2,300 matches
-
supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
continuu înaintea unui asemenea exemplar, ceramica, meticulozitatea lui ilogică și monstruoasă și, de ce nu, pisica. Doamna Frofrony, într-un ultim capot sidefiu (este ultimul capot pe care în următorii ani Ulpiu i-l va mai cunoaște), îl primește în salonașul măsuțelor de mahon, îl întreabă, pentru 166 DANIEL BĂNULESCU Când își găsește, în fine, o gazdă, bate străzile pentru a se convinge personal dacă mătușa aceea legendară, a domnului Volgoride, este, în mod cert, o femeie bătrână. - Maică! îi va turui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la întrecere, în luminozitate, cu niște spori de ciuperci putrezite și cu restul câtorva putregaiuri din lemn. 204 DANIEL BĂNULESCU - Cum s-o ridic?? - Cu vorba. Spune așa: "Cană mică, nenorocită, albastră, rotundă, nu te-ai plictisit să zaci pe măsuța asta? Ridică-te și treci la perete!" - Și dacă nu s-a plictisit? - S-a plictisit. Dacă ar fi să povestesc în stilul vizitatoarei mele, aș mărturisi că am văzut obiectul respirând adânc de trei ori, suflecîndu-și mânecile și îndreptîndu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
valoare, dantela. În plus, ipoteza nu părea deloc hazardată, dovadă că pe cele două doamne mai rămăsese puțină, ele purtând, bineînțeles, două rochii spendide din acest material. S-au îmbrăcat ca de teatru, suspină Pink. Observă și poșete. Pe o măsuță de serviciu, semănând cu o mantinelă de lojă, dormita un binoclu. Pe masă erau într-adevăr lumânări. - Permiteți-ne să ne prezentăm, domnule Floyd... Sîntem, după cum probabil ați fost informat, surorile Stamatescu. În trecut, am purtat, bineînțeles, în urma căsătoriilor, alte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc, i-ar fi stat pe limbă lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să-și mângâie claviaturile). Publicul asculta răpit, masat în jurul unei măsuțe ovale, cu picioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustații sidefate, măsuță plasată la zece metri distanță de scenă. Aproape toți cei care putea fi întrezăriți în obscuritatea încăperii etalau evantaie. Jumătate dintre cei din public purtau pălării
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să-și mângâie claviaturile). Publicul asculta răpit, masat în jurul unei măsuțe ovale, cu picioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustații sidefate, măsuță plasată la zece metri distanță de scenă. Aproape toți cei care putea fi întrezăriți în obscuritatea încăperii etalau evantaie. Jumătate dintre cei din public purtau pălării, jumătate coronițe. Exista un binoclu de teatru, cu mâner și carcasă de fildeș, executându-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
familia noastră, Stamatescu, care pe unde e, nimeni, în afară de dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un vârtej. Bineînțeles că n-ar fi îndrăznit să vorbească spre el. Închise ochii. Acum nu mai vorbeau. Deschise pleoapele. Bătrânele dispărură. Iar faptul că pe lume puteau să existe patru cești cu cafea, aduse între timp și distribuite pe măsuță, dintre care una preparată pentru o fotografie, nu-l mai duru. Se clătină pe picioare, lemnul, pictat cu un soi de baiț cenușiu, al tocului ușii, pârâi, când Pinky, răsturnat de tangaj, nimeri în el cu umărul, deformă cu trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întîmplase o nenorocire. În momentul în care ne-au arătat o gheată, o bluză și-o iconiță pictată pe-o coajă de pâine, am plâns. Atunci dânșii, manierați, au încercat să ne mângâie și, după ce i-am plasat chiar la măsuța aceasta și i-am servit cu cafele, au început să povestească: - Doamnelor, vă declarăm sincer! Chiar de când l-am luat pe nepotul dumneavoastră la noi, am simțit că făcusem o treabă foarte bună... Era o fire deschisă. Cu părul ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dată în viață, Pink Floyd intui cam cum ar fi ca o zână bună să-ți ruleze sub picioare un covoraș zburător, taman ca-n O mie și una de nopți, iar când își telescopă și mai mult pe sub măsuța ovală, ciolanele, izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arabii de afară, prin vitrinele mari, lăcrămoase, de la coborârea silențioasă a serii și să hotărească dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte și alți doi șlomingari se puseseră răspândiți pe la alte mese, printre consumatori. Iarba alesese una dintre măsuțele din salonul din fund, din cele de pe margini, având la îndemînă și ieșirea a doua (căscată prin spate) și ferestrele imense (corespunzînd spre străduța Covaci și magazinul de încălțăminte "Zimbrul", prin geamul cărora, la vreo nevoie, puteai să țâșnești, încercîndu-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sex feminin... În conștiința acelorași meșteri anonimi. Acum amnistiați și expediați în concediu. Vezi masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au întors către stânga și-au constatat că, într-adevăr, la o măsuță din salonașul din față, dormitau patru cetățeni rași în cap, fioroși, cu mutre de ocnași, probabil de curând amnistiați. Și pe toți ascultătorii se făcu pielea ca de găină gîndindu-se cum de știuse nevăzătorul Radu că ăia se aflau chiar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ziduri și mirosea a untdelemn. Au pășit spre altar. Viscolul zgflțîia cercevelele. Bolțile de piatră gemeau. Codoșul s-a mai închinat o dată. Au urcat niște trepte scunde și au dat la o parte o perdea de catifea. Pe o măsuță ședeau cărțile sfinte cu pecețile lor de argint și odoarele. S-a uitat Paraschiv. Nicu-Piele le aduna. Gheorghe a desfăcut sacul lung și clistirele sunară dulce a metal scump. Au luat lingurile, vasele, un cazan de aramă, vreo două icoane
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sofragerie. Sofrageria era plină de persoane cari așteptau să se așeze după boieri. În frunte Vasile-i meni * locul lui Rufă și, pe rând, șezură toți, încît nu rămăsese loc pentru copii. Ei au fost avizați a ședea la o măsuță scundă lângă sobă, adică Iorgu, Maria și Ion al Mariei, care era privit ca copil de casă. - A trebuit să mai vie și Rufă, șopti Ioan încrețindu-și sprâncenele, ca să n-avem [loc], să ședem la masa mâțelor. - Ești nesuferit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Am cules chiștoacele cu scopul de păstra renumele clientului meu. Oare mediul fizic al unei afaceri are vreo importanță pentru felul În care suntem percepuți? Nu demult, ședeam Într-un avion lângă cineva care a găsit firmituri de pâine pe măsuța din fața lui. „Mi-e greu să-mi imaginez cum s-or fi Îngrijind ăștia de motoarele avionului”, s-a plâns el, „dacă nici măcar nu se deranjează să șteargă măsuțele”. Deși nu am o obsesie, mărturisesc că sunt foarte influențat de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un avion lângă cineva care a găsit firmituri de pâine pe măsuța din fața lui. „Mi-e greu să-mi imaginez cum s-or fi Îngrijind ăștia de motoarele avionului”, s-a plâns el, „dacă nici măcar nu se deranjează să șteargă măsuțele”. Deși nu am o obsesie, mărturisesc că sunt foarte influențat de imaginea unei organizații. Atunci când urc În avion și dau de scaune acoperite cu huse pătate și uzate, mă Întreb oare În ce privință s-au mai zgârcit. Covoarele pot
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să urmărească ce scrie despre una sau alta. din când în când își nota pe manșete câte o idee ca să poată mai târziu să o transcrie când avea să se ducă la culcare, pe perete deasupra patului. alături, pe o măsuță avea sticla și paharele (îl așteptase în seara aceea pe marele lui prieten - dar nu venise). asupra întregei scene era o liniște binefăcătoare. nivelul lichidului scădea cu câte o palmă liniștitoare. Prima constatare care se poate face este aceea că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
timise Starețului care, în fața acelor daruri, se minuna ca un copil și se prefăcea că nu vede printre ele opere pe care un tânăr dominican n-ar trebui nicodată să le citească. De îndată ce intra în chilie, așeza la vedere pe măsuță volumele luate cu împrumut. Începea să citească și ca prin farmec uita de lume și de obligațiile de călugăr față de mânăstire și chiar și de regulile comunității în care se afla și trăia. I se aduceau la cunoștință lipsurile, era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puțin, șopti Cosmina. Să mă obișnuiesc... Ce e atât de neobișnuit ? întrebă Iacob, îndepărtându-i cu mâna o șuviță de pe frunte. Apoi o pofti în sufragerie. Era o cameră nu prea mare, într-o parte o canapea moale cu o măsuță dinainte, pentru cafele. O treaptă mai sus, o masă la care, așa cum erau aran jate scaunele, ar fi încăput opt persoane. Pe etajerele dulapului prins în perete, o com bină muzicală și câteva teancuri de discuri, nicio carte. O ușă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o grosime nemaipomenită (în timp ce a lui Hagienuș era de borangic și largă ca un talar). În așteptarea laptelui, Suflețel scotea câte un text grec sau latin, de obicei Theocrit, Virgiliu, Properțiu, și recita câteva versuri cu glas tare. Întotdeauna, pe măsuța de lângă pat, Suflețel avea cîte-un volum de sinteză critică despre literaturile clasice, precum Karl Heinemann: Dichtung der Römer1 și Dichtung der Griechen 2, sau Haecker: Vergil, Vater des Abendlandes 3.Lecturile și interpretările le făcea soției sale Aurora, și chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Occidentului (germ.). G. Călinescu normal la Suflețel și cele mai sincere efuziuni făceau pe nepreparați să zâmbească. Dan Bogdan, Gulimănescu, însă, pierduseră sensul ridicolului prietenului lor și-l luau cu totul în serios.) - Ce este minunat? Întreba Aurora, punând pe măsuță tava,în mijlocul căreia trona o ceașcă de cafea cu lapte cu două degete de frișcă deasupra. Trebuie adăugat că Aurora, cara uxcor 1, nu corespundea în nici un fel numelui ei mitologic, fiind, ca și Suflețel, de o fizionomie producând în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privesc, încăt mă uitam benevol pe fotoliul cu pata cafea pe spătar, ore întregi, doar contemplănd-o. Mă fascina prin simpla prezență, prin modul în care își dădea șuvițele de păr după ureche sau cum se apleca să șteargă praful de pe măsuța din sufragerie. Adoram modul în care își încrețea fruntea ori de căte ori vedea ceva ce îi displăcea profund. Mă făcea să îmi doresc să o apuc de mănă și să ne cuibărim amăndoi în fotoliu. Să o cuprind în
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
5-6 m2 (pesemne vechea cameră de serviciu), este camera lui Noica. Îmi spune că o simte ca pe adevărata lui casă. "Dorm cu capul dincoace (îmi arată opusul ferestrei). Scriu pe pat, rezemat de pernă. Cărțile mi le așez pe măsuță și pat." Îi place să aibă subsoluri artizanale, ticuri de meseriaș în meseria asta fără unelte și aparate a filozofiei. Alegerea camerei mele la hotel este o încîntare. Sânt invitatul lui, de fapt al lui Goethe, îmi repetă întruna. (Mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani de la cele întîmplate am putut intra în acel apartament care îi fusese restituit într-un târziu Monicăi Lovinescu. Am pășit în camera mică, unde era dormitorul mamei, cu fereastra care dădea spre cheiul Dâmboviței. Știam că în dreptul ferestrei era măsuța la care mama Monicăi se așeza să-i scrie fiicei sale. Își imaginau împreună, scriindu-și, cum va arăta, după 13 ani de despărțire, reântâlnirea la Paris. Iar apoi, în loc de asta, a venit arestarea. În apartamentul din Bd. Elisabeta s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu o oră sau două ca mine acum, ci de dimineața până seara. În sfârșit... Ajungem pe scenă. Decorul este aici altul. În mijlocul scenei se află două fotolii din pluș galben ― în care se așază Regele și Regina ― cu o măsuță rotundă între ele. În dreapta și în stânga fotoliilor, perfect simetrice, două sofale din aceeași catifea, cu aceleași măsuțe joase și rotunde în dreptul lor. Pe sofaua din dreapta fotoliilor se așază principesa și principele, pe cea din stânga, arhiepiscopul și cu mine. Consilierul primăriei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]