25,569 matches
-
după cum îmi spuneam uneori, însăși relația mea cu Georgie, felul în care ea îmi aparținea sau, mai bine zis, reflecta tocmai felul în care eu nu reușeam de fapt să o fac să-mi aparțină. Antonia îmi aparținea într-o manieră foarte asemănătoare celei în care îmi aparținea extraordinara colecție de planșe de Audubon, originale, care împodobeau scara interioară a casei noastre. Georgie nu-mi aparținea. Georgie pur și simplu exista. După ce-și trase ciorapii, Georgie se lăsă pe spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mătase fără să mă gândesc la Palmer; obiectul ăsta a ajuns să aibă în el ceva ce-mi amintește invariabil de Palmer. Palmer transmite o impresie de blândețe și căldură, aproape chiar de bunătate, în atât de mare măsură bunele maniere au dobândit la el aerul de virtute majoră. Este, de asemenea, o persoană foarte cultivată. Eu, și nu Antonia, am fost cel care l-am „descoperit” pe Palmer și pentru o bună bucată de vreme, mai înainte ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
către o încercare de a pune lucrurile în ordine; s-ar putea să existe o cale de a pune lucrurile în ordine într-un mod care să contureze un tablou al fericirii pentru mine și Georgie. Rareori și într-o manieră complet abstractă îmi imaginam această fericire, undeva departe de nefericirea, de nedumerirea mea actuală și totuși legată oarecum de mine și nu imposibil de atins. Rosemary urma să mă aștepte la Oxford și să mă ducă la Rembers cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
durat decât o secundă. Antonia sări în picioare și se apropie cu urări de bun venit. Palmer începu să aprindă grăbit lămpile. Honor Klein își îndreptă atenția spre Antonia, răspunzând pe îndelete întrebărilor ei despre călătorie și ceață, într-o manieră care mi se păru, în sfârșit, prin meticulozitate, foarte nemțească. 9 Mă durea capul înfernal. Plecasem de la ei devreme, refuzând invitația lor insistentă de a rămâne la cină, iar apoi petrecusem jumătate din noapte bând whisky, așa că, atunci când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
totuși, cât mă exaspera Antonia! Simțeam și exasperarea lui Georgie, fiecare nuanță a acestei trăiri precum și izolarea ei de om atent la detalii. În același timp mă revolta reacția ei, modul ei de a judeca lucrurile - precaut, scrupulos și, în maniera ei personală, plin de demnitate. Trebuia să mă despart de Georgie, dar trebuia să mă întorc la Antonia. Am dus-o pe Georgie acasă cu mașina. N-am vorbit, eram epuizați. Când am intrat în apartament m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
limpezesc. Totuși nu aveam senzația că problemele mele se apropie de o rezolvare. Simțeam numai o silă generală legată de ultimele evenimente. Era inevitabil să ajung să „deschid” o discuție cu Georgie; totuși îmi displăcea profund atât momentul cât și maniera în care trebuia să abordez acest subiect și uneori mă întrebam dacă dragostea mea pentru Georgie era destul de puternică pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema este introdusă în discuție într-o manieră lejeră, fără a i se da prea multă importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode cer timp, iar Mytten nu se grăbea niciodată. Absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu observă în ce hal de dărâmat și amărât sunt. Erau pline de atenție față de mine și, în general, mă tratau ca pe un om bolnav, totodată arătându-și bucuria de a mă vedea din nou la lucru într-o manieră care, venind din partea unor persoane mai puțin inteligente, m-ar fi făcut să mă simt umilit. Toți trei, ele cu multă convingere, iar eu acceptând cam fără convingere, ne străduiam să dăm impresia că afacerile merseseră foarte prost în absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
partener mai potrivit pentru un frate de viță regească decât o soră de viță regească? Roadele acestor împerecheri, am observat, erau de tot felul, uneori adevărați monștri. Când imaginația mea nu era prinsă în astfel de speculații, urmăream, într-o manieră incompetentă și nesatisfăcătoare, firul legăturii dintre Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ne-am mai Întâlnit. Evident că fusese În pericol. Mi-am amintit ziua aceea de august din 1926 când i-am zărit numele pentru prima oară. Era Într-un anunț din 8-Uhr Abendblatt, care vorbea despre „eternul feminin“ Într-o manieră care nu-mi prea dădea pace. Am frunzărit ziarul În mod repetat ca să cântăresc textul care asundea o promisiune tainică. („Poți deveni femeia cu acel ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am mutat aici, i-am răspuns că acasă mă simțeam prea Îngrădit. Aici existența era un pic mai lejeră, viața mult mai liberă. Poate Îi putem zice mai „emancipată“? Dora ridică o sprânceană, neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei ironică și directă În același timp, mi-a explicat că se Îndrăgostise de omul nepotrivit. — Te referi la „micul tău secret murdar“? am Întrebat-o după ce a terminat. Chelnerul ne luase farfuriile și n-a mai prins ultimele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bicicleta lui și se gândea la o soluție pentru a obține lucrul la care ținea cel mai tare: ejacularea În mișcare. Câțiva ani mai târziu, mama sa de 72 de ani a fost găsită inconștientă, cu picioarele depărtate Într-o manieră ieșită din comun. Când autoritățile l-au dus pe fiul de patruzeci de ani la secție, au descoperit cum Își rezolvase problema. Stând lângă mașinărie, Karp explică: — Aceste fâșii din piele erau Înfășurate În jurul mijlocului. Bobinele pentru ață pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
elegantă, dar dintr-un material prea maleabil - poate mama, poate profesoara ei - să-și poată pune o mână pe spatele fetei, iar cu cealaltă să introducă Încet și cu afecțiune ceva ce semăna cu o duză. Scena fusese pictată În maniera realistă și diluată, cândva atât de la modă În săptămânalele ilustrate. — Și-a sprijinit bărbia de fruntea servitoarei, remarcă Dora, și se uită În oglinda de aici, din prim-plan. Uite, e chiar Întoarsă, ca să poată urmări ce se Întâmplă În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de tango - pe jumătate pirat peste șapte mări, pe jumătate dansatoare argentiniană cu un trandafir Între dinți. Îmi trecu prin cap că uneori partenera mea arăta destul de ciudat. Cu o mână la spate, Dora Își mușcă buza inferioară Într-o manieră pe care a Învățat-o de la Ossi Oswalda din Fata cu protecția, apoi verifică dacă perciunii Îi stăteau cum trebuie. Când a observat c-o priveam, m-a Întrebat ce s-a Întâmplat. Nu știam că avea dreptul să fie oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Când m-am Întors acasă pe bicicleta mea incapacitată, i-am cercetat haina. Avea mai mulți bani În portofel decât mă așteptam, mult mai mulți, și am presupus că nu-l va deranja să Împartă din fondurile sale Într-o manieră frățească. Acum nu mi-au mai rămas decât trei luni de achitat. Cam fără chef, am aruncat plicul În cutia poștală am Împins ușa În lături - și am intrat fix Într-un zid. Părea imposibil, dar căldura se accentuase. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prins În acțiune Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păduchii: sunt peste tot. Și tocmai de aceea ne-a rugat inspectorul Wickert să procedăm cu vigoare și fără a sta la discuții. „Diels“, mi-a zis, „nici măcar geniala de Manetti nu poate nega că Wilms era Îmbrăcată Într-o manieră care nu corespunde unor obiceiuri decente. Sau poate crezi că se grăbea la un curs de croitorie când moartea a surprins-o, machiată și Îmbrăcată provocator? În cazul ăsta te voi dezamăgi. După cincisprezece ani petrecuți la poliție știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând rapin o serie de reacții posibile Înainte de a mă hotărî s-o salut În maniera reținută dar jovială, rezervată pentru momentele În care conștiința Încărcată se amestecă cu bunăvoința. După ce am comandat, m-am lansat Într-un monolog despre politică, sporturi moto și filme - aruncate alandala, fără vreo logică sau coerență, mai mult să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă cuprinsese imediat ce chelnerul a plecat și Dora a netezit ziarul. Dar mi-am dat seama că recunosc tot ce făcea cu mâinile - și că-mi era dor de modestia lor reținută, mai mult decât oricând. Oricum, nu Într-o manieră care te face să te mănânce pielea și să te doară ceva, și care nu te lasă să dormi. Și tocmai asta m-a surprins, Înainte ca senzația aceasta să se transforme În ceva diferit, ceva mai șters, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tocmai aceste activități. În cele din urmă, Wickert Își Închise caietul. De pildă, poliția avea motive să suspecteze că Fundația Începuse să producă așa-numite filme sexologice. Astfel de filme au fost făcute și mai demult, e drept, Într-o manieră mai primitivă, și părțile cenzurate circulau În continuare. Când a fost interogat, un angajat a susținut insistent că materialul fusese produs cu „scopuri educative“. Dar inspectorul știa el ce știa. — E vorba de pornografie, clar, domnule Knisch. Ce altceva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de fotbal ale colegiilor, cu nume ca Northwestern, Texas Christian și UCLA. Tații lor sunt bărbați cu păr cărunt și glasuri profunde, care nu fac niciodată greșeli gramaticale, iar mamele lor sunt cucoane cu zâmbete pline de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața. Băgă de seamă pentru prima oară că fața lui avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare. Probabil că doar Îngrijorarea și hrana pe sponci Îi dăduseră aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse domnul Stein. Myatt repetă uluit: — Nu sunteți interesat de afaceri? — Golf, spuse domnul Stein, și o mică proprietate la țară. Acesta este visul meu. Șocul trecu și Myatt observă iarăși că Stein lăsa să-i scape prea multe informații. Maniera expansivă a lui Stein era șansa lui. Orientă iar conversația Înapoi la contract: — De ce ați ținut atunci la clauza asta cu funcția de director? Cred că, În privința banilor, aș putea veni cu o cifră mai apropiată de a dumneavoastră dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fața ei era dată cu pudră albă. Și-a pus o mână pe pian, ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. —Hunter, te-ai Însurat? Întrebă Sophia, privindu-l acuzator. —Poartă verighete la fel, Sophie, zise Marci Într-o manieră care nu mai lăsa loc pentru nici o Îndoială. Dar bănuiesc că o fi prea Întuneric aici ca să observi asta, Sophie. —Mă cheamă Sophia, spuse ea. Apoi, cu un oftat puternic de dezamăgire, adăugă: —Ei, felicitări atunci, Sylvie. Îl știu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]