5,310 matches
-
cursul ontogenezei este legată, după unele opinii, tocmai de vechimea sa filogenetică. 16.1.2. ORGANIZAREA GENELOR GLOBINELOR UMANE Catenele globinice sunt codificate de gene specifice, multiple, constituind familii genice. Fiecare catenă globinică este codificată de o genă specifică. La mamifere, incluzând specia umană, genele pentru catenele globinice sunt situate grupat în cromozomi, constituind clusteri genici (fig. 16.4). La specia umană, genele pentru catene de tip β (ε Gγ, Aγ, δ și β) sunt localizate în brațul scurt al cromozomului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
model în studiul genetic al eritropoiezei (Orkin și Zon, 1997). Studiile de inactivare a funcției genelor (knock-out) la șoarece au permis descifrarea bazei genetice a dezvoltării celulelor sangvine embrionare. Hematiile embrionare se dezvoltă în insulele sanguine din sacul vitelin al mamiferelor, proces cunoscut tradițional ca hematopoieza „primitivă” sau „embrionară”. Au fost identificate mai multe gene implicate în reglarea acestui proces. Astfel, gena SCL / tal-1 a fost identificată prima dată la om, la situsul translocațiilor cromozomale asociate în leucemia limfoblastică acută cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și transportul oxigenului la celule și țesuturi manifestată mai ales în momentul expansiunii tetrapodelor terestre a impus trecerea de la hemoglobina monomeră și dimeră la diferențierea hemoglobinelor tetramerice, paralel cu diferențierea vertebratelor superioare - păsări și mai ales cu marea radiație a mamiferelor. Evoluționiștii admit că doar prin duplicație genică și păstrarea unuia dintre exemplare cu structura și funcția inițiale pe când în cel de al doilea exemplar genic se pot experimenta modificări, unele chiar „interzise” în alte situații, cum ar fi fost situsul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genic a evoluat în gena pentru catena β a hemoglobinei (vezi și fig. 16.7). Analizele moleculare au arătat că linia de evoluție de la o globină primitivă la strămoșul hemoglobinic β-α a inclus viermii anelizi, insectele, moluștele, ciclostomii și mioglobina mamiferelor, în cadrul acestei linii evolutive producându-se 1629 substituții de nucleotide (Goodman și colab., 1975). S-a constatat o corespondență remarcabilă între, „ceasul evolutiv al proteinelor” și „scenariul paleontologic”. Din asemenea analize comparative filogenetice a fost posibilă estimarea ratelor substituțiilor de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și diferențierea unei gene globinice care a fost programată a funcționa în perioada embrionară spre a dirija sinteză de catene zetta (ζ ). Duplicația genei pentru catena β primitivă desemnată protogena β a avut loc independent în linia păsărilor de linia mamiferelor, astfel că acum aproximativ 200 milioane de ani a fost diferențiată protogena pentru catena epsilon (ε) programată a funcționa în etapa embrionară, pentru ca aproximativ acum 85 milioane de ani, înainte de marea diversificare a mamiferelor, alte evenimente de duplicație genică să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
independent în linia păsărilor de linia mamiferelor, astfel că acum aproximativ 200 milioane de ani a fost diferențiată protogena pentru catena epsilon (ε) programată a funcționa în etapa embrionară, pentru ca aproximativ acum 85 milioane de ani, înainte de marea diversificare a mamiferelor, alte evenimente de duplicație genică să afecteze genele din cei doi clusteri genici, diferențiindu-se gena ε în clusterul β-globinic cu specificitate embrionară, precum și pseudogenele din cei doi clusteri genici. La majoritatea mamiferelor, protogena γ a fost programată să funcționeze
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
milioane de ani, înainte de marea diversificare a mamiferelor, alte evenimente de duplicație genică să afecteze genele din cei doi clusteri genici, diferențiindu-se gena ε în clusterul β-globinic cu specificitate embrionară, precum și pseudogenele din cei doi clusteri genici. La majoritatea mamiferelor, protogena γ a fost programată să funcționeze doar în etapa embrionară. Acum 55-60 milioane de ani, odată cu emergența primatelor, acestă genă a fost reactivată să funcționeze și în etapa fetală, iar acum 35-50 milioane de ani o nouă duplicație genică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
5’ și unul dintre codonii stop ATT, ATG sau TAG spre terminalul 3’. La capătul 5’, ca și la capătul 3’ aceste elemente au o regiune netradusă desemnată 5’UTR, respectiv, 3’UTR. Elementele LINE au rezultat prin retrotranspoziție. Genomul mamiferelor conține între 20 000 și 60 000 copii ale secvențelor LINE. Elementul major LINE din genomul uman este secvența L1 care are 6,4 kb, existând aproximativ 100 000 elemente L1 în genomul uman. Inserția unui asemenea element în cadrul unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Inserția a putut fi identificată în cel puțin cinci generații și a fost asociată cu hemofilia B. Aceasta a fost prima descriere a unei mutații în gena factorului de coagulare IX asociată cu inducerea hemofiliei B la o specie de mamifer, alta decât specia umană. Inserția s-a dovedit a fi de dată recentă. 16.3. GENETICA SINDROMULUI von WILLEBRAND (vWS) Sindromul von Willebrand reprezintă un grup heterogen de dereglări încadrate în mai multe tipuri și subtipuri. Tipurile I și III
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în bună măsură și în distribuția lumii animale. Existența faunei este strâns legată de specificul covorului vegetal. Din cauza spațiului foarte limitat ocupat de vegetația abundentă, se remarcă un număr scăzut atât ca specii,cât și ca indivizi mai ales la mamifere și păsări. 1. Fauna pajiștilor de silvostepă este săracă și puțin variată, datorită înlocuirii în mare parte a acestui domeniu natural cu cel al culturilor agricole. Mamiferele specifice sunt: popândăul (Citellus citellus), șoarecele de câmp (Mierotus arvalis), cățelul pământului s.a.
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
un număr scăzut atât ca specii,cât și ca indivizi mai ales la mamifere și păsări. 1. Fauna pajiștilor de silvostepă este săracă și puțin variată, datorită înlocuirii în mare parte a acestui domeniu natural cu cel al culturilor agricole. Mamiferele specifice sunt: popândăul (Citellus citellus), șoarecele de câmp (Mierotus arvalis), cățelul pământului s.a. Păsările sunt reprezentate prin: potârniche (Perdix perdix),prepelița sau pitpalacul (Coturnix coturnix), graurul (Sturnus vulgaris),prigoria (Merops apiaster),ciocârlia de câmp(Alauda arvensis),sticletele (Carduelis carduelis),lăstunul
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
natrix). Insectele sunt foarte numeroase, multe având un rol important în polenizarea diverselor plante. Cele mai numeroase sunt :cosașul (Locusta viridis), greierul (Lyogrielus campestris), numeroși fluturi,păianjeni,cărăbuși, libelule. 2. Fauna pădurii de silvostepă este reprezentată prin puține specii de mamifere precum: iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Canis vulpea), căprioara (Capreolus capreolus), bursucul( Meles meles), la care se adaugă apariții mai rare cum sunt :lupul (Canis lupus), porcul mistreț (Sus scrofa),ce apare în grupuri de 2 -3, mai ales primăvara. Păsările
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
lepidopterele (fluturii), dipterele(muștele),cinipidele, viermii, miriapodele ș.a. Unele din nevertebratele pădurii sunt însă dăunătoare, fiind necesară combaterea lor. 3. Fauna de luncă și acvatica este săracă, datorită întinderii limitate a acestor domenii. Luncile sunt locuri de popas temporar al mamiferelor și al speciilor de rozătoare din regiunea cu terenuri și culturi agricole. Mai des se întâlnesc iepurii și vulpile. În zona apelor se întâlnesc rațe sălbatice, lișițe, bâtlani. Primăvara, șesurile sunt zonele cele mai favorabile berzelor. În bălți și în
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
nopții). În funcție de modalitatea de poziționare a celor două forme specific umane este determinată apariția erorii și a adevărului. 55 Apariția animalelor acvatice și a păsărilor; împărțirea lor pe specii. Acceptarea lucrurilor inteligibile și a celor existente în vis. 66 Apariția mamiferelor și a omului. Adam este numit stăpânul lumii. Acceptarea lucrurilor sensibile și a trupului. Descrierea raportului dintre trup și lucrurile sensibile. 3.6.2. Trecerea de la cenzura metafizică la reconstrucția ei (Meditația întâi și a doua) Primele două meditații reprezintă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
la condițiile climatice de aici a lipsei de fonduri dar și a nepăsării oamenilor, plantațiile de rășinoase au fost „invadate” de specii autohtone, iar dezvoltarea acestora nu a fost armonioasă. II.4.2 FAUNA Lumea faunistică este foarte diversă. Dintre mamifere menționez: - ursul brun (Ursus arctos), - veverița (Sciurus vulgaris), - râsul (Lynx lynx), - nevăstuica (Mustella nivalis), - vulpea (Vulpes vulpes), - lupul (Canis lupus), - căprioara (Capreolus capreolus), - mistrețul (Sus scropha), - iepurele (Lepus europaeus), - dihorul (Mustella putoris), - jderul (Martes martes), - bursucul (Meles meles), etc. Păsările
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
proteine pare a fi corelat cu gradul de complexitate al organismelor. Printre eucariote, numărul de gene ce codifică sinteza de proteine variază în jur valorii de 7000 la drojdii (levuri) (calculată de către Dujon, 1994), și până la 100 000 maxim la mamifere (Fields, 1994). Această variație de aproximativ 15 ori între numărul de gene ce codifică sinteza proteinelor este în mod clar insuficientă pentru a explica variația de 300 de ori a taliei genomului acestor organisme. Celelalte unități funcționale (gene ale ARN
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
se depărtează rapid de secvența lor de origine. Probabilitatea fenomenelor de conversie genetică diminuează foarte mult și divergența (despărțirea) dintre secvențele apărute devine ireversibilă. Viteza de despărțire a pseudogenelor este de ordinul 0,5% la un milion de ani la mamifere. În absența presiunii selective, gradul de similitudine a celor două secvențe omoloage trebuie să fie de ordinul a 30% la 300 milioane de ani după ce acestea se despart (ținem cont de substituțiile multiple), sunt aproximativ aceleași ca și între secvențele
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
mai simple cum sunt bacteriile și virusurile, spre cele mai evoluate de tip eucariot, de la această regulă există excepții, mai ales printre eucariote. Evident că peștii primitivi, amfibienii și plantele cu flori nu sunt de 10 ori mai complexe decât mamiferele, deși au de 10 ori mai mult ADN. În consecință, putem aprecia că, evoluția genomului s-a realizat, în mare, pe 2 căi și anume: - prin creșterea conținutului în informația genetică; - prin modificarea informației genetice existente într-o celulă. Mecanismele
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
setul haploid. N.B Atkin și S.Ohno studiind urocordatele și cefalocordatele actuale, au ajuns la concluzia că probabil strămoșul prevertebratelor actuale a avut un cariotip format din 24 de cromozomi acrocentrici și numai 10% din cantitatea de ADN a mamiferelor placentare. Apariția vertebratelor din acest cordat primitiv s-a realizat, probabil prin tetraploidizare, deoarece vertebratele inferioare, cum sunt unele specii actuale de teleosteeni au 48 de cromozomi acrocentrici și 20% din cantitatea de ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
cantitatea de ADN a mamiferelor placentare. Apariția vertebratelor din acest cordat primitiv s-a realizat, probabil prin tetraploidizare, deoarece vertebratele inferioare, cum sunt unele specii actuale de teleosteeni au 48 de cromozomi acrocentrici și 20% din cantitatea de ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția vertebratelor a avut loc o creștere gradată a cantității de ADN. Astfel, la peștii teleosteeni există unele ordine: Heterosomata și Microciprini care prezintă cel mai scăzut conținut de ADN (20%) comparativ cu al mamiferelor placentare. În
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția vertebratelor a avut loc o creștere gradată a cantității de ADN. Astfel, la peștii teleosteeni există unele ordine: Heterosomata și Microciprini care prezintă cel mai scăzut conținut de ADN (20%) comparativ cu al mamiferelor placentare. În ordinul Percomorphi se realizează o creștere a cantității de ADN la 30% iar în ordinul Clupeoidea se ajunge la 40%. În cadrul diverselor specii de vertebrate acvatice a avut loc a doua tetraploidizare care a mărit conținutul de ADN
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
o creștere a cantității de ADN la 30% iar în ordinul Clupeoidea se ajunge la 40%. În cadrul diverselor specii de vertebrate acvatice a avut loc a doua tetraploidizare care a mărit conținutul de ADN de la 20% la 40% comparativ cu mamiferele placentare. De exemplu, specia Lamprey are un număr diploid de 94-96 cromozomi și 40% ADN. Între ciprinide sunt specii care au 2n = 50 - 52 și 25% ADN, iar altele, cum sunt crapul și carasul au 2n = 100 - 104 și 50
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
care au 2n = 50 - 52 și 25% ADN, iar altele, cum sunt crapul și carasul au 2n = 100 - 104 și 50% ADN. La salmonide a avut loc încă o dublare a cantității de ADN, apropiindu-se de 80% comparativ cu mamiferele placentare și la un număr de brațe cromozomiale de 100-104. Ei au evoluat probabil din forme cu 40% ADN și cu 2n = 48 cromozomi acrocentrici. În general, la vertebratele inferioare datorită mai ales faptului că heterozomii sunt într-o stare
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
de poliploidizare, fără ca aceasta să afecteze determinismul sexelor. Din această cauză la pești și amfibieni se observă o mare variație a cantității de ADN. De exemplu la amfibieni, broasca râioasă americană (Bufo americana 2n = 22) are 137% ADN comparativ cu mamiferele placentare, specia de broaște Rana pipiens (2n = 26) și R.catesbiana (2n = 26) au 200% ADN, iar speciile de salamandre au și mai mult ADN. Astfel la Triturus cristatus (2n = 24) există 830% ADN, la T.viridescens (2n = 22) cantitatea
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
la Necturus maculatus (2n = 24) cantitatea de ADN este de 2700%. La reptile, o grupă de vertebrate care la începutul erei mezozoice a cunoscut o epocă de dezvoltare rapidă, există două linii diferite în ce privește genomul: una similară păsărilor și alta mamiferelor. Astfel, linia asemănătoare păsărilor, din care fac parte șerpii, șopârlele, prezintă un cariotip cu macrocromozomi și microcromozomi, iar cantitatea de ADN este de 60-67% din cea a mamiferelor. Cealaltă linie de reptile, înrudită cu mamiferele, este reprezentată de crocodili și
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]