5,691 matches
-
După ce mă spălai pe mâini și pe față, îmi desfăcui valiza și scosei micile mele daruri, pentru doamna Agripina un chimonou, iar fiicei mai mici un colier din corali, cumpărate și acestea tot de doamna Pavel de la unul dintre ultimii marinari de cursă lungă dinaintea războiului și pe care, nu știu de ce, ceruse, surprinzător, un preț mult mai mic decât cel de la vremea lor, și pe care doamna Pavel mi le revându pe credit în rate. Marinarul era încă în puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de la unul dintre ultimii marinari de cursă lungă dinaintea războiului și pe care, nu știu de ce, ceruse, surprinzător, un preț mult mai mic decât cel de la vremea lor, și pe care doamna Pavel mi le revându pe credit în rate. Marinarul era încă în puterea vârstei și visa - naiv - viitoare curse, acum spre Pacific, - „doar s-a terminat războiul” spunea, „și-am să vă aduc, vorbi doamnei Pavel, sumedenie de asemenea fleacuri orientale, care acolo se vând la tarabă”. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doar să îl sun pe mobil. Din nou. Plăcerea de a-i auzi vocea, chiar dacă era doar mesageria, era ca o gură de ciocolată când tânjești după ceva dulce. Capitolul 21tc " Capitolul 21" „Cel mai bun produs pentru ochi pentru marinarii de apă dulce.“ M-am chiorât la monitor și am luat o gură de cafea. Nu, cafeaua nu mă ajuta - fraza suna la fel de sinistru. Am șters-o și am înfruntat monitorul gol, invocând inspirația. Încercam să scriu un comunicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gol, invocând inspirația. Încercam să scriu un comunicat de presă pentru Eye Eye Captain 1, noile noastre tratamente pentru ochi, și căutam jocuri de cuvinte care să se lege de răzvrătiri, apă sărată, pirați, rom și alte chestii din lumea marinarilor. Dar nu-mi ieșea câtuși de puțin. Îl văzusem din nou pe Aidan în dimineața asta venind la lucru. De data asta mergea pe jos pe Fifth Avenue, îmbrăcat cu o geacă pe care nu o știam. Își găsise timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care aveau sarcina de a-i supraveghea și totodată de a-i apăra de accesele de furie ale câte unui soldat beat sau ațâțat. În cursul uneia dintre aceste preumblări i-a fost arătat tatei, în ușa unei taverne, un marinar genovez pe seama căruia întreaga Santa Fe făcea glume. Era numit „Cristobal Colón“. Voia, zicea el, să înarmeze niște caravele ca să ajungă în Indii mergând spre Apus, pământul fiind rotund, și nu-și ascundea speranța de a căpăta pentru această expediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate de evrei și de nevestele lor; care, la rândul lor, îi acuzau pe castilieni, pe portughezi, uneori chiar pe marinarii genovezi sau venețieni. În Italia, acest flagel e numit boala franceză. * * * În anul acela, cred că era primăvara, tata a început să-mi vorbească despre Granada. Avea s-o facă adesea începând de atunci, ținându-mă ceasuri întregi lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care se pierdea armonios în clipocitul apei, priveam soarele, roșiatic deja, ce avea să apună peste trei ceasuri pe malul african. — Mâne în zori, vom fi la Misra-Veche1, îmi strigă un negru din echipaj. I-am răspuns printr-un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la larg ca și al lui. De acum, nici o piedică nu mă mai despărțea de Cairo. Nu mai aveam decât să mă las dus de scurgerea inexorabilă a timpului și a Nilului. Eram pe punctul de a ațipi, când glasurile marinarilor se înălțară, iar discuția lor se însufleți. Ridicându-mă, am văzut o djerma care venea pe fluviu în sus și tocmai ajungea în dreptul nostru. Mi-a trebuit un lung moment ca să deslușesc ce anume era ciudat în ambarcațiunea aceea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a sute de oi al căror miros ajungea până la noi. Unele aveau pe frunte bijuterii împletite în ghirlandă, iar pe cap, bonete înalte și înguste ca niște tuburi. E de ajuns uneori un spectacol neobișnuit pentru ca să se dezvăluie o dramă. Marinarii veniră către mine în alai, cu mutre stupefiate și palmele înălțate spre cer. O lungă tăcere. Apoi, de pe buzele celui mai vârstnic, un cuvânt ieși parcă târându-se: — Ciuma! ANUL OCHIULUI AUGUST 919 de la hegira (9 martie 1513 25 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ofensează, le poți da jos și pune în cufăr până la întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema sa delicatețe. În vreme ce eu stăteam de vorbă cu acest copt, marinarii se trăseseră într-o parte, gesticulând cu însuflețire. De îndată ce binefăcătorul meu se îndepărtă, veniră să-mi dea de știre pe un ton solemn că se hotărâseră să plece încă de a doua zi spre capitală. Deși erau toți musulmani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a alăturat un om în vârstă. Chiar în noaptea aceea, profitând de liniște și de somnul copiilor, începusem să scriu la lumina unei lumânări, când noul pasager m-a interpelat: — Hei! Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în apă o bucată mare de lemn care ne va fi de folos mâine la bucătărie! N-am gustat nici tonul de ienicer, nici glasul răgușit, nici îndemnul făcut în toiul nopții. Cu toate astea, din considerație pentru vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aruncat în Nil. Am început să strig, smulgând brutal din somn pasagerii și oamenii din echipaj. A fost coborâtă pânza pentru a opri corabia, care a fost ținută vreme de un ceas legată de o parâmă la mal, în timp ce niște marinari cutezători se aruncau în apă. Dar a fost zadarnic. Toți au afirmat același lucru, și anume că nefericitul fusese devorat de un crocodil. În tot restul călătoriei, mi-au fost istorisite întâmplările cele mai ieșite din comun în legătură cu aceste șopârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
autoritate s-a risipit. Lucrul ăsta nu-l împiedica totuși pe Abbad să facă escală acolo cât mai des cu putință. — Haosul se potrivește atât de bine cu bucuria de a trăi! observa el. Cunoștea o foarte plăcută cârciumă pentru marinari. — Se servesc aici cei mai mari pești prinși în zona coastei și cele mai bune vinuri. N-aveam nicidecum de gând să mă îndop, și încă și mai puțin să mă îmbăt la întoarcerea dintr-un pelerinaj. Dar, după niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după niște săptămâni petrecute pe mare, un mic chef era binevenit. Abia intraserăm - încă mai căutam din ochi un colț de masă unde să ne așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut să tresar. Am ciulit urechea. Un marinar povestea că văzuse expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la Constantinopol. Deodată, însoțitorul meu îmi făcu semn să cobor vocea. — În spatele tău, îmi șopti el, sunt doi marinari sicilieni, unul tânăr și celălalt bătrân, care stau să te asculte cam cu prea mare interes. Am întors capul pe furiș. Înfățișarea vecinilor mei nu era deloc menită să mă liniștească. Am schimbat atunci subiectul și am fost ușurați văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întrerupse Vitellius, neliniștit. — Trebuia să le oprească la Roma, unde are destui dușmani. Galba face greșeli. Nu le-a plătit legiunilor din Italia sumele promise, ucide prea mulți suspecți de trădare, dintre care mulți sunt nevinovați... I-a decimat pe marinarii din Misenum care voiau să intre în legiuni pentru că așa le promisese Nero. Și asta nu-i tot... Avariția lui Galba a înfuriat populația obișnuită cu generozitatea lui Nero. Crede-mă, are puțini susținători. — Dar Africa? Nici legiunile din Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Uneori, vechea spaimă revenea, chinuindu-l, dar învățase s-o învingă. Respiră adânc, redobândindu-și calmul. — Te ascult... dar grăbește-te. Peste puțin timp trebuie să mă întorc în cămăruța mea. — Vitellius a chemat opt sute de soldați și două sute de marinari din flota de la Misenum. Le-a dat foarte mulți bani ca să nu spună nimănui ce construiesc în arenă, dar eu i-am văzut... Au adus lemne, saci cu nisip de râu și iarbă. Mai întâi au construit în mijlocul arenei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucătărie amplă, în fața unui glob enorm, își comanda pe un ton poruncitor proviziile, trimitea după mirodenii de la multe mări distanță, de pe creste de munte și din deșerturi de dincolo de orizont, trimitea după mirodenii care existau doar în poveștile fantastice ale marinarilor și ale ghicitorilor. Trimitea după toate acestea și după plante ce creșteau pe insule nu mai mari ca petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fiecare dată, De-ți spui dorința -n fața ei Ea te va ajuta de-i dreapta De vei minți în fața ei Un uragan prea mare te așteaptă. Dar ea , săracă ne iubește Și varsă lacrimi grele pentru noi, Când la marinari sufletul răpește Și îi alunga dintre noi Și foarte des ne dă tsunami Și valuri mari, ce se revarsă Ce vor distruge orice casă. Dar ea ne dă și de mâncare Ne dă și pești, si ierburi rare, Aduce alge
Marea. In: Bazaconii şi autoparodii by Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/378_a_602]
-
acum acolo și într-o bună zi, dacă nu vei folosi albastrul, vei veni și tu cu mine. Și la sfârșit a rostit: spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy, Sispy, a șoptit el în vânt, s-a înfiorat și a dispărut. în mod normal Prepelicarul nu era o femeie vorbăreață, așa că lui Joe-Sue povestea ei i s-ar fi părut stranie chiar și numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strângă și o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai era și albatrosul. Ea i s-a agățat de gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm necunoscut, câștigându-și traiul umplându-și orele goale ale zilelor pustii din anii sterpi. Mulțumire fără rost, realizare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umane. Să i se permită să îmbătrânească. Al doilea era mesajul pe care Sispy i-l transmisese prin Prepelicar la prima sa apariție: Spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy spusese asta încă dinainte ca Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate că Sispy a prezis ceva din viitorul meu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țărm. Sispy spusese asta încă dinainte ca Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate că Sispy a prezis ceva din viitorul meu, s-a gândit Vultur-în-Zbor, marinarul. Nu erau destule motive ca să fie optimist, dar tot era ceva. Și-a amintit o altă vorbă de-a lui Sispy: Pentru cei care nu vor să folosească albastrul nu există decât un singur loc pe care-l știu. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să stea liniștit. Vultur-în-Zbor își înăbuși entuziasmul clocotitor. Acasă: iată cuvântul care declanșase totul. I se furișase în cap pe când privea orașul din luminișurile pădurii. Venise neanunțat, stecurându-se în el printr-o rază de lumină de la ferestrele îndepărtate. Acasă vine marinarul, acasă de pe mări, acasă vine și vânătorul de pe deal. Vultur-în-Zbor se întorcea acasă, într-un oraș în care nu locuise niciodată. Se simțea acasă în ceața blândă de pe câmpii. Se simțea acasă în noaptea parfumată. Se simțea acasă în pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]