prietenie veșnică; prințesă; protecție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a mea, / Că mă duc prea des la ea!"162; " Foaie verde racoină / Peste vârf, peste obcină, / Este-o creangă cu cetină, / Bate vântul și-o clatină, / Din vârf până-n rădăcină. Nu-i de vină crenguța, / Ci-i de vină măicuța, / Că nu mă lasă să iubesc, / Cu cine mă potrivesc. / Zice mama că m-a scoate, / De la câte, de la toate, / De la două nu mă poate: / De la mândra, de la moarte!"163 În poezia obiceiurilor calendaristice, relația om-cosmos este reprezentată de refrenul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că știu cânta, / Da mă doare inima. / Eu nu cânt de bucurie, / Cânt a jale și-a pustie. Eu nu cânt că știu să cânt, / Dorul inimii îl stâng, / Că dorul din pieptul meu / Îi ca pământul de greu. Când măicuța m-a făcut / A plouat ș-a bătut vânt, / Cum a fost vremea de rea / Așa trăiesc viața mea. Când m-au dus la botezat / Dumnezeu era culcat / Și puțin noroc mi-a dat; / El l-a toți le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a discursului liric, dar și de secvența "dialog în dialog": "Păsărică, păsărea, / N-ai văzut nevasta mea? Am văzut-o la fântână / Cu doi copilași de mână. Cu mâna apă scotea, / Din ochi negri lăcrăma. / Copilașii o-ntreba: De ce plângi, măicuța mea? Plâng și eu, plângeți și voi, / Că tăticu-i la război. Sărmanii copiii mei, / Cum au rămas mititei, / Mititei se țin de vatră / Și n-au cui să spună tată, / Ei se duc pe la vecini / Și zic tată la străini
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]