1,876 matches
-
valoarea ("magnitudinea") să crește cu distanță dintre poli. "izarea" este un vector formulă 5 al carui modul este momentul magnetic pe unitatea de volum din punctul considerat. Un magnet de calitate în formă de bară poate avea un moment magnetic de magnitudine formulă 6 și un volum de formulă 7 , deci o magnetizare medie de formulă 8. Fierul poate avea o magnetizare de circa un milion A/m. Între polii magnetului se exercită o forță de atracție având modulul formulă 9 unde magneții nu se atrag
Magnet () [Corola-website/Science/311668_a_312997]
-
Conform lui Beate Liepert, „Traim într-o lume care include încălzire globală plus întunecare globală și acum ne străduim să eliminăm întunecarea globală. Vom ajunge într-o lume cu încălzire globală care va fi mult mai caldă decât ne imaginăm.” Magnitudinea efectului de mascare este unul din problemele esențiale în schimbarea climaterică cu implicații semnificante pentru viitoare schimbări în politicile de mediu și impactul acestora asupra încălzirii globale. Cu toate acestea, este mult mai complicat decât o problemă de încălzire sau
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
de origine britanică John Bevis, dar a fost observată ca o stea foarte strălucitoare, de către astronomii chinezi în anul 1054. Consemnările acelei perioade vorbesc de apariția pe cer a unei stele noi, mai strălucitoare ca Venus, se pare de o magnitudine neobișnuită aproximativ -6, ce s-a văzut pe cer chiar în timpul zilei vreme de 23 de zile și apoi cu ochiul liber pe cerul de noapte încă 653 de zile. De asemenea apare și în arta picturală a indienilor din
Nebuloasa Crabului () [Corola-website/Science/311964_a_313293]
-
în 1764) și repertoriate în catalogul său. Este situat în constelația Ofiucus. Roiul, de formă eliptică, se află la circa de ani-lumină de Sistemul nostru Solar, deși estimările acestei distanțe au variat de la simplu la dublu, potrivit diferiților autori. Cu magnitudinea sa absolută de -9,1, roiul este mult mai luminos decât alte roiuri din constelație, M10 (roi globular) și M12. Concentrația în stele la centrul roiului este relativ slabă. Luminozitatea sa este echivalentă cu aceea a de sori. Stelele cele
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
1, roiul este mult mai luminos decât alte roiuri din constelație, M10 (roi globular) și M12. Concentrația în stele la centrul roiului este relativ slabă. Luminozitatea sa este echivalentă cu aceea a de sori. Stelele cele mai strălucitoare au o magnitudine de 14. În sfârșit, roiul numără peste 70 de stele variabile. Roiul, fiind departe de stele strălucitoare, este dificil de reperat. Roiul globular M10, care pare ca bun punct de reper, se află la 10° la nord, ceea ce este enorm
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la latitudini joase, cu magnitudinea aparentă 6. Prin luminozitatea sa, M17 este ușor de reperat: se situează la 2° la sud-vest de steaua Gamma din constelația Scutul (Gamma Scuti). În mod rezonabil este ușor de localizat chiar și cu un binoclu 10x50 sau chiar mai
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
încă Marele Roi Globular din Hercule) este un obiect ceresc care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Coordonatele sale cerești sunt: ascensie dreaptă 16h 41m 41,44s și declinație +36° 27′ 36,9″. Cu o magnitudine aparentă de 5,8, acesta este abia vizibil cu ochiul liber pe o noapte fără turbulențe atmosferice și fără Lună. Diametrul său este de aproximativ 23 de minute de arc și este ușor vizibilă cu telescoape mici. <br>În apropiere
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
abia vizibil cu ochiul liber pe o noapte fără turbulențe atmosferice și fără Lună. Diametrul său este de aproximativ 23 de minute de arc și este ușor vizibilă cu telescoape mici. <br>În apropiere este NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, cu o magnitudine de 12, la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
liber pe o noapte fără turbulențe atmosferice și fără Lună. Diametrul său este de aproximativ 23 de minute de arc și este ușor vizibilă cu telescoape mici. <br>În apropiere este NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, cu o magnitudine de 12, la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit de Edmond Halley, în
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis a menționat obiectul în "Celestial Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit postum în 1786. În apropiere se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". Recent galaxia NGC 6207 a produs
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
că aceste stele tinere nu s-au născut în interiorul roiului ci, mai degrabă, au fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța de 25.100 de ani-lumină de Pământ. M13 a fost utilizat, în 1974 (la 16 noiembrie), ca țintă pentru trimiterea unui mesaj adresat unei potențiale civilizații extraterestre. Acest mesaj a fost
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
acolo o planetă extrasolară cu formă de viață inteligentă au fost considerate a fi mai mari. Trimiterea mesajului a constituit mai degrabă o demonstrație tehnologică, decât o încercare reală de a contacta o formă de viață inteligentă extraterestră. Cu o magnitudine aparentă de 5,8, pe un cer întunecat, fără turbulențe atmosferice, și în absența Lunii și a oricăror surse artificiale de lumină, se poate distinge cu ochiul liber. Cu un binoclu de 7x30 sau de 10x50, se obține o pată
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
dar șansele de a observa stele constitutive sunt slabe. Rezolvarea în stele începe cu telescoape mici (de exemplu: 114/900); cu un telescop având obiectivul cu diametrul de 200 mm, se pot observa, cu ușurință, zeci de stele diferite, cu magnitudinea de până la 14, iar roiul este rezolvat. Căutarea este foarte ușoară. Constelația Hercule formează un trapez: dacă se plasează cu latura mare în sus, roiul M13 se găsește pe partea dreaptă a trapezului, la circa o treime din înălțime (pornind
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă, în special, în spectrul infraroșu. Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu poluare luminoasă. Se vede ca și o „stea” de magnitudine mijlocie sub cele trei stele care formează Centura lui Orion. Stelele apar cețos, pentru un observator cu un aparat vizual normal (ochi) și ca o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici. Nebuloasa din Orion conține un roi deschis foarte tânăr
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
au confirmat aceste rezultate folosind un spectograf, demonstrând astfel prezența turbulențelor în interiorul nebuloasei. În 1931, Robert J. Trumpler a observat că stelele mai puțin strălucitoare de lângă Trapezium formează un roi. Tot el a denumit acest roi "„Trapezium”". Bazându-se pe magnitudinea stelelor și pe clasa lor spectrală, el a obținut o distanță aproximativă de , distanță de trei ori mai mare decât cea acceptată de comunitatea astronomică în prezent. În 1993, Telescopul spațial Hubble a observat pentru prima dată . De atunci, nebuloasa
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
În 2005, „Camera pentru observații panoramice”, un instrument al telescopului spațial Hubble, a capturat cea mai detaliată imagine a nebuloasei de până acum. Imaginea a fost luată în timpul a 104 orbitări ale telescopului, capturând peste 3 000 de stele până la magnitudinea 23, inclusiv pitice brune care probabil alcătuiesc un sistem binar. Un an mai târziu, oamenii de știință care lucrau cu telescopul spațial au anunțat pentru prima oară masa unui sistem binar eliptic format din două pitice brune, 2MASS J05352184-0546085. Perechea
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
sunt activate din punct de vedere seismic, fapt care determină producerea a numeroase cutremure, care, asociate vulcanismului activ, justifica denumirea de centură de foc sau cercul de foc dată de specialiști acestei zone. Din cele 100 de cutremure de mare magnitudine care au avut loc la jumatatea secolului al XX-lea, 75 s-au produs în această zonă. Inelul este întreupt numai de-a lungul coastei vestice a SUA și Canadei, unde nu apare nici o fosa și unde se produc rareori
Cercul de foc al Pacificului () [Corola-website/Science/310846_a_312175]
-
atunci când a existat conjuctura astronomica de orientare a inelelor planetei Saturn din profil. Aceasta rară poziție astronomica de orientare a inelelor reduce mult lumină reflectată de acestea și, ca urmare, este posibilă observarea corpurilor cerești de dimensiuni minuscule, adică de magnitudine mică, aflate în proximitatea planetei gigant. Helene "împarte" orbită cu satelitul mai mare Dione, în urma căruia este cu 60° ocupând punctul Lagrange L4. Sonda Cassini l-a descoperit în L5 , deci, 60° retrasat față de Dione.
Helene (satelit) () [Corola-website/Science/310021_a_311350]
-
egală cu cea a eterului la un anumit moment de timp, nu se putea ca Pământul să rămână în repaus permanent în raport cu eterul, datorită variației atât a vitezei, cât și a direcției mișcării. În orice punct dat de pe suprafața Pământului, magnitudinea și direcția vântului ar varia de-a lungul zilei sau de-a lungul anului. Analizând viteza de întoarcere a luminii în direcții diferite la momente de timp diferite, se credea că se poate măsura mișcarea Pământului relativ la eter. Diferența așteptată
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
conceptualizare ideală, sinusoidele pentru zi și cele pentru noapte ar avea faze opuse. Deoarece s-a presupus că mișcarea Pământului în jurul Soarelui ar cauza vreo componentă suplimentară a vântului, ciclurile anuale ar fi fost detectabile sub forma unei variații a magnitudinii vântului. Un exemplu al acestui efect este un elicopter care zboară înainte. La statul pe loc, elicea unui elicopter se rotește cu aproximativ 480 de kilometri pe oră la vârfuri. Însă, dacă elicopterul se deplasează înainte la 240 km/h
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
se deplasează înainte la 240 km/h, există puncte în care vârfurile elicei se deplasează prin aer cu 240 km/h (în direcția vântului) și 720 km/h (în contra vântului). Același efect ar fi cauzat scăderea și creșterea anuală a magnitudinii vântului eteric. După toate aceste pregătiri, experiența a devenit una din cele mai celebre experiențe ratate de până acum. În loc să furnizeze informații privind proprietățile eterului, articolul din 1887 al lui Michelson și Morley din "American Journal of Science" a dat
Experimentul Michelson-Morley () [Corola-website/Science/310155_a_311484]
-
în viitor. Prin comparație cu alte bătălii, aceasta a fost cea mai mare victorie sovietică. Armata Roșie a provocat un număr uriaș de pierderi germanilor și a eliberat un teritoriu vast în doar două luni. Pentru a arăta lumii întregi magnitudinea victoriei, în jur de 50.000 de prizonieri germani, capturați în încercuirea de la Minsk, au fost obligați să mărșăluiască pe străzile Moscovei. Deși prizonierii, așezați în rânduri de câte 20, s-au deplasat rapid, ei au avut nevoie de trei
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
toată durata turneului. Conform unui studiu făcut de specialiști, Cupa Mondială din 2007 va atrage în Franța, pe o perioadă de 4 ani, 8 miliarde de euro. Se poate spune deci că Rugby World Cup a devenit un eveniment cu magnitudine mondială.
Cupa Mondială de Rugby () [Corola-website/Science/309762_a_311091]
-
în emisfera nordică este Alpha Ursae Minoris (α UMi), steaua cea mai strălucitoare din constelația Ursa Mică; în emisfera sudică, este admis că Beta Hydri, din constelația Hidra Australă, reprezintă cel mai bun candidat, ca urmare a faptului că prin magnitudinea sa aparentă este mai ușor perceptibilă decât Sigma Octantis (σ Oct), deși mai aproape de axa de rotație a Pământului, dar mai greu de reperat. () este o stea din constelația Carul mic situată foarte aproape de polul nord ceresc (declinație: +89° 15
Steaua polară () [Corola-website/Science/310393_a_311722]
-
deși mai aproape de axa de rotație a Pământului, dar mai greu de reperat. () este o stea din constelația Carul mic situată foarte aproape de polul nord ceresc (declinație: +89° 15′ 51″). Din această cauză, și fiind ușor vizibilă cu ochiul liber (magnitudine aparentă: 1,97), este utilizată pentru orientare, indicând cu precizie destul de bună (sub 1°) direcția spre nordul geografic. Deoarece Steaua polară nu coboară sub orizont (nu apune), a devenit un simbol al casei regale suedeze în perioada de maximă expansiune
Steaua polară () [Corola-website/Science/310393_a_311722]