16,589 matches
-
colecționar"? printr-o întîmplare? sau cu titlu de "depozit" tainic? În drum spre Viena, unde îl purta misiunea politică ultrasecreta ce avea să-i aducă moartea, Rigas s-ar fi putut să lase, în trecerea prin Sibiu, în "păstrare", un manuscris a cărui descoperire (în absență de la București) i-ar fi putut fi fatală. Îl și pune, precaut, sub un nume fals, Le Roy! Se gîndea poate să recupereze textul (neterminat) la o întoarcere în Valahia, pe care destinul i-a
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
Iași în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România organizează cea de-a XIII-a ediție a Concursului Național „Ion Creangă“ - Povești. Competiția este deschisă tuturor creatorilor, indiferent de vârstă, care nu sunt membri ai U.S.R. , inclusiv românilor trăitori în afara țării. Manuscrisele (maximum 15 pagini), dactilografiate la două rânduri, în cinci exemplare, vor purta un moto ce va fi înscris și pe plicul sigilat care le va însoți și care va cuprinde datele de identificare ale autorului. Tot pe plic va fi
Agenda2006-10-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284820_a_286149]
-
pe plan național, cât și internațional, părintele ornitologiei moderne din România“, a precizat autorul. Datele conținute de cele trei cărți sunt inedite, ele neapărând în volumele lui Linția. Important este faptul că la dr. Andrei Kiss au ajuns nu doar manuscrisele celor trei cărți scrise de Dionisie Linția, respectiv „Păsările României“ (1946) și „Păsările R. P. R. “ (1954 și 1955, ambele publicate post-mortem), ci și o serie de scrisori, documente, clișee pe sticlă, note de pe teren, primite de la soția și nora
Agenda2006-11-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284860_a_286189]
-
culci beat și te scoli magistrat). Cum peste câteva zile mă voi prezenta la post pentru a cere un concediu, îmi voi face iarăși apariția în academia pe care o doresc atât. Cu aceeași ocazie voi aduce un geamandan de manuscrise din care vei alege cu Horia 4 ce-ți va plăcea pentru revistă 5. Pentru moment manuscrisele mele (în afară de patru caiete și două piese noi) formează un morman de hârtie dintr-un dulap. Mă apucă groaza că va trebui să
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
cere un concediu, îmi voi face iarăși apariția în academia pe care o doresc atât. Cu aceeași ocazie voi aduce un geamandan de manuscrise din care vei alege cu Horia 4 ce-ți va plăcea pentru revistă 5. Pentru moment manuscrisele mele (în afară de patru caiete și două piese noi) formează un morman de hârtie dintr-un dulap. Mă apucă groaza că va trebui să le clasezi odată. Poți să-ți închipui ce-i acolo din faptul că de mai bine de-
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diverse aspecte. Un subiect predilect al investigațiilor lui Stancu Ilin îl constituie biografia, bibliografia, biobibliografia și paraliteratura lui Liviu Rebreanu, iar la sugestia lui G. Călinescu își elaborează teza de doctorat, Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și corespondenței sale, care, ulterior, va constitui substanța cărților - Liviu Rebreanu în atelierul de creație (1985) și Liviu Rebreanu în agora (1988). Restituirile, nu puține la număr, pe care le-a realizat istoricul literar Stancu Ilin, în răstimpul unei jumătăți
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
ce înseamnă partea de contribuție nouă, personală, în continuare înscriind poeziile într-o ordine logică: în primul rând cele din volumele publicate de însuși Hasdeu, pe urmă cele apărute în diferite periodice, în al treilea rând venind poeziile rămase în manuscrise într-o formă finită sau într-o formă neîncheiată, la un prim joc al minții și al condeiului, care suportă titlul dat de Addenda, dar din subtitlul Exerciții și moloz ar trebui să cadă ultimul cuvânt, pentru că nu este vorba
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
ele sunt la obiect și, indiscutabil, stabilesc limpede istoricul textelor sau alte probleme. Poate unele dintre ele ar putea fi mai concentrate. Referitor la Sunt dac, devenită Sunt român (într-o viziune nouă), este adevărat că Hasdeu a lăsat în manuscris Sunt dac, scriind altfel în Sunt român, dar aceasta arată o evoluție nu numai de variantă, ci și de idei, fiindcă primordial Hasdeu, pornit împotriva latinomaniei, a stăruit să valorifice elementul autohton cu oarecare avânt exagerat, dar niciodată n-a
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
Europa, când nu puteau fi auzite în biserici, colindele s-au menținut în rândul oamenilor din popor. Colindele populare n-au dispărut niciodată din zonele rurale; acolo vechile texte s-au păstrat nu numai prin viu grai, ci și prin manuscrise sau tipărituri în culegeri de colinde, din grija culegătorilor de folclor. Încet, dar sigur, pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, colinda de Crăciun a devenit o parte esențială a sărbătorilor populare. Trupele de muzicanți care se perindau dintr-un loc
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
îndrăgostită de caligrafia pe corpul uman, văzut ca o carte pe care poți scrie mesaje, și un traducător bisexual îmbină profanul și grotescul, frumosul și urâtul. O tânără japoneză păstrează jurnalul tuturor experiențelor ei sexuale, după modelul inspirat dintr-un manuscris vechi de o mie de ani, care a aparținut unei curtezane. Nagiko dorește să-și publice jurnalul, dar nu reușește; editorul, care nu este altul decât iubitul tatălui ei și totodată cel care-l șantajează, îi spune că manuscrisul nu
Agenda2006-05-06-ptr timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284698_a_286027]
-
un manuscris vechi de o mie de ani, care a aparținut unei curtezane. Nagiko dorește să-și publice jurnalul, dar nu reușește; editorul, care nu este altul decât iubitul tatălui ei și totodată cel care-l șantajează, îi spune că manuscrisul nu valorează nici măcar cât hârtia pe care e scris. De când era mică, Nagiko își amintește cum tatăl ei, un caligraf talentat, îi scria felicitările pentru ziua de naștere pe față, cu litere minunat desenate. Fata nu va pierde niciodată dragostea
Agenda2006-05-06-ptr timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284698_a_286027]
-
va avea aproximativ o sută cincizeci de pagini. Aș dori să știu în mod precis dacă ediția în cauză e de actualitate sau ideea a fost abandonată. În caz pozitiv, voi da textul la dactilografiat, altminteri, textul rămâne, deocamdată, în manuscris. În altă ordine de idei, v-aș ruga să interveniți la administrația Editurii pentru a mi se trimite exemplarele din Principele 7 de Eugen Barbu, cu prefața mea, cuvenite potrivit normelor. Cele mai bune salutări și sentimente prietenești vă adresează
Însemnări despre Const. Ciopraga și discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2528_a_3853]
-
Dacia, Cluj - Napoca). Ce s-a întîmplat însă cu proiectata introducere privind poezia preeminesciană, menționată în corespondența cu Radu Stanca și despre care autorul însuși avea păreri superlative ?3 Răspunsul se află în arhivele CNSAS, în al căror Inventar [de] manuscrise Negoițescu Ion [sic] figurează astfel : „11 file cu scrisori și poezii; caiet 1 - Poezia română. Studii critice, 134 f; caiet 2 - Poezia română. Antologie, 241 f”. Cele două caiete, format A4, sînt legate într-o imitație de piele cafenie, amintindu-
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
formă de cărți, să le leg elegant în piele și să mi le pun în rafturile bibliotecii.”4 Caietul 1 se deschide cu o Notă (pagină nesemnată, datată 3. IV. 1969, cu mențiunea adiacentă „4 ex. - sm.”) care începe astfel : „Manuscrisul «Poezia română» de Ion Negoițescu constituie forma primă a volumului apărut ulterior (în anul 1968) sub titlul Poezia lui Eminescu. Manuscrisul conține un capitol introductiv dedicat poeziei preeminesciene, menit să releveze [sic] valorile semnificative în limbaj, concepție, atmosferă generală, care
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
deschide cu o Notă (pagină nesemnată, datată 3. IV. 1969, cu mențiunea adiacentă „4 ex. - sm.”) care începe astfel : „Manuscrisul «Poezia română» de Ion Negoițescu constituie forma primă a volumului apărut ulterior (în anul 1968) sub titlul Poezia lui Eminescu. Manuscrisul conține un capitol introductiv dedicat poeziei preeminesciene, menit să releveze [sic] valorile semnificative în limbaj, concepție, atmosferă generală, care au făcut posibilă apariția momentului Eminescu. Celelalte două capitole, însumînd majoritatea paginilor manuscrisului, sînt consacrate analizei propriu-zise a creației eminesciene.” În
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
în anul 1968) sub titlul Poezia lui Eminescu. Manuscrisul conține un capitol introductiv dedicat poeziei preeminesciene, menit să releveze [sic] valorile semnificative în limbaj, concepție, atmosferă generală, care au făcut posibilă apariția momentului Eminescu. Celelalte două capitole, însumînd majoritatea paginilor manuscrisului, sînt consacrate analizei propriu-zise a creației eminesciene.” În continuare, Nota efectuează o prezentare sumară a studiului lui I. Negoițescu. Autorul anonim, unul din mercenarii profesioniști ai Securității, posedă o oarecare înlesnire a condeiului, dar nu rezistă tentației (ori sarcinii?) de
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
vibrația sa luminoasă, umanistă, sînt astfel subestimate acordîndu-se întîietate de semnificație creațiilor inspirate din arhitectura misterioasă a haosului.” Nota se încheie pe un ton concesiv, făcînd în continuare economie la virgule și la claritate: „În ansamblu se poate considera că manuscrisul «Poezia română» cu meritele, dar și cu deficiențele de interpretare și de concepție se integrează faptelor literare care prin caracterul și sensul lor general se înscriu în limitele unei dispute cu caracter estetic, de istorie și teorie, de ideologie artistică
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
București, 1991. Acolo regăsim și secțiunea consacrată lui V. Alecsandri, despre care nu știm dacă mai fusese sau nu publicată. Un interes aparte al caietului 1 stă într-o anexă de 13 file (nu 11, ca în amintitul Inventar [de] manuscrise al CNSAS), cuprinzînd o scrisoare către I.N. a lui Wolf Aichelburg și o seamă de poezii ale acestuia, originale sau traduse : Păunii, Culoarea sîngelui, Broasca țestoasă, La fîntînă, Izvorul tăcerii, Izvor adînc, Bujori de munte, Ninsoare, Vulturul, Poetul, Moarte în
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
din engleză, cu un plus anual de 80, și ei câștigă cel mai puțin și au problema unei concurențe acerbe. Nouă traducători din zece au studii universitatre, dar numai cinci au urmat cursuri de specialitate. Tarifele sunt negociabile. Dispariția versiunii manuscrise sau bătute la mașină a dus la diminuarea drastică a tarifelor, pentru că editorii au încetat a plăti pagina și au trecut la numărul de semne pe care computerul îl indică automat și, încă, neluând în calcul spațiile albe. Un comentator
Traducătorul trădat () [Corola-journal/Journalistic/2862_a_4187]
-
la ora convenită, după 6 după amiaza. După ce-mi dete lămuririle necesare, fui lăsat singur într-o cabină mică, peste tot tapisată cu pânză verzuie și cu o singură ferestruie. Mă simții intimidat și foarte nesigur de mine. }inând manuscrisul cu ambele mâini, nu-mi venea să încep, simțindu-mă stingherit în fața microfonului. Lipsa auditorilor, cu care eram așa de familiarizat, mi-a tăiat avântul necesar unei conferințe. Dându-mi seama de cetirea monotonă, m-a cuprins și mai tare
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
pentru conferențiari. Acasă, ai mei, care mă ascultaseră, mi-au mărturisit a nu-mi fi recunoscut vocea, atât de afon și de monoton fusese debitul. Le împărtășii, la rândul meu, ciudatele stări sufletești prin care trecusem, arătând cum încremenisem cu manuscrisul în mâini. Doamna Dymsza, fiica lui T. Maiorescu, care de câte ori venea din Lituania asista la conferințele de la Fundație, găsi îndată cauza straniei mele atitudini, știind de la părintele ei, unul din corifeii oratoriei române, că pentru a împiedica un orator să
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
să vorbească era deajuns să i se ia libertatea mâinilor. Și înțelepciunea anonimă a poporului, prin nenumăratele anecdote, confirmă spusele lui Maiorescu. }inând seama de cele constatate, la a doua conferință, imediat următoare, în loc de a mă imobiliza în fața microfonului cu manuscrisul în mâini, am întins foile pe pupitrul înclinat din față-mi, iar cu mâinile, libere de astă dată, am putut reda cadența vorbirii. Căci acesta este, cred, rolul gesticulării în vorbirea liberă: o exprimare dinamică a exprimării gândirii. De la simplele
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
în ianuarie 1926 în urma conferinței ce ținusem la Universitatea din Berlin. Un reprezentant al Societății, după ce asistase la conferință, m-a declarat scutit de alt examen, fiind găsit radiofonic și mi-a înmânat un lung program de prescripții de îndeplinit. Manuscrisul trebuia depus în trei exemplare, înaintea zilei convenite. Prezentându-mă la ora fixată în splendidul nou Palat din Berlinerplatz, după multe vămuiri am fost prezentat conducătorilor, apoi introdus într-una din numeroasele cabine, corespunzând numărului ce la intrare primisem. Era
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
a fost imediat înmânat cu aceiași prevenitoare curtenie. La Paris, desfășurarea fu cu totul alta. Fui invitat în scris și fără a mi se cere examen de voce sau a mi se impune alte condiții și nici prealabila depunere a manuscrisului. Prezintându-mă la vechiul Minister al Comunicațiilor din rue Grenelle am fost primit cu o exuberantă amabilitate de funcționarul respectiv, cu care se încinse o vie convorbire asupra colegilor români, ce-i erau mai toți cunoscuți. Apropiindu-se ora 12, ce-
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
primei ediții în engleză, critica a scos în evidență excepționala valoare a cărții ca document biografic întemeiat pe o surprinzătoare bogăție de surse inedite. Autorul a avut acces la Arhiva Casei Regale de la Versoix, la Jurnalul Reginei-Mame Elena, la însemnările manuscrise ale unui aghiotant regal, ca J. Vergotti, ca și la alte izvoare până nu demult ignorate ori necercetate. Abundența de substanță provine, nu în ultimul rând, și din convorbirile particulare avute de autor la Versoix cu Regele Mihai și cu
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]