1,667 matches
-
sprijin de către puterea ocupantă și i s-a permis organizarea unui corp de aproape 3.600 de oameni. Sub dominația italiană, Muntenegru a avut parte de o experiență mult mai tragică. Inițial, guvernul italian a încercat să înființeze un regat marionetă. Oficialii voiau să încurajeze și să obțină loialitatea unui mic grup de separatiști muntenegreni care tînjeau după zilele domniei lui Nicolae și să exploateze faptul că regina Italiei era fiica acestui conducător. Pentru italieni, idealul ar fi fost instituirea unei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
devin tot mai "derutați, confuzi, deteriorați, cu sufletul surd și nesimțitor". Tabloul final al acestor seducătoare și cuceritori pe care îl înfățișează autorul este apocaliptic. Semi-virginele, scrie el, vor decădea până la punctul în care nu vor mai fi decât niște marionete nevrotice [...] secătuite de sterpe zguduiri". Vor avea drept soți "falși baroni, mari industriași în pragul ruinei, bărbați falnici măcinați de boli fatale, tot soiul de soți-paravan care se vor prăbuși la o lună sau la un an de la nuntă". Se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mituri, cum ar fi acela al utopiei socialiste a egalității sociale... Or, acest mit al naționalismului a fost întreținut de occidentali, care au lăsat să se creadă, cauționînd regimuri ca acela al lui Ceaușescu, că țara nu ar fi o marionetă a Moscovei. Așadar, de unde ar veni schimbarea? Acțiunea unei voci izolate este inoperantă. Botez o simte pe propria piele: Institutul de Cercetări Prospective pe care l-a înființat în 1970 este închis în 1977, iar Botez este demis din funcțiile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
psihanaliză, n.a.) ne-a așezat în condiții mai prielnice"450. Se cuvine să adăugăm că, întrucît totul este de acum înainte explicat în funcție de iubire și identificare, subiectivitatea își găsește un loc în psihologia mulțimilor. Nu mai avem ce face cu marionetele hipnotizate ale lui Tarde și Liébeault. Le trimitem alături de sugestie, tovarășa lor de debara. În locul lor, țîșnesc, după cum vom vedea, hoardele pasionate, personajele tragediilor antice și eroii lui Shakespeare. Repulsia contemporană mai precis americană pentru afectiv și subiectiv 451 ne-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
are legătură atât cu identitatea cât și cu noțiunea de realitate. Philip K. Dick a tratat tema identității individuale ca iluzie în Tatăl trucat și Furnica electrică. El a ilustrat-o în plan politic, prezentându-i pe politicieni ca simple marionete manipulate de "jucători". Găsim această idee în numeroase nuvele, precum și în romanul său intitulat The Simulacra / Simulacre (1964). Tema fusese deja exploatată de Robert Heinlein în Mânuitorii de zombi (1951), de Eric Frank Russell în Sinister Barrier / Bariera sinistră (1943
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
atâtea exemple fericite. J.-M. Ligny nu a uitat nici raportul cu politica, în Jihad (2000). În La Ville au fond de l'oeil / Orașul din adâncul ochiului (1986), Berthelot trimite la un univers de simulacre, de teatru și de marionete umane, care ne duc cu gândul la simulacrele dickiene. Însă Rivage des intouchables / Țărmul proscrișilor (Berthelot, 1990) este complet străin de această tematică dickiană. De fapt, Berthelot explorează formele noi ale textelor transgenerice și își așază lumea într-un gen
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un tur de forță în planul tehnicii romanești. Publicat inițial în franceză, sub titlul Le Fardeau (1989), romanul Ex (1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
a tuturor autorităților ce-l reprezintă. Dacă împăratul ar fi de față în această curte, ar izbucni în râs văzând cum decurge procesul. Cei ce defilează vomitând fărădelegi care nici măcar prin gând nu mi-au trecut, sunt mai curând niște marionete decât oameni. Era cu neputință pentru mine să smulg Regelui Regatul și provincia: nu cutează s-o facă Franța, Anglia și Imperiul osmanlâilor; cum aș fi îndrăznit eu, un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oferit. Ea constă în faptul că un membru al familiei devine „sculptor”, realizând un tablou sculptural cu ceilalți membri ai familiei, adică îi așază în poziția spațială și postura corporală dorită de el. Lucrează cu ei ca și cum ar fi niște marionete. După ce „sculptorul” a construit configurația confamilialilor săi, se inserează el însuși în acest spațiu, ocupând locul și poziția considerată de el drept cea mai potrivită. Pe urmă, terapeutul îl roagă pe „sculptor” să-i întrebe pe ceilalți membri ai familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pună în aplicare planurile de campanie împotriva rușilor, deoarece o puternică răscoală a ienicerilor, sprijiniți de ulemalele ostile reformelor sale, l-a detronat, la 29 mai 1807194. Sultanul instalat de aceștia, Mustafa al IV-lea, nu a fost decât o marionetă a lor care a anulat toate reformele introduse de predecesorul său. Haosul provocat de urmările răscoalei, care amenință să distrugă Imperiul Otoman din interior, nu a atins, totuși, acel punct, datorită evoluției evenimentelor politice și militare din Europa. Deși total
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cei din sufragerie; reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai inspirat. Mihai: Ehe, ți-ar conveni ție, ți-ar conveni, cum nu! Ehe! (rămînînd suspendat într-un comportament de marionetă) Ce vă zgîiți așa la mine! (tăcere; își privește îmbrăcămintea... scoțiană) M-am îmbrăcat și eu cu ce-am găsit. Știu că nu-mi stă bine în bleu... Niciodată nu mi-a stat mie bine în bleu! (tăcere) Da' măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
univers, adevărul în întreaga sa nuditate, dezbrăcat de prejudecățile noastre, de condiționările de naștere și de educație, de credințe de tot felul. Iar cînd spunem "nu", punem în pericol adevărul, tot adevărul. Poziție de nesusținut, absurdă, care ne transformă în marionete. Vom fi astfel inevitabil condamnați, "în contumacie", desigur. Înțelegem de ce teatrul este un teren privilegiat pentru a studia mecanismele intime ale lui "da" sau "nu". Ne certăm mereu pentru un "da" sau pentru un "nu". Putem ajunge chiar să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de concentrare, sunt lapidate femeile adultere, sunt distruse opere de artă și sunt arse cărți în numele unei ideologii sau al alteia. Viața care oscilează între "da" și "nu", mereu rostite cu o convingere absolută, nu poate fi decît viața unei marionete. Dar cine trage sforile acestor marionete? Lumea modernă este ea pregătită pentru drumul lungii inițieri care ne-ar putea scoate din acest cerc infernal? Artiștii au fost primii care au înțeles ce se află în joc, ce este între "da
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt distruse opere de artă și sunt arse cărți în numele unei ideologii sau al alteia. Viața care oscilează între "da" și "nu", mereu rostite cu o convingere absolută, nu poate fi decît viața unei marionete. Dar cine trage sforile acestor marionete? Lumea modernă este ea pregătită pentru drumul lungii inițieri care ne-ar putea scoate din acest cerc infernal? Artiștii au fost primii care au înțeles ce se află în joc, ce este între "da" și "nu". La sfîrșitul piesei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care produce o stare de aparentă relaxare. Este dificil să ieși din această stare pentru a te întoarce la activitățile normale, ceea ce explică pasivitatea noastră la o oră relativ târzie, când ne e greu să stingem televizorul. După cum spune celebra marionetă a lui Patrick Poivre d’Arvor, în emisiunea „Les Guignols de l’info”: „Gata, s-a terminat, puteți să stingeți televizorul și să vă întoarceți la viața normală”. Pentru mai multe informații Csikszentmihalyi, M., Kubey, R. (1981), „Television and the
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
legătura între vocea gravă și credibilitatea atribuită oratorului, vor fi arătate în acest capitol) sau chiar pe culoare din platoul de televiziune. Totul se întâmplă prea repede - și într-un mod clar subliminal încât nu-i putem scăpa. Devenim niște marionete și, uneori, singurul mod de a scăpa este să stingem televizorul sau de a conștientiza că suntem obiectele unor astfel de mecanisme. Mai trebuie încă să ne documentăm. Dar există probabil și un alt motiv care poate explica unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de comunicații audiovizuale" (Codul de proprietate intelectuală, legea din 1 iulie 1992). Artistul-interpret este "cel care reprezintă, cântă vocal sau instrumental, recită sau execută în orice altă manieră o operă literară, artistică, un număr de varietăți, de circ sau de marionete". Dacă interpreții pot beneficia, prin extensie, de aceleași drepturi ca și autorii, în privința dreptului moral nu există o echivalență strictă: "Legea din 1985 recunoaște durata perpetuă a dreptului moral al artiștilor-interpreți [...]. Ei consacră, pentru contribuțiile lor, o mare parte din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
total în diferite rituri și practici magice [...]. Conotațiile actuale ale păpușii se datorează, în bună parte, faptului că ea reprezintă chipul înfrumusețat al "eului" (cf. "frumos ca o păpușă") cât și artificialității sau capacității de a fi manevrate (cf. manechine, marionete)." Alteori, dulgherul cioplește un chip de fată mândru, care este cumpărat de un împărat [Dimancea - Bucățică de Carne, Păun - Angelescu]. La o petrecere, "de-atâta lume ce-i zicea sara-bună, Dumnezeu îi dăduse grai și suflet." Cioplirea unui lemn, confecționarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lor. Orientând observația comică spre gene ralitate și tipologie, I.L. Caragiale revigorează comedia românească (ciclul Chirițelor de Alecsandri, de pildă), apelând la limbaje teatrale moderne. El creează astfel personaje comice care prefigurează teatrul absurdului, alcătuind o lume de antieroi, de marionete, precum Farfuridi și Brânzovenescu, Trahanache sau Pristanda, Cațavencu ori Dandanache. Item 2: prezentarea, prin referire la comedia studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Aceste personaje sunt polarizate pe criteriul grupurilor de interese, evidențiate încă din „lista de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
structuri tradiționale (cronologie, acumularea situațiilor comice, tehnica „bulgărelui de zăpadă“ etc.) și moderne, precum formula „teatrului în teatru“ sau construcția personajelor. Dincolo de tipologiile comediei clasice, acestea își dezvăluie o structură de adâncime modernă, care le apropie de eroii teatrului absurd, marionete cu reacții dezarticulate, cu stereotipii de gândire și de vorbire. Cațavencu, de exemplu, deși nu apare în scenă decât în actul al IIlea (scena VII), este personajulcheie la care se raportează toți ceilalți, citândui cuvintele. Această particularitate de construcție, precum și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se manifestă plenar în scenariile și politica organizării spectacolului. Teatralitatea ordonează funcțiile personajelor în sisteme articulate. Dezvoltând diferite abordări textuale și dramaturgice, Pariziana joacă, de regulă, rolul de vedetă (Michèle de Burne, Clorinde Balbi, Nana) sau, uneori, pe cel de marionetă (Renée, Clăire Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii pariziene depinde de rolul pe care îl joacă pe langă personajul principal masculin cel de adjuvant (Caroline Hédouin, Denise Boudu / Octave Mouret; Caroline Hamaline / Saccard), de opozant (Clorinde Balbi / Eugène Rougon
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
K. Wolf (N. Mitrofan, 2000, p. 368) studiind climatul familial hiperautoritar a dezvoltat "profile de copii" în funcție de percepția părinților asupra propriilor fii: * copilul pitic privită ca o ființă nedezvoltată, lipsită de valoare, care necesită o permanentă corectură prin admonestări; * copilul marionetă care trebuie să corespundă întru totul cerințelor și exigențelor părinților: să fie cuminte și ascultător etc; * copilul sălbatic care manifestă porniri și comportamente indezirabile care trebuie reprimate prin dresaj. Prin aceste raporturi părinți -copii șansele de acte delincvențiale sunt foarte
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cu Evita Peron și Anne Frank, opere rock cu Isus Cristos, melodrame despre Holocaust (celebrul miniserial Holocaust, difuzat de rețeaua de televiziune americană NBC în 1979; mai recent și mai faimos, filmul lui Steven Spielberg, Schindler’s List), spectacole de marionete cu Romeo și Julieta 19. În acest context teoretic, „Chick” ar fi cu totul liber să-l evoce pe „Abe” după plac, atât în formă, cât și în conținut. Ar fi chiar o frumoasă răsturnare a mitului lui Pygmalion: în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Holban, De aici nu vom putea evada niciodată!, CRC, 1991, 20; Eugen Simion, Peisaj liric cu înger palid, RL, 1991, 23; Maria Ana Tupan, Nichita Danilov și reabilitarea imaginarului poetic, VR, 1991, 7; Ioana Dinulescu, Lumea ca un teatru de marionete, R, 1991, 7-8; Ioan Milea, Melancolie și extaz, APF, 1991, 7-8; Traian T. Coșovei, Numele casei tale, melancolia, CNT, 1991, 38; Sebastian Vlad Popa, Neîndurătoarea rază a lucidității, CC, 1991, 8-9; Al. Cistelecan, Între scenografie și parabolă, F, 1992, 10
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
divină pentru a o proteja pe Constanța împotriva a tot ceea ce este malefic, răul fiind simbolizat de prezența celor două soacre, dar personajul feminin nu luptă concret, nu se opune, nu vociferează, de aceea sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine conturat. „Constanța apare triumfătoare în finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este o victorie patriarhală, goală. Asemenea Grizildei din Povestirea diacului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]