3,109 matches
-
orașul Leipzig deservește porturile Mării Baltice și lumea slavă. În plus, această zonă este bogată în materii prime: Germania de sud exploatează minele de fier, de zinc, de plumb, de cupru sau de argint situate în Tyrol, în munții Boemiei și masivul Harz. Proprietate a prinților, acestea sînt concesionate unor oameni de afaceri din Germania de sud care reușesc să sporească considerabil producția acestor mine. De aici provine pînă în 1545 cea mai mare cantitate de argint produsă în Europa. În sfîrșit
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
începutul secolului al XVIII-lea, Abraham Darby perfecționează cocsul pe bază de huilă, ceea ce permite folosirea lui în furnale. Folosirea huilei se dezvoltă cu atît mai mult cu cît ea se găsește din abundență în Anglia, nivelînd partea exterioară a masivelor vechi din lanțul Penninilor (Alpilor), din Țara Galilor sau din Scoția. Huila permite renunțarea la importurile de lemn din Baltica, dar se găsește mai ales la originea tehnicilor noi care revoluționează industria, metalurgia (fonta din cocs). Inventarea mașinii cu abur și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tot după modelul britanic, cunoaște o dezvoltare determinată de înlocuire a cărbunelui de lemn cu cocsul. Compania din Anzin folosește 4 000 de muncitori și extrage 400 000 de tone de cărbune, în timp ce începe exploatarea din bazinele de huilă din Masivul Central. Acest început de revoluție industrială, care face din Franța cea mai bună elevă a Angliei, nu se raportează totuși decît la o mică parte a economiei, rămasă în majoritate tradițională. Țările de Jos austriece cunosc și ele, datorită inițiativelor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
vest și mai sus, în apropierea drumului spre Șirnea. Drumul Șirnei, acum și el parțial asfaltat, are, de asemenea, o oarecare vechime, întrucât din el se desprindeau mai multe cărări și poteci, ce duceau nu numai spre satul din proximitatea masivului Piatra Craiului, ci și peste culmea Carpaților, în depresiunea Dâmboviței, prin satul Ciocanul, spre Dâmbovicioara, localitatea cea mai ocrotită de munți și cea mai bogată în chei. Din punct de vedere istoric, prima parte a acestui drum face parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
care acoperă partea de sud-sud-est a depresiunii și care beneficiază de malurile line ale râului Moeciu. În partea nordică se află Măgura și Peștera, cocoțate pe dealuri, ce dau impresia unei scări naturale către cel mai interesant și mai râvnit masiv al cățărătorilor, culmea sudică a Pietrei Craiului. Aceste două localități au fost vreme îndelungată comune de sine stătătoare și aveau avantajul accesului, dificil dar apropiat, către orășelul Zărnești, care fusese în perioada interbelică inima plasei Zărnești.( foto 5) Trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
turismului, face mai accesibilă vizitarea peșterii din zonă, poate chiar popularea întregii regiuni. Drumul Carului, ultimul, dar nu cel din urmă sat, component al comunei Moeciu, se află în centrul depresiunii, pe culmea care este un fel de mediană între masivele Bucegi și Piatra Craiului și care a fost poate de milenii o cale de traversare a Carpaților. El este un fel de axă a întregii depresiuni, continuatorul așezărilor umane din dreapta și stânga căii de circulație pe care sunt așezate, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în decursul secolelor. Cele câteva case împrăștiate pe o lungime de aproape cinci kilometri cât se întindea drumul vechi au fost reclamate, administrativ, în secolul al XIX-lea, de satul Șirnea, dispersat pe dealurile și văile aproape paralele cu culmea masivului Piatra Craiului și renumit, în ultimele decenii, ca primul sat turistic din România, datorită gospodarilor din localitate, oameni harnici și luminați la minte, care au făcut eforturile necesare pentru a-și da copiii la școală. Așa au ajuns să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Țara Bârsei și depresiunea Branului cu depresiunea Dâmboviței, cu cel mai bogat și diversificat complex de chei al României: cheile mari ale Dâmboviței, între Rucăr și Podul Dîmboviței; cheile Dâmboviței, pe tronsonul Podul Dâmboviței Peștera UrșilorSătic izvorul râului Dâmbovița, în masivul Făgăraș; cheile Dâmbovicioarei, cele mai cunoscute, care leagă Podul Dâmboviței de Dâmbovicioara și de renumita peșteră, bogată în istorioare și în sfârșit, cheile Brusturetului, care pornesc de la Peștera Dâmbovicioarei spre limita vestică a masivului Piatra Craiului (Pietricica). Cheile Dâmbovicioarei sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Peștera UrșilorSătic izvorul râului Dâmbovița, în masivul Făgăraș; cheile Dâmbovicioarei, cele mai cunoscute, care leagă Podul Dâmboviței de Dâmbovicioara și de renumita peșteră, bogată în istorioare și în sfârșit, cheile Brusturetului, care pornesc de la Peștera Dâmbovicioarei spre limita vestică a masivului Piatra Craiului (Pietricica). Cheile Dâmbovicioarei sunt cele mai cunoscute. Aici veți găsi locuri izbitor de asemănătoare cu imagini din "Cronica pictată de la Viena", fapt ce ne îndeamnă să considerăm Posada din vecinătatea acestor Chei, drept posibil loc al înfrângerii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
este locul ce poartă acest nume din apropierea Podului Dâmboviței și a cheilor Dâmbovicioarei, unde se găsesc și astăzi condițiile descrise în "Cronica Anonimă." În studiul său, "Carpații în luptele dintre Români și Unguri", Nicolae Iorga afirmă: "neputându-se trece peste masivul argeșean, se va fi întrebuințat pentru întâiaș dată (este vorba despre prima trecere a Carpaților de către oștirile regilor unguri-n.n.) trecătoarea largă a Branului...";"ca loc al luptei, am dat Posada, singurul cazan de munte...pe drumul ce duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cele două schimburi parcurgeau zilnic, presupunem, călare, distanța Bran-Fundata, pe Drumul Carului, observând și traficul, mai ales cel comercial. Coborârea pe la Piatra Craiului este puțin forțată, extremitatea sudică a culmei Pietrei Craiului fiind aproximativ pe linia cumpenei apelor, adică splendoarea masivului se află în zona unde drumul urcă de la Moeciu la Fundata. Expresia ar putea, totuși, să semnifice îndreptarea călătorului pe drumul Șirnei, pe la Rogoaze sau și mai aproape de Pietricica, flancul sudic al masivului, prin satul Ciocanul. Dar pe aceste două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aproximativ pe linia cumpenei apelor, adică splendoarea masivului se află în zona unde drumul urcă de la Moeciu la Fundata. Expresia ar putea, totuși, să semnifice îndreptarea călătorului pe drumul Șirnei, pe la Rogoaze sau și mai aproape de Pietricica, flancul sudic al masivului, prin satul Ciocanul. Dar pe aceste două variante se coboară în localitatea Dâmbovicioara, iar drumul nu trece pe lângă cetatea lui Negru Vodă. Drumul vechi al carului, în partea sa finală, nu urca și pe Dealul Frumos, cota cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
la care mergi pe șoseaua ce urcă din Țara Bârsei, trecând pe lângă vechea cetățuie a cavalerilor germani din Bran, fostă mai înainte loc de apărare al coloniștilor germani și ajunge în culmea muntoasă la cota 1245, în imediata apropiere de masivul Pietrei Craiului....după ce trece culmea muntoasă coboară la Podul Dâmboviței... Trecătoarea aceasta există încă de la întemeierea cetății Bran de cavalerii teutoni, este una dintre cele mai pitorești trecători care leagă Ardealul de Muntenia. Ea avea drept scop să înlesnească drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
m. În serpentinele frumoase, șoseaua Branului trece printre stânci înalte, pe lângă păduri și livezi, urcă apoi pe lângă stâni și locuri unde pășunează vitele și ajunge în vârf, la fosta graniță românească, în apropiere de vama Giuvala. Trecătoarea e dominată de masivul stâncos al Pietrei Craiului (2240 m), care se zărește spre vest." Desigur, domnul Ortlepp, care a avut nevoie cel puțin de o reîmprospătare a memoriei pentru a scrie cartea, se pare a vizitat la mai mulți ani după război locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cu animale de tracțiune și echipament corespunzător pentru acțiuni speciale, cu militari instruiți pentru efectuarea operațiunilor de luptă în condiții deosebit de grele, provenind mai ales din Bosnia și Herțegovina, a fost adusă la Zărnești și îndreptată pe valea Bârsei spre masivul Făgăraș să ajungă la izvoarele Dâmboviței. Astfel, luptând numai cu condițiile naturale deosebit de dificile, una dintre unitățile militare ale inamicului reușea într-o săptămână, prin spatele Pietrei Craiului, adică prin nord-vestul masivului, să ajungă în spatele liniilor fortificate ale armatei române
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
la Zărnești și îndreptată pe valea Bârsei spre masivul Făgăraș să ajungă la izvoarele Dâmboviței. Astfel, luptând numai cu condițiile naturale deosebit de dificile, una dintre unitățile militare ale inamicului reușea într-o săptămână, prin spatele Pietrei Craiului, adică prin nord-vestul masivului, să ajungă în spatele liniilor fortificate ale armatei române din depresiunea Dâmboviței. Ortlepp afirmă, în cartea lui, că armata germană își luase "suficiente măsuri de siguranță, transmițându-se intenționat informații greșite", de asemenea, el descrie convoiul și traseul parcurs: "un lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
-se intenționat informații greșite", de asemenea, el descrie convoiul și traseul parcurs: "un lung convoi de animale de tracțiune transportând arme, tunuri de munte, mitraliere, muniții, bagaje, unelte și alimente, pornind din valea Bârsei și urcând spre culmea alpilor transilvăneni. Masivul Piatra Craiului, care se zărește de departe, era înconjurat dinspre nord și vest de această brigadă" Lăsând specialiștilor militari aprecierile referitoare la tacticile și strategiile celor două armate inamice, în primul război mondial, ni se pare interesant, totuși, să menționăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
trecătorii Bran, care nu este altceva decât Drumul Carului: "Tuturor celor ce au participat la lupte, va rămâne ca o amintire neștearsă parcurgerea trecătorii Bran. Șoseaua aici oferă o priveliște admirabilă; spre vest, în lumina clară a soarelui, se vedea masivul stâncos și neîmpădurit al Pietrei Craiului, iar dinspre răsărit ne salutau vârfurile acoperite cu zăpadă ale Bucegilor (2508 m). De o parte și de alta a șoselei se vedeau, în unele locuri, stânci înalte de peste 100 m, înălțându-se aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
exemplar lupta și trecerea. Reacțiile criticii vor fi diverse, mulți vor încerca să anihileze forța originalității noului val căutînd "surse" în poezia de aiurea. Dar nu știu cine va putea contesta superba victorie a unei sensibilități inconfundabile asupra abundenței dulcegăriilor poetice prea masive prezente în presa literară din ultimii ani. A "paria" pe Traian T. Coșovei, Emil Hurezeanu, Aurel Pantea, Matei Vișniec, Lucian Vasiliu, Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Eugen Suciu, Ion Stratan, Ștefan Mitroi, Petru Romoșan, Dumitru Chioaru etc., înseamnă a consimți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu automobilul, au ajuns la Obersalzberg. Hitler le-a oferit oaspeților propria mașină oficială, „Mercedesul cel mare”, un automobil de opt locuri, pentru a ajunge mai confortabil și mai repede la reședința sa. Tânărul Mihai a fost puternic impresionat de masivul automobil. Pe reședința lui Hitler de la Berghof fusese arborat steagul României. Hitler și Ribbentrop au ieșit în întâmpinarea oaspeților, le-au urat bun sosit și i-au condus în interior. Dejunul și convorbirile au luat sfârșit puțin după ora 1710
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Îmi frământau mintea, privind spre rezervațiile indiene și spre mica localitate Wounded Knee cu 700 locuitori, unde a avut loc tragedia din Decembrie 1899. Părăsim calea acelor, coborâm o imensă serpentină și ajungem pe malul lacului Sylvan, Înconjurat de un masiv de brazi. Apa sa liniștită și cristalină ne Îmbie la scurt repaus. Întindem o pătură, desfacem două cutii de conserve, cum și o cutie de bere, pe care o azvârlim Întâi În apa rece a lacului. Ne reluăm drumul. Pe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din vest. Seara ajungem la Salt Lake City, vestitul oraș legat de secta mormonilor și totodată capitala statului, cu o populație de 140.000 locuitori. La o suprafață de 22 milioane ha, populația e de 550.000 locuitori. Cuprinde un masiv muntos, În frunte cu King Peak, 4.110 m Înălțime. Cuprinde de asemenea două lacuri importante, Salt Lake See (lacul sărat) din care se extrage sare și Utah See, legate Între ele prin Râul Iordan. Precipitațiile sunt de 400 mm
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
răsfiră câteva cabine de turiști. O mică prăvălie de alimente În fața căreia un motor vechi de automobil servește la producerea electricității necesare. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 125 De aici, ziua următoare 25 Iulie pornim prin masivul păduros al Oregonului. E unul din cele mai bogate state În păduri. La suprafața de 25 milioane ha, populația e de un milion, din care jumătate e urbană. Suprafața pădurilor e de 10 milioane hectare. Partea cea mai productivă e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
gură de crater. Diametru lacului e de 8 km iar adâncimea de 600 metri. Culoarea apei e bleumarin. În mijlocul lacului sunt două insule: Wizard și Fantome Ship (Vasul Fantomă). Asemănarea cu un vas e perfectă. Stațiunea nu are hotel. În masivul păduros din sudul lacului sunt sumedenie de mașini și corturi. Corturile sunt de mărimi foarte diferite. Sunt În special foarte mulți studenți și studente, unii instalați În corturi de 20 de persoane, adevărate dormitoare. Un restaurant mare, elegant, stă la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Este Înconjurată din toate părțile de munții Carpați. Carpații Meridionali (numiți cândva și Alpii Transilvaniei, cu Înfățișare semeață și Înălțimi de peste 2500 de metri) o separă de țara Românească, iar Carpații Răsăriteni de Moldova. „Arcul carpatic“ este completat spre vest de masivul Munților Apuseni, care marcau limita dinspre Ungaria a principatului. Sub raport etnic, la 1930, românii reprezentau 57,6%, maghiarii 29,1%, iar germanii 7,9%. La orașe, românii erau Încă minoritari, deși ponderea lor crescuse după 1918: 35,9%, față de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]