1,626 matches
-
în care Ioana a guvernat singură. În toată aceastp perioadă, Ioana a încheiat prin a intra în stare de dușmănie cu sora sa mai tânără Margareta asupra moștenirii acesteia, a chestiune complicată de validitatea discutabilă a celor două căsătorii ale Margaretei. A izbucnit chiar un război între cele două surori, care nu a făcut decât să se adauge dificultăților create de foametea apărută între timp în Flandra și Hainaut. Ioana a acordat unele scutiri pentru diferite grupări, pentru a încuraja dezvoltarea
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
(născut.1769 - decedat.1835) este un poet de limbă polona. , fiul lui Ioan Hâjdeu și al Margaretei Piorkuszewski, s-a născut în Polonia, în 1769, chiar cu un secol înaintea nașterii, în 1869, a strănepoatei sale, Iulia Hașdeu. La vârsta de 14 ani scria versuri în limba poloneză. În copilăria să, Tadeu Hașdeu a primit o excelentă
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
1537, la moartea tatălui său i-a succedat acestuia ca Duce de Vendôme. La 20 octombrie 1548, la Moulins, s-a căsătorit cu Ioana a III-a regină a Navarei, fiica regelui Henric al II-lea de Navara și a Margaretei de Angoulême (sora regelui Francisc I al Franței). După moartea socrului său, la 25 mai 1555, el a devenit rege al Navarei. Ca șef al Casei de Bourbon, el a fost primul prinț de sânge. Prin căsătorie a devenit conte
Antoine de Navara () [Corola-website/Science/324764_a_326093]
-
europaeus"), gălbenuș ("Crepis jacquinii"), drețe ("Lysimachia nemorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), leurda ("Allium ursinum"), coada-calului ("Equisetum arvense"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
drețe ("Lysimachia nemorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), clopoțel ("Symphyandra wanneri"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), pâștița ("Anemone nemerosa"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), coada-calului ("Equisetum arvense") sau cupă ("Gențiana kochiana"). În arealul rezervației își au habitatul mai multe specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni; dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
de ierburi și flori semnalate în arealul parcului: narcisa ("Narcissus radiiflorus"), ghințura ("Gențiana clusii"), țăpoșica ("Nardus strictă"), degetăruț ("Soldanella hungarica"), unghia-păsării ("Violă declinata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), leurda ("Allium ursinum"), coada-calului ("Equisetum arvense"). Ciuperci comestibile În pădurile de foioase (fag, carpen
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Leijonhufvud (executat în Masacrul de la Stockholm) și a Ebba Eriksdotter Vasa (rudă a regelui). Când regele a decis să se căsătorească cu ea, ea era deja logodită. Logodna a fost ruptă de dragul regelui iar logodnicul s-a căsătorit cu sora Margaretei. Căsătoria dintre Margareta și Gustav I al Suediei a avut loc la 1 octombrie 1536; prima soție a regelui, Catherine of Saxe-Lauenburg, murise în septembrie 1535. În primii ani de căsătorie, mama Margaretei, Ebba, a jucat un rol dominant la
Margareta Leijonhufvud () [Corola-website/Science/326074_a_327403]
-
iar logodnicul s-a căsătorit cu sora Margaretei. Căsătoria dintre Margareta și Gustav I al Suediei a avut loc la 1 octombrie 1536; prima soție a regelui, Catherine of Saxe-Lauenburg, murise în septembrie 1535. În primii ani de căsătorie, mama Margaretei, Ebba, a jucat un rol dominant la curtea regală. S-a spus chiar că regele nu îndrăznea să se opună soacrei sale; cu toate acestea, influența ei nu a fost una politică. Margareta a fost descrisă ca fiind inteligentă și
Margareta Leijonhufvud () [Corola-website/Science/326074_a_327403]
-
Grețe Lundt, Mărie Marchal, Eva May, Mia May, Lotte Medelsky, Anny Milety, Maria Minzenti, Hansi Niese, Ressel Orla, Sophie Pagay, Clementine Plessner, Auguste Pünkösdy, Maria Reisenhofer, Frida Richard, Ellen Richter, Thea Rosenquist, Mela Schwarz, Julia Serda, Magda Sonja, Mathilde Sussin, Margarete Thumann, Gisela Werbezirk, Maria Zelenka Actori: Wolf Albach-Retty, Lutz Altschul, Ekkehard Arendt, Ernst Arndt, Paul Askonas, Ludwig Auer, Felix Basch, Ernst Bath, Karl Baumgartner, Hermann Benke, Teddy Bill, Max Bing, Karl Blasel, Julius Brandt, Willy Danek, Joseph Delmont, Ernst Deutsch
Listă de actori austrieci () [Corola-website/Science/322059_a_323388]
-
Guillaume I "cel Rău" a murit, drept pentru care Guillaume a fost plasat sub regența mamei sale, Margareta de Navarra. Până când a fost declarat adult în 1171, problemele guvernării au fost controlate mai întâi de cătrecancelarul Ștefan de Perche, vărul Margaretei (1166-1168), iar apoi de Valter Offamiglio, arhiepiscopul de Palermo, și de Matei de Ajello, vicecancelar. După preluarea directă a domniei, în 1174 și 1175 Guillaume a încheiat tratate cu republicile maritime Genova și Veneția, iar căsătoria sa din februarie 1177
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
der Anlage, ăn der Position ihrer Särge verewigt. Für die Ehegattinnen der Bundespräsidenten ist es möglich, ebenfalls în der Gruft beigesetzt zu werden, dies bedarf jedoch der Zustimmung der Präsidentschaftskanzlei. Șo haben die Präsidentengattinnen Hilda Schärf († 1956), Aloisia Renner († 1963), Margarete Jonas († 1976) und Herma Kirchschläger († 2009) ihre letzte Ruhe an der Seite ihrer Ehemänner gefunden; Bundespräsident Körner war Junggeselle. Staatsbegräbnisse und șo genannte "staatliche Begräbnisse" werden von der Republik Österreich organisiert und bezahlt und sind für Bundespräsidenten, Bundeskanzler und Nationalratspräsidenten
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
-lea de Austria și a Mariei Anna de Bavaria. Bunicii paterni au fost Ferdinand I, Împăratul Roman și Ana de Boemia și Ungaria. Constance a fost, de asemenea, sora mai mică a lui Ferdinand al II-lea, Împăratul Roman, a Margaretei de Austria, Leopold al V-lea de Austria și a Annei de Austria. Sora mai mare, Anna, a fost prima soție a regelui Sigismund al III-lea Vasa. După moartea Annei, Constance și Sigismund al III-lea Vasa s-au
Constance de Austria () [Corola-website/Science/327543_a_328872]
-
Porumbescu își petrece sărbătorile de iarnă într-o celulă friguroasă din închisoare și se îmbolnăvește de tuberculoză. Eliberat din închisoare, Ciprian Porumbescu se întoarce la Stupca și se întâlnește cu Berta, cu care se logodește simbolic pe un câmp de margarete. El vrea să vină ca învățător la Ilișești pentru a fi cât mai aproape de iubita sa. Profesorul Mikuli îi recomandă să meargă la Viena pentru a-și desăvârși studiile de muzică. Deși este tristă că vor trebui să se despartă
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
campaniile sale și a lăsat-o pe Margareta la Londra, care era însărcinată. După mai multe luni, plictisită și singură, tânăra regină a decis să se alăture soțului ei. Nimic nu-l putea mulțumi pe rege mai mult, pentru că acțiunea Margaretei îi amintea de prima lui soție, Eleanor, care a născut doi din cei șaisprezece copii ai lor în străinătate. În mai puțin de un an, Margareta a născut un fiu, Thomas de Brotherton, care a fost numit după Thomas Becket
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
mare preț", Margareta fiind respectată pentru frumusețe, virtute și pietate. În același an, Margareta a dat naștere unei fetițe, Eleanora, numită în onoarea primei soții a lui Eduard, o alegere care i-a surprins pe mulți și a arătat caracterul Margaretei. Când Eduard a plecat în vara anului 1307 în campanie în Scoția, Margareta l-a însoțit nsă regele a murit la Burgh by Sands, la vârsta de 68 de ani. Margareta nu s-a recăsătorit niciodată în ciuda faptului că a
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
dețin titlul de "Prințesă" conform "Letters Patent" a regelui George al V-lea. Ca toți nepoții reginei, ea este descendentă a regelui Tudor Henric al VII-lea prin fiica lui Margareta. De asemenea, este descendentă a liniei Stuart prin strănepotul Margaretei, Iacob al VI-lea al Scoției (sau Iacob I al Angliei).
Prințesa Beatrice de York () [Corola-website/Science/327632_a_328961]
-
însă, deși căsătorită în două rânduri, s-a stins din viață în 1244 fără a avea moștenitori. Ca urmare, succesiunea a trecut pe seama fiicei mai tinere a lui Balduin, Margareta, sub numele de Margareta a II-a. Prima căsătorie a Margaretei a fost cu Bouchard al IV-lea d'Avesnes, ea încheindu-se în 1221, ca urmare a excomunicării lui Bouchard. Anterior, din această căsătorie rezultaseră trei copii, printre care Ioan I d'Avesnes. În 1223, Margareta s-a recăsătorit cu
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
s-a recăsătorit cu Guillaume al II-lea de Dampierre (d. 1231), cu care a avut de asemenea trei urma;i, printre care Guillaume (viitorul Guillaume al III-lea de Flandra) și Guy de Dampierre. Drepturile de moștenire asupra stăpânirilor Margaretei dintre urmașii seniorilor de Avesnes și de Dampierre constituie cauza conflictelor cunoscute sub numele de "". Primul conflict a început în 1244. Ioan I d'Avesnes și Guillaume de Dampierre, frați vitregi, s-au aflat în dispută până când regele Ludovic al
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
IX-lea a plecat pentru a participa la cruciada a șaptea, rămânând dincolo de mări vreme de șase ani. Înțelegând că mama sa nu intenționează să îi acorde drepturile de stăpânire asupra Hainaut, Ioan I d'Avesnes s-a revoltat împotriva Margaretei a II-a și l-a atacat pe fratele său vitreg Guy de Dampierre, devenit recent conte de Flandra. Războiul a continuat prin atragerea de partea lui Ioan I a regelui german Wilhelm de Olanda. Luptele au continuat până la bătălia
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
a continuat să îl conteste pe propriul său fiu, Ioan I. Mai mult decât atât, ea a acordat Hainaut lui Carol de Anjou, fratele mai mic al lui Ludovic al IX-lea, recent revenit din cruciadă. Carol a îmbrățișat cauza Margaretei și s-a luptat cu Ioan I, însă a eșuat în tentative de cucerire a orașului Valenciennes și puțin a lipsit să fie ucis într-o ambuscadă. Atunci când Ludovic a revenit de dincolo de mări, în 1254, a confirmat rezultatele primului
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
și-l amintește, dar despre care afirmă că e grozav, fantastic, fenomenal și nemaipomenit. O femeie care croșetează (Coca Andronescu) afirmă că ei nu-i place comedia fără muzică, controlorul completând că și lui îi plac filmele în care cântă Margareta Pâslaru. Regizorul susține că muzica creează o bună dispoziție și atunci poantele se digeră mai ușor. În discuție intervine un bătrânel (Nae Roman) care spune că lui i-au plăcut filmele de la început. Regizorul completează că unele momente de comedie
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
și a Prințesei Frederica Wilhelmina a Prusiei. Printre frații ei s-au inclus Maria, Prințesă de Saxa-Altenburg, Louise Margaret, Ducesă de Connaught și Strathearn și Prințul Friedrich Leopold al Prusiei. Prin sora ei Louise Margaret, Elisabeta Anna a fost mătușa Margaretei, Prințesă Moștenitoare a Suediei. Elisabeta Anna a fost nașa Prințesei Patricia de Connaught, care era o altă nepoată a ei. La 18 februarie 1878, Elisabeta Anna s-a căsătorit cu Frederic Augustus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg. Au fost două
Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei () [Corola-website/Science/327082_a_328411]
-
lușcă ("Leucojum vernum"), sulfină ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânăt ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea" - specie protejată), mentă ("Mentha piperita"), păpădie ("Taraxacum officinale") sau margaretă ("Leucanthemum vulgare"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje Videoreportaj
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
a jefuit sudul Angliei. Cu toate acestea, acest lucru a provocat teama de a nu fi jefuiți și în Londra, iar orașul l-a primit cu entuziasm pe fiul lui York, Eduard, Conte de March ca Rege al Angliei. Înfrângerea Margaretei în Bătălia de la Towton a confirmat poziția lui și a fost încoronat cu numele de Eduard al IV-lea al Angliei. Cu toate acestea, căsătoria sa cu Elisabeta Woodville și avansarea ei în familia Lancaster, a dus la dezbaterea dintre
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
protejată la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992), cunoscută sub denumirea populară de moșișoare ("Liparis loeselii"); care vegetează alături de roua cerului ("Drosera rotundifolia"), leurdă ("Allium ursinum"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), sânzâienă ("Galium verum"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), frigare ("Geranium palustre"), frăgurel ("Potentilla micrantha"), floarea Paștelui ("Anemone nemerosa"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), breabăn ("Corydalis solida"), rostopască ("Chelidonium majus"), talpa gâștii ("Leonurus cardiaca"), trifoi ("Trifolium pratense"), laptele cucului ("Euphorbya amygdaloides"), podbal ("Tussilago farfara"), tătăneasă ("Symphytum
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]