2,490 matches
-
creștine din primul secol a fost inaugurată pentru prima oară de Apostolul Ioan, ucenicul Domnului, prin folosirea unor figuri retorice inspirate din variatele aspecte ale războiului și ale folosirii armelor din vremea sa. În cartea Apocalipsului întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către cei 7 îngerii cu trâmbițele și înfățișarea lor războinică: Și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și greci, deoarece, ca evreu pios, se formase în cultura umană a școlii tradiționale a sinagogii, de care se detașează, mai apoi, pentru a-și forma una proprie, și a textelor biblice, despre a căror cunoaștere a dat o probă magnifică, în disputa învățăturii de la templu: Marele preot l-a întrebat pe Isus, cu privire la ucenicii lui și despre învățătura lui. Isus i-a răspuns: Eu am vorbit pe față lumii; Eu am învățat întotdeauna în sinagogă și în templu, unde se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
paradis fiscal, din cauza trecutului ei suedez, perioadă în care locuitorii insulei erau scutiți de impozit, legislație fiscală din care se mai păstrează încă unele urme. "Să bem în sănătatea Statului" rămâne un privilegiu al locuitorilor acestei insule speciale. Un imobil magnific aici era propus, în 2006, pentru suma de nimic de 35 000 de euro pe săptămână. mai bine de douăzeci de ani, a creat Compania Zoute, o societatea imobiliară care a câștigat mii de hectare pe mare și care a
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
anumită calitate. Este suficient să te plimbi printre aceste vile uriașe (ziduri albe, șarpante verzi și acoperișuri de țiglă), pentru-ți da seama dintr-o privire de perfecta unitate a acestor locuri. Chiar și cazinoul este în sine un martor magnific al epocii sale, decorat de cei mai buni pictori ai timpului" [Vandemeulebroucke, Vanesse, 1996, p. 111]. Albert Frère și-a confirmat reușita financiară prin cumpărarea unei vile la Knokke. Aceste locuri de vilegiatură, patrimoniu de folosință pe scară planetară, sunt
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Spurgeon, autoarea compară bestiariile din Othello și Regele Lear. În ambele tragedii animalele sînt înfățișate în sfera semantica a suferinței și a cruzimii; a suferințelor care trebuiesc indurate, a chinurilor care se impun oamenilor. În Regele Lear este vorba de magnifice și sălbatice fiare de pradă: tigrul, vulturul, mistrețul... Imaginea muștelor va reveni în Regele Lear într-o frază care conține una din cele din urmă experiențe omenești: Că muștele, pentr-un copil zburdalnic, Așa, pe lîngă zei, sînt muritorii: Ne
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
unul? LEAR: Nu calcula nevoia. Cel mai jos calic În sărăcia lui are prisos. Firii nu-i dă decît ce-are nevoie: Viața de om e cît a fiarei. Ești o doamnă; Dacă doar a-ți fi cald ar fi magnific, Natura n-are de ce porți nevoie, Ce-abia de-ți ține cald; pe drept nevoie... Cer, dă-mi răbdare, să rabd am nevoie! You see me here, you gods, a poor old man, Aș full of grief aș age, wretched
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
infantilă, Brânzei care a dezvoltat un concept, a înființat LSM-urile și a dezvoltat ergoterapia și, în fme, Pirozynski care a reînființat revista spitalului și a dezvoltat colaborarea cu Medicina Legală. Numele său avea să rămână în istorie alături de acești "magnifici" ai psihiatriei românești, fapt care îl încărca de responsabilitate. Intre timp, în psihiatrie începuse deja o nouă revoluție, cea psihofarmacologică. Cercetările conduseseră la apariția de noi clase de medicamente, iar bolnavii au început să stea mai puțin în spital, mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
șovinismul maghiar și cel sovietic au fost atât de strânse, încât preotul reformat (strămoș al lui Lászlo Tökés?) Teodor Maly (a cărui "icoană" a intrat în muzeul KGB), a fost cel care, între 1936-1937, i-a recrutat pe faimoșii "cinci magnifici" de la Cambridge 221, din rețeaua de dezinformare a lui Willi Münzenberg. Kominternul a creat rețele comuniste pentru toate provinciile românești: "dobrogeni", "basarabeni", "transilvăneni" și "români" din vechiul regat, punându-i în conflict "național", ca și cum ar fi fost etnii diferite. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
îi considera în continuare pe sovietici ca fiind cei mai buni prieteni ai lor"275. Însoțindu-l pe Ceaușescu la aeroport, la despărțire, Dubček i-ar fi spus, dacă e să-i dăm crezare lui Ion Stănescu (Silagy), unul dintre "magnificii" Moscovei: Dacă vor veni tovarășii sovietici, îi vom primi cu flori."276 De altfel, Dubček era pe deplin conștient că, în situația unei invazii, țara n-avea nici o șansă de rezistență, fiindcă armata cehoslovacă era croită pe calapod sovietic, controlată
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
A, ci i-a schimbat abil orientarea, supraveghind nu pe agenții sovietici, ci personalul NATO. Astfel, Ceaușescu avea bine instalat lupul paznic la oi. Gruparea prosovietică din serviciile secrete românești este, pe bună dreptate, comparată cu aceea a celor "cinci magnifici" de la Cambridge: Nicolae Doicaru, Ion Mihai Pacepa, Mihai Caraman, Constantin Iosif, Ion Stănescu. În 1989, Caraman, probabil cel mai inteligent dintre ei, va fi scos de la naftalină de către Silviu Brucan și Petre Roman și numit șef al spionajului românesc postdecembrist
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
-i drept, dar care era om al Moscovei). Kekkonen l-a așezat pe Kádár (după afinitatea fino-ugrică?) la dreapta lui, cei doi asumându-și, prin declarații, meritul principal al reușitei din capitala Finlandei. Concomitent, Moscova s-a slujit exemplar de "magnificii" strecurați în vârfurile DIE și DSS. Aceștia, în 1975, au încercat să compromită vizita președintelui Gerard Ford în România, imediat după semnarea Actului Final de la Helsinki. Incredibil, dar când delegația pregătitoare a sosit în țară, personalul DSS i-a confiscat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dramatic. Al treilea "barometru" basarabean al conștiinței naționale după Eminescu și Stere Paul Goma, o va resimți din plin, în cea mai pură autenticitate eminesciană. Nu întâmplător Paul Goma va fi dat pe mâna lui Nicolae Pleșiță (un apropiat al "magnificilor" și al Elenei Ceaușescu), pentru "domesticire". Altfel spus, Ceaușescu își distrugea, orb, independența națională din interior: ca în legenda Meșterului Manole, ceea ce ridica, cu multă trudă și primejdie, ziua, noaptea dărâma. Și asta fiindcă n-a înțeles niciodată grozăvia antitezei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în raportul Comisiei Bogomolov despre Europa de Est. Propunerea președintelui Carter l-a răscolit profund pe Nicolae Ceaușescu. Numai că unul dintre cei cinci prezenți la discuții, translatorul Celac, avea afinități promoscovite și l-a informat imediat pe unul dintre cei cinci "magnifici", Ion Mihai Pacepa, prezent și el la Washington, în delegație. Chiar dacă Pacepa, adjunct DIE, fusese exclus de la discuția restrânsă, știrea i-a parvenit repede (se pare printr-un raport detailat al translatorului!), iar de la dânsul a ajuns, la fel de operativ, la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
croită încă din resentimentele adolescenței, a fost hotărâtoare. Rebelul "naționalist" încremenea în proiect. Iar acum nu mai avea sfătuitori de talia lui Emil Bodnăraș și a lui Ion Gheorghe Maurer. Atunci, calea independenței își avea un suport natural, pe când acum "magnificii" prosovietici acaparaseră orgoliile și slăbiciunile "savantei" analfabete, răsplătită pentru asta cu "gloria" de a deveni "de renume mondial". În acea lungă noapte de la Blair House, Ceaușescu și-a semnat declinul și condamnarea la moarte. Faptul a fost recunoscut și de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să fie cândva testamentul comunist al lui Engels, care a descoperit în români obstacolul din calea "revoluției mondiale", mit care a ținut aprinsă făclia legendei negre în bolșevism. Acum, sosise vremea revanșei istorice pregătite de bolșevism sub acoperirea "autohtonă" a "magnificilor" Moscovei, prada fiind foarte ușoară nu atât prin trădarea mizerabilă a lui Nicolae Ceaușescu a propriei linii politice, cât prin reușita remarcabilă a reeducării elitelor românești, începând cu "experimentul Pitești" și până la infuzia de rafinament cultural al urii de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute. În fapt, Nicolae Dabija evoluează în prelungirea cântului eminescian, nu însă în latura lui exaltată, ci înaintând pe suavități, sacralizând și spiritualizând în căutarea sublimului. O vizită la Căpriana, magnifică mănăstire basarabeană, e prilej de planare în timpul-memorie, inclusiv într-un prezent diafanizat, aliaj de extatism și trezie calmă. Sacrul fuzionează cu erosul, luminându-l. Haidem, iubito, iar la Căpriana acum când salcâmii înfloresc, iar cerurile par și mai albastre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
energie, iar, din zece în zece metri au fost instalate uși pe unde se putea trece liber dintr-o parte în cealaltă 38. Ar fi fost și păcat să fie dărâmat gardul: trandafirii insensibili la curentul electric s-au dezvoltat magnific și alcătuiau un peisaj cu adevărat mirific. Nu degeaba a decretat UNESCO gardul drept A Opta Minune a Lumii Moderne 39. Pentru o vreme, experimentul a părut reușit: cei din nord se vizitau cu cei din sud (cărora nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mai mărețe vremuri din păcătoasa mea viață. Probabil că am ales să trăiesc aici pentru a mă întîlni cu ea și, prin ea, să mă apropii de Tatăl, ieșind țîșnit, ca zborul ei, din lanțul karmic. Împreună formam o împărăție magnifică, o mică civilizație. Venea ca un vînt nou care aduce pacea, iubirea și bucuria de a fi și-acestea curgeau cu grație, iar locul meu devenea unul binecuvîntat, un fel de smarald al universului și casa lui Dumnezeu. Căci pasărea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
energie, iar, din zece în zece metrii au fost instalate uși pe unde se putea trece liber dintr-o parte în cealaltă 38. Ar fi fost și păcat să fie dărâmat gardul: trandafirii insensibili la curentul electric s-au dezvoltat magnific și alcătuiau un peisaj cu adevărat mirific. Nu degeaba a decretat UNESCO gardul drept A Opta Minune a Lumii Moderne 39. Pentru o vreme, experimentul a părut reușit: cei din nord se vizitau cu cei din sud (cărora nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
rețea de drumuri. La scurtă vreme, Roma a renunțat cu o oarecare ușurință la această provincie. Sub presiunea grea a năvălirii barbare, Aurelian a abandonat Dacia romană. A lăsat-o pradă goților, retrăgând administrația și armata. e. Răsăritul civilizației apusene Magnifica lume a Antichității avea să apună, dar nu și civilizația ei. O nouă lume a răsărit în Evul Mediu, sub năvălirile popoarelor migratoare care s-au abătut ca o furtună peste umanitate. Natura și-a jucat, ca întotdeauna, propriul rol
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
efectul logic al acestor realități geografice. Să nu uităm, de pildă, că expansiunea otomană și-a fixat ca ținte Camenița, în Europa Orientală, și Viena, pentru Europa Centrală. Și nimic nu părea să reziste în calea turcilor în timpul lui Soliman Magnificul și urmașilor săi. Cuceriseră faimoasele cetăți ale Sucevei și Târgoviștei, dar nu au putut ocupa efectiv Moldova și Muntenia, care s-au bucurat de un statut special în teritoriile cârmuite de Înalta Poartă. Era prea complicat și prea costisitor chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost suficiente pentru a stopa avansul otoman. Politica de maximă circumspecție a lui Matei Corvin, respectiv de a evita o confruntare majoră cu Baiazid al II lea, nu a făcut decât să amâne epilogul tragediei. Înfrângerea regatului maghiar de către Soliman Magnificul, în bătălia de la Mohacs, a însemnat dispariția principalului protector sau aliat, după circumstanță, pe care se baza Țara Românească pentru a rezista presiunii turcești. Stăpânirea semilunii se întindea peste axele strategice în care debușau drumurile muntenești, fie direct la Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dovedit una salvatoare pentru această provincie greu încercată de istorie. Supunerea de bunăvoie s-a petrecut la momentul oportun. Moldova nu fusese îngenuncheată pe câmpul de luptă de turci a căror putere urma să cunoască în curând apogeul sub Soliman Magnificul. Conservarea autonomiei politice interne a reprezentat garanția pentru câteva secole a integrității teritoriale și a supraviețuirii identității naționale. Turcii s-au comportat multă vreme relativ protector cu minoritățile religioase. De abia mai târziu, naționalismul inflexibil a produs derapaje abominabile. Otomanii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
membri, mai mulți decît ai Partidului Comunist chinez și care a organizat o serie de manifestări silențioase și demne, chiar sub nasul autorităților, în încercarea de a cuceri noi spații de libertate. Asemenea mișcări spirituale ce fac trimitere la trecutul magnific al Chinei și propun o altă ordine de viață și o valorizare a sinelui, prin recursul la tot felul de tehnici "liberatoare", atrag tot mai mult o populație frustrată, marcată de profunde inegalități, de imoralitatea vieții sociale și de bulversările
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]