2,991 matches
-
spre prezent/trecut Verbalizarea emoției Reținerea sau mascarea emoției DISTANȚĂ MICĂ FAȚĂ DE PUTERE DISTANȚĂ MARE FAȚĂ DE PUTERE Contact vizual intens Contact vizual limitat Lipsa acuității în decodarea elementelor nonverbale Acuitate în decodarea elementelor nonverbale Intensitate vocală Lipsa intensității vocale Cuvântul maschează ierarhiile Cuvântul pune în evidență ierarhiile Strategii ale empatizării cu interlocutorul Strategii ale marcării ierarhiilor Dreptul de a întrerupe interlocutorul Evitarea întreruperilor Asertivitate ridicată Nonasertivitate Promovarea intensă a opiniilor și drepturilor personale Conformitate cu norma, ândeplinirea sarcinilor ce le revin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
analizate ambele fațete ale unei probleme, prezentate, câteodată, în cursul unei singure intervenții, fără ca vorbitorul să-și exprime tranșant un punct de vedere. Stilul succint-supus, deferent caracterizează culturile care valorizează armonia socială, modestia, conformismul și care favorizează strategiile politeții pozitive, mascând emoțiile negativă și orice exprimare a unui punct de vedere care ar putea tulbura interlocutorul. Interacțiunile sunt configurate de statutul social al interlocutorilor, se bazează pe o puternică ancorare contextuală, ideile sunt exprimate indirect, unele informații trebuie deduse din context
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
apariția cetozei de foame cu acumularea corpilor cetonici în sânge. Diagnosticul de denutriție se pune atunci când apare o pierdere neintenționată în greutate de 1-2% săptămânal, 5% pe lună sau 10% în luni de zile. Din păcate, uneori prezența edemelor poate masca scăderea în greutate. Aceste aspecte privind starea de denutriție își au relevanța lor în condiții de imobilism prelungit, impus de afecțiuni de o deosebită gravitate, ce pun pacientul în situație de risc vital. • Reducerea necesarului de oxigen În condițiile reducerii
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Masați ușor coșurile timp de 5 minute. Lăsați pielea să absoarbă mierea. Spălați-vă din nou cu apă caldă, curată. Folosiți una dintre următoarele variante de mască. Faceți mai întâi un test. Dacă apare o reacție alergică, nu mai folosiți masca respectivă. Măcinați 15 g de semințe de portocale (se găsesc la magazinele cu plante medicinale chinezești) și amestecați-le cu un albuș până obțineți o pastă. Țineți masca 40 de minute și apoi spălați-vă bine cu apă. Striviți o
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
mai întâi un test. Dacă apare o reacție alergică, nu mai folosiți masca respectivă. Măcinați 15 g de semințe de portocale (se găsesc la magazinele cu plante medicinale chinezești) și amestecați-le cu un albuș până obțineți o pastă. Țineți masca 40 de minute și apoi spălați-vă bine cu apă. Striviți o roșie bine coaptă și adăugați o linguriță de praf de stejar, obținând o pastă cu care ungeți coșurile. Când masca s-a uscat, spălați-vă bine. Măcinați câteva
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
o parte ca o expresie a dezagregării sociale și politice, ca o acceptare tacită a declinului principiilor democratice erodate de puterile ascendente ale pieței și ale dreptului, iar pe de altă parte ca un fel de haină ideologică menită să mascheze naufragiul idealului democrației constituționale liberale. În sfârșit, ceea ce putem spune că rezultă din întreaga lucrare pe care o prefațăm, fără a greși prea mult, este că este nevoie de o nouă paradigmă, o nouă concepție despre om și univers, deoarece
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Alice.) Cheia recunoașterii abuzului verbal care se bazează pe vulnerabilitățile victimei nu constă atât în cuvintele exacte utilizate de atacator, cât în răutatea clară și repetată ce caracterizează aceste atacuri verbale. Atacurile care vizează punctele vulnerabile ale unei persone sunt mascate deseori de tachinări sau glume (o strategie numită de Freud „umor tendențios”). De exemplu, un șef care abuzează verbal utilizează public termenul bunic pentru a se referi la un angajat mai în etate care este îngrijorat că vârsta i-ar
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
mine prin firmă câteva zile; când ne strângeam doar noi, fetele, râdeam de ne prăpădeam de prostia extratereștrilor: încălzise la microunde un ice tea gătit de mine dimineață și ni-l servise dezbrăcat. Degeaba încerca el un pic jenat să mascheze cu tava, se vedea clar că imaginația îi lucrează intens; se gândea probabil că l-a lovit norocul și că visul lui din pubertate - cu două deodată - urma să se împlinească. O dădea în bară exact ca mine, când mă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
felul lui de a recunoaște că în cauză nu-i decât propria identitate. Se întreabă, așadar: „De ce mă interesează omul atât de mult încât mi-am făcut din el unica preocupare? Nu e cumva o cale ocolită pentru a-mi masca obsesia pentru eul meu, pentru drăguțul de eu?” (II, 29). Dacă prin eu înțelegem propria identitate, atunci da, Cioran e obsedat înainte de toate de „drăguțul de eu”. Nu există, decât prin colateralitate, vreo altă temă în scrisul cioranian. Ceilalți, de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 336), spune Cioran, și o spune după ce-și reproșează cele „șapte ore de conversație neîntreruptă”, pe care abia le-am invocat. Mai mult, oare nu cumva Cioran are nevoie tocmai de această flagelare continuă? Căci flecărind, el își maschează perfect dublul demonic. Saltimbacul nu se dă de gol și joacă mai departe rolul pe care și-l asumă atâta vreme cât ceilalți sunt de față. Sau poate că la mijloc este teama de a-l întâlni tocmai pe Celălalt, pe Dumnezeu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
defectele în privirea primului venit!” (I, 130). Cioran pare să iubească acest supliciu; prin urmare, iese în lume, pălăvrăgește ore în șir, dar, odată întors acasă, se chircește de durere. Nu suportă să vadă că mimează perfect sociabilitatea, că-și maschează bine inconsistența, în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată-i pe români: „defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dat Cioran se declară „ros de concupiscență”, nici că invocă „ispitele”, „chinurile simțurilor” (I, 38). Nu aceste date care l-ar apropia, crede el, de mistici ne preocupă. De altfel, există prea puține date în acest sens. Să le fi mascat Cioran atât de bine?! În alt loc, declara că îi plac „senzualii care au oroare de carnalitate” (I, 278). Or, fără să știm dacă nu va fi fost el însuși cu adevărat un senzual, Cioran are oroare de carnalitatea căreia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
locuirea în paradis e plătită prin conștiința lipsei identității sau a unei identități tarate, bolnave. Să fi avut Cioran intuiția acestei lipse încă de când o punea exclusiv pe seama țării sale? Sau pur și simplu să fi încercat să și-o mascheze pe-a sa, să și-o vindece chiar, prin examenul drastic la care își supunea țara?! Să ne amintim că într-un loc vorbește despre perioada dintre nouăsprezece și douăzeci și cinci de ani ca despre cea mai nefericită epocă din viața
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
recitim: „Am descoperit atunci niște adevăruri pe care n-am izbutit să le uit, oricât mi-am dat silința” (III, 26). De ce să nu credem că vor fi fost adevăruri care să-i fi relevat inconsistența propriei ființe? Și-a mascat cunoașterea de sine prin cunoașterea țării. Oricum, după ce va fi avut intuiția propriului neant, Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mobilă stil! Vecin 1: Hai, gata, faceți cărțile. Cine le face? Vecin 2: Cine-ntreabă. Vecin 4: Păi, fraților, dacă am început să jucăm la "mare", la "mare" să fie. Vecin 1: Ai dreptate. Cărți! Vecin 3: Toate. Nu mai maschez nimic. Merg cinstit. Vecin 4: Eu nu iau. Tot cinstit. Vecin 1: Nici eu. Mă mulțumesc cu ce am. Poate mă credeți pe cuvînt. Vecin 2: Ia să iau eu trei. Ziceți. Vecin 3: Domnule, acuma sînt curățat eu de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mobilă stil! Vecin 1: Hai, gata, faceți cărțile. Cine le face? Vecin 2: Cine-ntreabă. Vecin 4: Păi, fraților, dacă am început să jucăm la "mare", la "mare"să fie. Vecin 1: Ai dreptate. Cărți! Vecin 3: Toate. Nu mai maschez nimic. Merg cinstit. Vecin 4: Eu nu iau. Tot cinstit. Vecin 1: Nici eu. Mă mulțumesc cu ce am. Poate mă credeți pe cuvînt. Vecin 2: Ia să iau eu trei. Ziceți. Vecin 3: Domnule, acuma îs curățat eu de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-te și să nu mai aud că... ți-e frig... (amîndoi rîd șmecherește, și ies din personajele piesei evocate; coboară de pe scenă în scenă) Deștept băiat personajul ăsta! Auzi ce baliverne îi treceau prin minte! Și ce bine știa să mascheze adevărul! Gh. P. doi: Păi asta era nebunia! Că oamenii fuseseră castrați de adevăr, de sinceritate... Și-atunci, puneau masca pe figură și se descurcau... Ajunsesem un popor de mascați... Gh. P. unu:...Numai că la un moment dat ți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
relației optime dintre output și buget în funcție de cerere și ofertă este greu derealizat atât timp cât rezultatele birourilor nu pot fi evaluate, iar raportul dintre cerere și ofertă e dificil de măsurat. Maximizarea bugetului este posibilă datorită faptului că birocrații pot să mascheze costurile de producție fără a fi controlați. Posibilitatea de a ascunde costurile de producție se datorează asimetriei informaționale existente între birocrați și politicieni (Peters, 1995, p. 26). Asimetria informațională în negociere are la bază faptul că aceia careîmpart bugetul nu
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
mai plauzibilă a condamnaților politici ar fi de 600.000 iar pentru cei internați administrativ, ca tatăl meu, de 200.000. Adăugând țăranii condamnați pentru neplata cotelor, sustragerea de la treierat la GAC, refuzul de a se înscrie în GAC, activități mascate în delicte de drept comun, deportații, strămutații, cei cu domiciliu forțat, cei circa 520.000 de tineri forțați să muncească în “armata cenușie”, pe șantiere, pe frontieriști așa cum au fost soții Stolojan sau poetul Mihai Ursachi, sau femeile decedate datorită
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Cartea Românească, 1970; "Mioritiada", Editura Cartea Românească, 1973; Retorica", Editura Cartea Românească, 1975. Nota gravă îi lipsește lui Ion Nicolescu, deși el ne vorbește despre dragoste, viață și, obsesiv, despre moarte. Fără multă filozofie, I. Nicolescu lunecă pe panta emoției mascate sub semnul unui intelectualism confirmat într-o formulă cunoscută în poezia noastră începând cu anii 1910-1912 în revista "Simbolul", continuând cu poezia ludică până la horele argheziene. Iată-l dadaist: " e în toate-o bicicletă/ în toate-un cavaler/ cavalerul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu este întâmplătoare și este semnificativă pentru starea poetei. Maria Banuș invocă motivul umbrei, nu cu bogăția interpretărilor deschise de simbol, cunoscută la Arghezi, ci sugerându-ne fantastica neputință de a ieși la lumină: "Și-așa de bine m-am mascat,/ și haina-mi deveni natură,/ și cenușiul mi-a intrat/ în ochi, în nas, în piept, în gură". M. Banuș pune problema cuvintelor în poemul numit semnificativ "Incendiul" și cuvântul este floare: "Fă ce poți, din cuvinte,/ acum și iute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aspectul exterior, adică trăsăturile morale, sufletești, intelectuale. Elevii vor învăța astfel să îmbine cele două imagini (interioară și exterioară) într-una singură, dovedind că se poate crea o nouă imagine a figurii umane, deci o lucrare artistică. A treia oră: Masca o altă față Această oră își propune să facă diferențierea dintre mască și portret. MASCA: (exteriorul) e fața care nu te reprezintă, nu e altceva decât fuga de tine însuți; de aceea, din punct de vedere grafic, se folosește ornamentația
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a nu i se cunoaște viciile, înclinațiile neonorabile sau opiniile neconvenabile. Pornind de la aceasta judecată: elevii sunt invitați să-și imagineze o lume în care toți oamenii ar purta o mască și o lume, în care și-ar da jos masca; elevii își vor imagina o sală de clasă cu elevi și profesor și vor formula câteva propoziții despre ceea ce văd și despre ceea ce intuiesc că văd. Care sunt indiciile care i-ar duce spre descoperirea zonei ascunse? Reflecția didactică Prima
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
viață? Argumentați. În ce măsură omul e actor pe scena vieții? E un rol "distribuit" sau unul pe care fiecare îl "construiește", îl învață? Avem nevoie de un rol, de o mască în lume, față de ceilalți? Dar față de noi înșine? Cine alege masca fiecăruia? Temă de creativitate Elevii sunt reîmpărțiți pe cele patru grupe și i se oferă fiecărei grupe un mulaj de mască, pensule și acuarele, cerându-li-se elevilor să picteze masca ipostazei îndrăgostitului ilustrat de textul pe care a lucrat
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să analizeze două ipostaze diferite ale omului în lume, preotul și artistul, ca purtători de mască. Deși au o vocație diferită, cei doi au în comun opțiunea pe care o fac în a purta masca. Unul dintre ei alege să mascheze suferința sfârșitului (artistul), iar celălalt își trăiește viața în spatele unui văl negru, pe care îl duce cu el chiar după moarte (preotul). Indiferent de origine, clasă socială, profesie, omul este purtător de măști pe parcursul existenței sale, unele asumate existențial, altele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]