5,243 matches
-
inscripția nr. II, 175. 73. Inscripții medievale ale României. Orașul București, p. 711, inscripția nr. 1050. 74. Călători străini ..., vol. VIII, p. 385. 75. Ibidem, vol. X, partea 1, p. 400. 76. în fosta biserică a Mănăstirii Cotroceni: „Supt această marmură odihnesc oasele a luminatului și răposatului bun creștin Io Șerban Cantacuzino voevodŭ, nepotul răposatului Șărban Basarabŭ voevodŭ, pre carele miluindu-l D(u)mn(e)zeu cu do(m)niia aceștŭ țărî, de au domnit 10 ai. Ș-au chivernisit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ani 54; și așa s-au pristăvit întru H(risto)s la octom(vrie) 29 l(ea)t 7197, 1689” (poate Doamna Maria a avizat chiar calculul greșit al anului - de la Hristos - scris cu cifre arabe). Tot acolo: „Supt această marmură zace țerăna lui Jupan Iordache Cantacuzino vel spătariu, feciorul bătrânului Costandin Cantacuzino biv vel postelnic, carele cu cinste, cu bunefaceri și cu toate céle căzute, ce unul bl(a)govodn(ic) și de mare neam ca acelui s-au cuvenit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și dotate, pe măsura trecerii timpului, cu acele elemente de confort pe care le observa la Iași Paul de Alep: „locuințele unde stau sunt acoperite în întregime cu plăci de faianță, iar Vasile [Lupu] le-a clădit în întregime din marmură; și apa este adusă din altă parte”) dintr-un palat voievodal românesc alcătuiau o zonă interzisă, un loc prohibit (păzit, am văzut, cu „mână armată” - observa, pe la 1675, și De la Croix), o „lume” protejată, care își avea ierarhiile ei bine
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire, la Brâncovéni, de o au îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea prin ascendenți și prin urmași: Suptu această marmură zace țărâna jupânesei Stancăi Cantacuzénii, fata lui jupan Costandin den vechiu și împărătescu rod Cantacuzino, biv vel postelnic, a Doamnii Ilincăi, featii bătrânului Io[an] Șerban Basarab Voevod, jupâneasa lui jupan Papei Brâncoveanului biv vel vornic și mumă blagocestivului Domnu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fortăreței numită Summum Burj; aici, În timpul iernii, durbarul (consiliul de stat) s-a reunit frecvent. Nr. 7 - intrarea vestică dinspre grădina regală, numită Hazuri Bagh. Nr. 8 - grădina regală de flori, În centrul căreia este o elegantă clădire de marmură (ridicată de Ranjit Singh) În care durbarul s-a Întâlnit ocazional. Către această grădină existau patru intrări: cea răsăriteană, dinspre fortăreață; cea apuseană, dinspre moscheea regală; cea nordică, dinspre promenadă; iar cea sudică, dinspre oraș. Nr. 9 - fatala poartă de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
monumente; numai că muncitorii, după cincisprezece zile de efort susținut, nu ajunseseră Încă În centrul masivului când Honigberger, presat de iminența plecării sale, a trebuit să-i Întoarne. Nu i-au adus din aceste lucrări dificile decât două degete de marmură neagră de la o statuie În mărime mai mare decât cea naturală și ale cărei alte resturi fuseseră deopotrivă Întâlnite În amestec cu alte materiale și folosite la construcția monumentului. Circumstanța aceasta poate autoriza conjectura că acest st¿pa, după aparențe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este cel care dăruiește fiecărui om,la pornirea lui pe drumul spre lumină,primele elemente,călăuzindu-i pașii spre marele titlu de OM.El este acela care modelează materialul cel mai de preț - COPILUL - tinzănd ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o ființă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături,un om care să înmănuncheze calitățile morale cele mai înalte.El este acele care îi ajută fiecărui copil să descopere „tainele naturii”. Toate acestea au făcut ca activitatea sa
O ÎNVĂŢARE ACTIVĂ PRIN METODE MODERNE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Coman Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_901]
-
România, s-a ridicat pe vechile temelii ale caselor cantacuzinești clădirea nouă a Legației ruse <footnote id="28">28 „Marea grădină din spatele Legației era iluminată, iar pe terasa plină de flori strălucea sub lumina lunii o statuie de femeie În marmură, simbolizând melancolia” <ref>(Emaoil Hagi-Mosco, București. Amintirile unui oraș. Ziduri vechi. Ființe dispărute, ediție Îngrijită de Paul Cernovodeanu, București, 1995, p. 44). </ref> </footnote>, ce a rezistat până În 1934; cele două saloane Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Mobilierul din această sală a castelului era îmbrăcat în piele de Cordova. Sala de biliard, comunică atât cu o baie turcească prin intermediul unei galerii mici, cât și cu sala de serbări în spetele căreia se află o fântână arabă de marmură albă cu ornamente în formă de frunze. Este bine știut că mare parte din timpul său petrecut în sala de biliard, Regele era împreună cu poetul Vasile Alecsandri, care la fel ca și marele muzician George Enescu își avea camera lui
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
să înghesuie în strâmtul spațiu rural-imaginar Ursa Mică procesul de ardere în efigie a regimului politic contemporan cu scrierea romanului. Ambițiile sunt strangulate din fașă de incontinența literară a autorului, de altfel Coroana Izabelei fiind transformată după 1989 în trilogie. Marmură neagră (1989) e un roman despre inexistența prețios complicabilă a unui cătun, unde bătaia către un nivel de adâncime simbolică e de fapt o bătaie a pasului pe loc. Mai târziu apare romanul „antitotalitar”, parabolic și cu „cheie” Vitrina cu
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
de argint, 1996, Alergătorul fatal, 1998), scrise, după mărturia autorului, ca antrenament pentru romane, nu fac decât să le prefigureze pe acestea în regimul mediocrului. SCRIERI: Mezareea, București, 1974; Crisalide, București, 1977; Noaptea muzicanților, București, 1978; Coroana Izabelei, București, 1982; Marmură neagră, București, 1989; Vitrina cu păsări împăiate, București, 1994; Rezervația de lux, București, 1995; Crucea de argint, București, 1996; Coroana Izabelei, I-III, București, 1998; Alergătorul fatal, București, 1998; Rătăcirea Domnului, București, 1999; Batalioane invizibile, București, 2001; Vămile depresiunii, București
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
Condurache, „Coroana Izabelei”, CL, 1982, 11; Dana Dumitriu, „Coroana Izabelei”, RL, 1982, 52; Cristian Livescu, Un roman alegoric, ST, 1983, 3; Nicolae Mecu, O parabolă a puterii, VR, 1983, 11; Ion Cristoiu, Înzestrarea și prelucrarea, RL, 1989, 41; Valentin Tașcu, „Marmură neagră”, ST, 1989, 11-12; Alex. Ștefănescu, Roman cu cheie și alegorie, RL, 1995, 9-10; Monica Spiridon, Apă vie, apă moartă: viața în vitrina literaturii, LCF, 1995, 10; Octavian Soviany, Limburile puterii, CNT, 1995, 15; Gabriela Duda, Povestiri din irealitatea învecinată
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
1974b; 1977; 1980; 1981; S. Marinescu-Bîlcu, Al. Bolomey, 2000; V. I. Markevič, 1981; D. Monah, 1979, p. 163-168; T. Passek, 1961; A. P. Pogoževa, 1983; 1985; V. Voinea, 2008b - cu bibliografia). Cei mai vechi idoli/statuete de tipul «en violon» (din marmură, reprezentând figurine feminine de stilizare pronunțată) au fost descoperite în cadrul celei mai vechi culturi neolitice din Ciclade - Saliagos, datată la 4500-3500 B.C. În aceste regiuni, idolii «en violon» au cunoscut o lungă evoluție, diversele variante tipologice stilizate fiind semnalate mai
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
timp, avem de-a face cu o diversitate de materii prime care au servit la confecționarea pieselor respective. Sintagma «en violon» se folosește pentru desemnarea pieselor antropomorfe stilizate (specifice culturilor Gumelnița-Karanovo VI, Sălcuța și Cernavoda I), realizate din os sau marmură, având „corpul” și „gâtul” rectangulare și partea proximală („capul”) rectangular sau semicircular, „urechi” triunghiulare alungite și perforații pe „corp” și pe „cap” (V. Voinea, 2008b - cu bibliografia). În acest context, propunerea de clasificare tipologică relativ recentă a cercetătorului Dan Monah
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
mame în ipostaze variate. Ele se prezintă sub formă de statuete (idoli) sau de piese de podoabă (pandantive, aplice, elemente de colier), fiind realizate din lut ars, materii dure animale (os, corn de cerb, scoici din specia Spondylus ș.a.), piatră (marmură, gresie), metal (aur, argint, cupru) și figurează siluete feminine în picioare sau având corpul ovoidal sau circular (schematizarea extremă a poziției de naștere pe pământ). În ceea ce privește funcția idolilor plați de tip troian, aspectele religioase sunt evidente; ei sunt probabil amulete
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
autobiografică Zeii prind șoareci (1968). În acești ani colaborează la „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. De-a lungul vremii a mai semnat Dumitru D. Petrescu, D. Petrescu-Orfanul, Anton Olaf. Apariția a trei volume, Cetatea de marmură (1939), Vagabondul (1941) și Trecere (1942), invocate de poet, dar și de Al. Piru, nu este certă. „Prinț” zdrențăros al boemei lirice bucureștene, S. a scris cea mai autentică poezie românească a condiției de paria. De paria „genial”, trebuie specificat
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
și a adormit ca în povești; -broderii și urzeli albe, țesute mărunțel; -încălțață cu papucei moi, iarna a pornit prin munți și prin văi; -case ascunse sub căciuli albe de postav; -plopii s-au înfășurat în mantale lucii; -petale de marmură albă. -a îmbrăcat pinii și brazii cu cojoace grele de zăpadă; -a pus crengilor mănuși de puf; -plutesc în aer ca un roi ușor de fluturi albi; -fluturaș de argint ce zboară pe aripile nevăzute ale vântului; -se joacă de-
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ploaia acidă și efectul de seră. Ploile acide, rezultatul deversării în atmosferă a noxelor industriale, au apărut pentru prima dată în Scandinavia. Acum sunt o problemă stringentă a majorității țărilor industrializate. Peștii dispar din lacuri, suprafețele clădirilor și statuile din marmură sunt corodate, pădurile se usucă. În mod natural, apa de ploaie are un caracter slab acid datorită reacției sale cu dioxidul de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reacției oxizilor de sulf și de azot cu apa. Acești oxizi se formează
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
gândit România modernă și au militat pentru realizarea ei. Comuniștii au distrus nu numai biblioteca, ci și toate bunurile din clădire. A rămas o singură piesă, care era foarte grea, o masă mare din fier forjat cu o placă de marmură colorată, pe care nu au reușit să o arunce pe fereastră. A.N.: Da, este o furie distructivă... Eu am multe mărturii despre plăcerea asta, nevoia asta de a distruge... N.I.: Da, această furie distructivă s-a extins în toată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unui comitet”, revista este condusă efectiv de Nuși Tulliu, în a cărui locuință se va afla redacția. O serie de numere încep cu articole-apel, în care scriitorii aromâni sunt chemați să lucreze asupra graiului aromân, atunci în stadiul de „bună marmură necioplită”. Semnează versuri Nuși Tulliu (și cu pseudonimul Tullius), Iota (sau Iotta) Naum, Costică Cosmu, iar proză scriu N. I. Mocu, Aristide Tulliu, I. de la Gavana, G. Zverca ș.a. Petru Vulcan dă pagini dintr-o „dramă macedoromână” în trei acte, în timp ce
PINDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288818_a_290147]
-
un peron (1981), Un om norocos (1984). Este vorba de două parabole ample, cu câteva personaje-simboluri și o intrigă ce nu poate fi fixată în timp și spațiu. Modelul epic poate fi Herman Hesse și Ernst Jünger (Pe falezele de marmură), cu simbolistica lor enigmatică, iar în proza românească un punct de referință este Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky. Deosebirea de cel din urmă este că P. nu pune accentul pe limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
cordiale”, ST, 1983, 7; Steinhardt, Critică, 149-153, 242-244; Edgar Papu, O neobosită trăire, RITL, 1984, 3; Condurache, Portret, 84-87; Cristea, Modestie, 146-151; Manea, Contur, 153-160; Moraru, Textul, 145-149; Raicu, Fragmente, 407-410; Simion, Scriitori, III, 514-528; Al. Călinescu, Pe faleza de marmură, CRC, 1985, 21; Iorgulescu, Prezent, 131-140; Marcea, Atitudini, 116-119; Sorescu, Ușor cu pianul, 207-220; Dumitru Micu, Un roman în două lecturi. Sala cu oglinzi, VR, 1986, 6; Aurora Hrițuleac, Privirea ca fir al Ariadnei, „Dialog”, 1986, 115-116; Rotaru, O ist.
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Editurii Moldova, apoi al Editurii Alfa. Împreună cu Ștefan Pruteanu, Cassian Maria Spiridon, Ionel Săcăleanu, Aurel Ștefanachi ș.a. se implică în mișcarea antitotalitară din 14 decembrie 1989, la Iași. Debutează cu poezii în „Convorbiri literare” (1972), iar prima carte, Norul de marmură, îi apare în 1981, ca urmare a câștigării concursului de debut organizat de Editura Cartea Românească. Colaborează și la „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Opinia studențească”, „Transilvania”, „Viața românească”, precum și la presa cotidiană ieșeană. Este membru fondator al cenaclului Junimea
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
membru fondator al cenaclului Junimea (1975) și al Studioului de Poezie ieșean (1983-1987). Debutând în perioada înnoirii aduse de promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în imagistică și
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
de criticii literari este că P. este un autor religios, fiind alăturat lui Ioan Alexandru, Daniel Turcea, Nicolae Ionel. Încă din volumul de debut, redempțiunea e imaginată frapant, în termeni foarte liberi față de prescripțiile ortodoxismului dogmatic: „La umbra norului de marmură / Numai acolo/ Cuvintele copilului/ Vor fi scrise / Cu litere de purpură : / Pe zidurile catedralelor vor fi / Scrise mereu - / Până când acoperișurile / Se vor aprinde. // Incendiul, da, mărețul incendiu / Al înșelătoarelor laude ! el/ Ne va desăvârși frumusețea bănuitoare./ La umbra norului de
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]