1,562 matches
-
se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
un apartament cumpărat de către scriitor în anul [[1934]], pentru fiica sa, [[Puia-Florica Rebreanu]]. Ea donează spațiul și moștenirea din acesta în dorința ca acestea să amintească și de mama sa care, exceptând cariera de actriță, s-a apropiat de literatura memorialistică, conferindu-și, astfel, statutul de membră a [[Uniunea Scriitorilor|Uniunii Scriitorilor]]. Este inaugurată în [[1995]]. În holul de la intrare se pot admira grafici de preț (în cărbune, creion, peniță). În camera de zi se găsesc picturi la scală mare ale
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
român”, s-a bucurat în țară de o receptare obiectivă și relativ constantă. În 1980 îi apare la Cluj, în traducere românească, volumul "Barocul sau descoperirea dramei". După 1989 a publicat în România romanul "Care Daniel?" (1995) Un prim volum memorialistic, intitulat "Amintiri fără memorie, 1911-1934" a apărut în 1995). Un caiet manuscris cu 12 povestiri în limba franceză, intitulat "Guignol triste" și datat 1974, a fost tradus în limba română și editat de Simona Cioculescu ("Paiața tristă", 2002). Corespondența dintre
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
n. 8 septembrie 1926, comuna Făcăeni, județul Ialomița - d. 25 mai 1998, București) a fost un scriitor român. a fost al optulea fiu dintre cei unsprezece ai plugarilor Ion și Elena Bănulescu. O evocare a copilăriei se găsește în ciclul memorialistic "Elegii la sfarșit de secol" (în prozele Locuri misterioase, Șlepul, Troienele, Moara lui Fuierea, Tabăra, din capitolul "Călărețul de argint"). Biblioteca județeană din Slobozia și un colegiu național din Călărași sunt numite în cinstea lui.
Ștefan Bănulescu () [Corola-website/Science/297694_a_299023]
-
Veronica Micle, activitatea politică din timpul studenției, participarea la întâlnirile "Junimii" sau ziaristica de la "Timpul". Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. Ioan Slavici a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze, cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna, organizată la propunerea societății României june, din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. Activitatea de ziarist a lui
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), "Istoria românilor" în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice ("Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi" și altele), volume memorialistice ("Oameni cari au fost", "O viață de om, așa cum a fost"). În 1903 a preluat conducerea revistei "Sămănătorul". Ca istoric literar, a publicat: "Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea" (vol. I-II, 1901); "Istoria literaturii religioase a românilor
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al "Vittoriale degli Italiani"). Operă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul "Momentelor" și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică "" l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
a fost reabilitat de justiție în 1999. Deși prestația sa politică a fost contestată atât de contemporani, cât și de istorici, el este considerat unul dintre cei mai influenți politicieni ai Perioadei interbelice. În prezent este cunoscut pentru scrierile sale memorialistice, care purtând marca inteligenței și cinismului autorului lor reprezintă prin bogăția de informație și prin calitatea literară un document de primă importanță asupra vieții politice și sociale din timpul său. Constantin Argetoianu se trăgea din partea tatălui dintr-o veche familie
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
săi dimineața. Chiar și «Amintirile» ieșite în volum, în franțuzește și românește au fost tot dictate sub formă de articole de ziar. Interesante prin conținut, toate portretele lui nu trec de ziaristică informativă și nu se zărește nici urma talentului memorialistic și portretistic. Arta scrisului urmează totuși alte legi decât arta vorbirii.”" Principalele lucrări publicate de Take Ionescu au fost: Opere apărute postum: În timpul unei vizite în Italia în vara anului 1922, Take Ionescu s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
pentru tineri, țărani și orășeni și al calendarelor "Руська бесіда". A fost autor al mai multor manuale, printre care "Gramatica pentru școlile populare", "Gramatică", "Ruthenisches Sprachbuch für Mitteschulen", cărți pentru copii, culegerea de poezii "Bucovina", traduceri, "Dicționarul rus-german" etc. Lucrarea memorialistică "Renașterea Bucovinei" a fost publicată postum în 1933. În 1903 el a fost fondatorul primei Seci ucrainene din Bucovina. Între anii 1911-1918, a fost deputat în Dieta Bucovinei. La Viena a publicat ziar "Буковина" (Bukovina) și calendarul "Руської Бесіди" (Ruskoi
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
a avut partea de contribuție în constituirea unui peisaj spectaculos, populat și de altitudini, și de câmpie plată, și de adevărate prăpăstii. Perioada, care n-a dat numai rebuturi în literatură, merită în continuare investigată, inclusiv prin astfel de portretizări memorialistice inteligente, sincere și nonconformiste. Bună carte!" - Gh. Istrate: Oglinda literară; - Martian Drăghici (Viața românească); - Magda Ursache : Cazu-Lazu(Argeș), - Elisabeta Isanos. Vieți paralele (Actualitatea literară); - Victoria Milescu (Sud); - Horia Gârbea Tudor Cicu: Alergând după o himeră, ed. Rafet, 2012 - Ana Dobre
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
întîlnite, despre atitudinea indienilor față de el, despre anumite fenomene naturale neobișnuite țării natale, despre valoarea pădurilor în economia S.U.A. și a Canadei. Cartea tipărită la Paris, Basel și Geneva, în care își comunică impresiile din călătoria africană, ca și notele memorialistice tipărite în limba română relevă un reporter care știe să se exprime cu ușurință reușind să selecteze faptele esențiale din multitudinea aspectelor ce i s-au arătat privirilor pe drumurile mapamondului — atîtea dintre ele nemaicălcate înainte de alți români.
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
considerați inapți de muncă - circa 2.000 de evrei - au fost uciși pe străzile ghetoului în acele zile. Toți cei rămași au fost trimiși la Auschwitz. Regizorul Roman Polanski, supraviețuitor al ghetoului, și-a evocat experiența din copilărie în romanul memorialistic "Roman". Polański își amintește că primele luni au părut normale, deși liniștea era punctată de momente de teamă. Locuitorii orașului cinau afară, ascultau muzica orchestrelor din oraș, iar copiii, cum era Polański, se jucau în zăpadă. Roma Ligocka, artistă și
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]
-
Africa (Tunisia, Canare, Seychelles), Statele Unite și Cuba. Este necăsătorit. A început să semneze cu numele Puși Dinulescu din 1998, până atunci semnând cu numele real, Dumitru Dinulescu. A abordat mai multe genuri literare: teatru, proză scurtă, roman, poezie, istorie literară, memorialistică. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul de povestiri "Linda Belinda" (1979) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul "Îngerul contabil" (1985). A regizat două filme de lung metraj: Sper să ne mai vedem" (1985, scenariul: Ion
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
în data de 14 iulie 1941, cu două zile înainte de ocuparea orașului Chișinău, gen. Ciupercă i-ar fi arătat o listă cu 100 de agenți comuniști ce urmează a fi executați imediat ce orașul va fi eliberat. : În lucrarea cu caracter memorialistic "Cal troian intra muros - Memorii legionare", preotul Ion Dumitrescu - Borșa, membru "istoric" al Mișcării Legionare, Comandant al Bunei Vestiri, prima serie, membru al echipei de legionari care a luptat în Războiul civil din Spania, afirmă că în noiembrie 1940, Horia
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Horia Sima, a apărut în 2002, la ed. Lucman, dată la care majoritatea conducătorilor Mișcării Legionare, inclusiv Horia Sima erau decedați de aproape un deceniu, astfel încât nimeni nu a mai putut confirma, în mod independent, afirmația sa. Într-o lucrare memorialistică recent publicată, Ion Halmaghi, deținut politic cincisprezece ani la Jilava si Aiud (1949-1964), emigrat ulterior în Statele Unite, profesor de civilizație românească și bibliograf al Universității din Pittsburgh, își amintește de Constantin Maimuca : Publicistul și istoricul Mihai Pelin(1940-2007), menționează pe
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Între anii 1879 - 1891 a scris și sub pseudonimul Carillon (inspirat, poate, de carillonul de sub firma sediului ziarului "Indépendance roumaine" pe Calea Victoriei). Mai semna uneori și „Fantasio” sau „Lear”. Frédéric Damé a scris mai multe cărți de istorie culturală și memorialistică, piese de teatru, precum și un prim dicționar bilingv român-francez. Idealist și moralizator, nu a gustat uneori umorul lui Caragiale, și a criticat ca „imorală” comedia acestuia, "O noapte furtunoasă". Comentariul făcut în 1879 de către Frédéric Damé privind traducerea piesei "Vârful
Frédéric Damé () [Corola-website/Science/323170_a_324499]
-
un balansoar (redactori șefi George Genoiu și dr.Ion Bogdan). La 26 decembrie 1992 este numit prin decizia Primul Ministru Theodor Stolojan Secretar General al municipiului București. A lucrat cu 4 primari generali (1991-1999) experiențe descrise în volumul de proză memorialistică “Divina Primărie”. În aceasta caliate a colaborat în multe programe culturale naționale și internaționale, în demararea acțiunilor de retrocedarea imobilelor către foștii proprietari, reformarea legislației locale și în acțiuni de pionerat vizînd ocrotirea copiilor străzii colaborând cu “Salvați copiii” și
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
ca model pentru personajul Diplomatul („a cărui viață o trecusem pe scurt într-unul din caietele mele, cu intenția ca mai târziu să făuresc din ea un roman”, își amintea scriitorul). Publicistul Constantin Bacalbașa prezentase drama familiei Filipovici în lucrarea memorialistică "Bucureștii de altădată". Familia Filipovici era originară din Piatra Neamț și fusese adusă la București de fiul cel mare, Nicu, pe care Bacalbașa îl descria ca un „tânăr chipeș, în totdeauna elegant, fanfaron, grandoman, lăudăros, (...) inteligent, însă incapabil de vreo afacere
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
și familia lui Mihail Kogălniceanu. Utilizarea de instrumente și concepte muzeotehnice ce permit abordări interactive în relația muzeu-public asigură integrarea edificiului în contemporaneitate. Completând sfera documentară oferită de celelalte muzee de profil din fosta capitală a Moldovei, expoziția cu caracter memorialistic reface ambientul unor încăperi specifice locuinței boierești de la jumătatea secolului al XIX-lea: holul, camera de primire, dormitorul, salonul doamnei, sufrageria și biroul. Mobilierul din lemn sculptat, realizat în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
în cadrul cercului Kolcsey (1890), muzeul fiind reorganizat în anii 1905 și 1958, pe baza vechilor colecții și a cercetărilor noi. Muzeul deține colecții de arheologie (preistorică, dacică, medievală), istorie (exponate legate de istoria breslelor, unelte, lăzi, sigilii, documente, carte veche, memorialistică), etnografie (instalații țărănești, mobilier tradițional românesc, șvăbesc, ucrainean și maghiar, podoabe, icoane pe sticlă și lemn, costume populare, textile utilitare și decorative, ceramică, fotografii, etc.). Deține bunuri culturale clasate în Tezaur și Fond. Expozițiile de bază au fost modernizate în
Muzeul Județean Satu Mare () [Corola-website/Science/331372_a_332701]
-
pe coperta a 4-a a volumului "Cer fără scări" . După stabilirea la Oradea, Ionuț Caragea și Nicoleta Baciu întemeiază o familie, având o fiică, Ana-Maria, născută în anul 2013. Ionuț Caragea este autor de poezii, aforisme, proză științifico-fantastică, proză memorialistică și eseuri critice. Creațiile sale literare din volume sau din antologii au fost traduse în șase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă și albaneză. Ionuț Caragea a scris cinci cărți de aforisme în limba română, primele patru fiind publicate
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
numeroase reviste din România și diaspora. Colaborează cu reviste care apar sub egida Uniunii Scriitorilor din România: Luceafărul de dimineață, Acolada, Mișcarea literară, Familia, Poezia, Discobolul, Oglinda literară, Caiete Silvane, Feed Back, Nord literar etc. Ionuț Caragea a publicat romanul memorialistic “Gândul meu. Cum am devenit poet”, la editura Fides din Iași în anul 2011, în cadrul colecției Spiritus. O continuare a acestui roman apare în 2016, la editura eLiteratura din București, având titlul "Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele!". Apariția
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
prietenos și generos, dar care nu putea suferi impostura. Al. Duiliu Zamfirescu a avut preocupări literare încă din tinerețe, dar a început să publice relativ târziu. A scris impresii de călătorie ("Pe căi de Miazăzi", 1947), apoi proză cu accente memorialistice, inspirată din mediul diplomatic cunoscut în timpul misiunilor desfășurate în străinătate: "Fără frac și joben" (1952), "Perfecții diplomați" (1962), "Domnul Daltaban de Seraschier" (1965) și "Macumba carioca" (1967). Bun cunoscător al limbilor franceză și spaniolă, el a tradus în limba română
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]