1,809 matches
-
exemplari membri ai Organizației-model, eficiența mută. Doar mimică și cod? N-ar fi decât desăvârșirea, de fapt, a premisei de caracter, revelată încă în urmă cu 40 de ani? Opacitatea, frustrarea, însingurarea, lipsa de umor? Furia contra lumii frivole, complicate, meschine care reușește să se strecoare și să se descurce? Ura contra frumuseții la care râvnea și a inteligenței care îl umilea și a bunătății, în care nu credea? Să fie ASOCIAȚIA Model chiar ocazia ideală, masca ideală? Un mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de un astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la asemenea scâncete. Surdă, surdă ca o ridiche! Adormitul zâmbise, vinovat de meschina comparație. Bucuros, totuși, că nu fusese auzit. Emilia surâdea, în continuare. Chipul părea să se schimbe. Subțiri variații de linii, imperceptibile migrări de culoare. O văzuse de-atâtea ori și auzise atâtea despre fabuloasa ei prezență, dar vocea, nu, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Căci omul a căzut în umbră De când și mintea i-i în noapte. Ei caută ca Diogene În suflete parfum și cinste, Dar florile aborigene S-au ofilit pe false piste. Ici-colo bunul simț tronează În sfera duhurilor rele, Căci meschinul - scârnavă bază - În toți și toate are-o lele. Caut ades și eu sub tâmple Nu la-ntâmplare, ci anume Bătrânul eu ca să se umple Cu ce-i mai sfânt dat pentru lume. 9 iulie 2004 PE HAT ÎNGUST SUB
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim... și nu mai avem timp de cuget Mințim... că ne pasă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
a face parte din cercul pedagogic, deoarece se uita foarte distant și rece la toate persoanele de față, în afară de elevii din mijloc, față de care arăta un interes viu. De fiecare dată când își trecea privirea peste fața lor, un zâmbet meschin îi scrijelea chipul ciupit de epidemie și tăbăcit de lipsa alimentelor. Avea o față severă și fixă, fără emoții, dar ochii îi erau vii și își schimbau permanent expresia, lucru care era accentuat de uniforma neagra cu însemne galbene. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a pomenit-o - în mod neutru - în monumentala sa monografie despre Mircea Eliade. Au citat-o, direct de la sursă, și unii cercetători români, fără intenția de a o folosi ca muniție ideologică. Constantin Noica a refuzat să mai răspundă „obiecțiilor meschine“ ce se pot aduce cursurilor lui Nae Ionescu, anume că au prea des idei ale altor autori, fără ca numele lor să fie citate. Singura reacție din această perioadă despre care avem știre până acum este cea a lui Vasile Băncilă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vorbește despre oameni, și mai ales despre principi, care se găsesc pe o treaptă mai înaltă, ei sunt caracterizați printr-una dintre trăsăturile următoare, care le aduc fie dojană, fie laudă. Și anume, unii sunt considerați drept darnici, alții drept meschini (folosind aici cuvântul toscan miseri, deoarece avar, în limba noastră, este și acela care vrea să dobândească un lucru prin jaf; noi îl numim meschin pe acela care nu-și îngăduie decât prea puțin să se bucure de ceea ce îi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îl va face să vadă îndată efectele nemulțumirii poporului și, la cea dintâi primejdie, puterea lui se va clătina. Dacă însă își dă seama de ceea ce se întâmplă și vrea să se schimbe, își atrage pe loc faima de om meschin. Deci un principe nu poate să practice această virtute a dărniciei, în așa fel încât ea să fie cunoscută, fără ca aceasta să nu-i dăuneze. Iată de ce, dacă este prudent, nu trebuie să-i pese de faima de om meschin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
meschin. Deci un principe nu poate să practice această virtute a dărniciei, în așa fel încât ea să fie cunoscută, fără ca aceasta să nu-i dăuneze. Iată de ce, dacă este prudent, nu trebuie să-i pese de faima de om meschin pe care și-ar face-o, deoarece, cu vremea, oamenii îl vor socoti tot mai darnic, întrucât vor vedea că, făcând economie, îi ajung veniturile pe care le are, că se poate apăra împotriva celui care pornește război împotriva lui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
veninul. Așa e, cine mai are nevoie de romantism în zilele noastre? Poate doar acei neadaptați care umplu mirc-ul zi și noapte. Și poate nici ei, ei se mint. Și mint. Ei intra acolo, poate, din calcule materiale mult mai meschine. Căutând o șansă de a scăpa din miasmul societății române, plecând oriunde... Dar eu? Am nevoie de romantism? Ce ma face să stau pe mirc, atunci când aș putea face o mie de alte lucruri mai folositoare? Poate nu vreau alte
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
carantinare dovedit eficient în cursul mai multor epidemii, și puțin împovărător pentru comerț, a avut mai mult de suferit în urma epidemiei, chiar ușoare, din anul acesta decât prin carantinele anterioare". Neașteptată este denunțarea adversarilor carantinelor ca fiind apărători ai unor meschine interese de clasă: "E trist că tocmai unii igieniști sunt cei mai fanatici în privința aceasta, ignorând rezultatele cele mai importante ale cercetărilor bacteriologice; ei apără deseori interesele claselor privilegiate, ale guvernului și comerțului, înlesnind astfel izbucnirea și extinderea celor mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
grijă de răul pe care îl vor semăna pe drum. Aceasta dovedește mai ales o incultură de primitivi, precum și egoismul impulsiv al unor oameni grăbiți să se bucure de plăcerile vieții...". Despre nenorocirile provocate de goana pentru satisfacerea unor interese meschine aflăm în Jurnal mai multe însemnări, precum aceasta, din 13 august: "Întîlnindu-l pe doctorul Theohari, cu spitalul său mobil, la capătul podului, îmi povestește că, la Orhania, doi sanitari i-au scotocit pe soldații morți de holeră, pentru a le
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
grele. În copilărie, Îmi plăcea să mă pierd Într-o asemenea veselie dezlănțuită, cu zeci de guri care vorbesc, râd deodată. Bineînțeles că, fiind prea mic, sensul glumelor, multe fără perdea, Îmi scăpa, așa cum nu sesizam nici plictiseala, nici conflictele meschine, tot ce ține de obișnuitul vieții și care trebuie să fi existat și acolo. Dar acum, când m-am văzut la masă lângă ei, dator să Înfrunt proba atâtor feluri de mâncare, a trebuit să Îmi recunosc mie Însumi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în față și pe care, spre surpriza mea, l-am băut simțindu-mă mai liniștită. 24tc "24" —Vedeți voi, Luke nu e un tip prea drăguț, spuneam eu. întotdeauna a fost superficial și lipsit de loialitate. De fapt, era chiar meschin. Asta se întâmpla mai târziu, în aceeași zi în care trecusem prin dezastrul comun - Chestionarul/Lipsa sălii de gimnastică. Mă aflam în sala de mese și eram înconjurată de pacienții care îmi sorbeau fiecare cuvânt. Simțeam o plăcere amară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Du-te și ia loc în capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră!” și știm care e autoritatea ei. Marile eșecuri umane se transformă la tipurile comice ale lui caragiale în mici succese compensatorii în planuri meschine. Ultima scenă reprezintă o reîntoarcere la situația inițială sau la una echivalentă cu începutul. B. Elvin observă că „în piesele lui Caragiale avem de-a face cu un joc care sfârșește numai pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mai știu că n-o să mai am toată viața un prieten ca tine. Noi semănăm atât de mult că parcă am fi suflete pereche. Ne căutăm prezența unul altuia, fiindcă atunci când suntem împreună, devenim noi înșine dincolo de gânduri și interese meschine, suntem Creața și Gonzales, ca un singur nume de firmă... și uneori mă simt pocită când nu mă reflect în ochii tăi. Numai când sunt cu tine știu să mă port, sunt fericită și fiecare clipă o savurez ca pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ceva prin țevi, m-am dus în baie cu sufletul la gură, am spus și vreo două rugăciuni, dar Dumnezeu probabil s-a gândit că deja sunt om nou și nu cred în El sau poate cauza mea era prea meschină, așa că robinetul a rămas uscat. Mama mi-a scos din lăcașurile ei tainice săpunul Rexona, un șampon unguresc, de un roz cam dubios, dar, oricum, STRĂIN, iar tata și Dragoș s-au dus cu canistrele până jos, la Golia, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Foarte drăguț din partea dumitale, i-am răspuns. Dar știam că nu bunătatea o îndemnase să facă această ofertă. Nu este adevărat că suferința înnobilează caracterul oamenilor. Asta o face uneori fericirea, dar suferința îi face pe oameni, în cele mai multe cazuri, meschini și răzbunători. XVIII De fapt, l-am întâlnit pe Strickland la mai puțin de două săptămâni de la sosirea mea la Paris. Mi-am găsit curând un mic apartament la etajul cinci al unei case din Rue des Dames și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prin frumusețea ei! Iar, în privința asta, deloc nu ai ce să faci, căci lucrul acesta face parte din ființa lor... Prea arareori, inima unui bărbat și a unei femei ajung cu adevărat apropiate una de cealaltă, căci adesea numai interesele meschine sunt îndeajunse, pentru a fi făcute compromisuri dintre cele mai rușinoase și mai josnice; iar, pentru un bărbat care arde de ambiție, dragostea de suprafață a femeii înseamnă doar a-ți lega o piatră uriașă de gât, care te țintuiește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
alții dorm, dar încerc să nu mă enervez. N-aș reuși decât să-mi stric noaptea, să-mi compromit definitiv somnul. Ca de obicei, "răsuflarea" mării are ceva misterios și implacabil. Prin contrast, vocile de pe terasă par de-a dreptul meschine. E la fel cum ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vă aduce aici, Prințe? întrebă el amabil. Gosseyn făcu un expozeu sincer a tot ce i se întâmplase lui Ashargin. Încheie: - Sunt hotărât să îmbunătățesc poziția prințului la palat. Până acum el a fost tratat într-un mod nepermis de meschin. Aș dori să fac apel la Gorgzina pentru a modifica atitudinea Excelenței Sale. Crang dădu din cap, îngândurat. - Înțeleg. Plecă de la fereastră și îi indică lui Gosseyn-Ashargin un fotoliu. - Eu nu înțelesesem deloc poziția voastră în joc, zise el. Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Dar, oricum, nu asta e o poveste de dragoste. Am văzut odată o coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de puterile mândriei ei ca să tacă, și astfel, la sfârșit, mândria se transformă într-un sentiment exact contrar, în umilință. La Ioana sentimentele contrare se urmează foarte obișnuit. Persoană făcută numai din contraste, totdeauna bine colorate. La un loc egoism meschin și apoi generozitatea cea mai neprevăzătoare. Mîn-dria i se poate numi pe rând dragoste excesivă sau despotism și mă face să am gânduri dornice de eliberare, dar sunt incapabil de a pleca. Uneori îl luăm pe Ahmed pe plajă, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul Lunii a Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire. Localnicilor le era mai ușor să se complacă în propriile lor judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
palisadă și o tranșee. Numai excavațiile pentru aceasta din urmă erau uriașe, dar munca fu gata în doar douăzeci de zile. Femeile și copiii participau, și ei, la lucrări. Membrii clanului Shibata făceau raiduri de noapte și recurgeau la șicane meschine, reușind să stânjenească progresele, dar, când își dădură seama că n-aveau nici un real succes împotriva unor oameni care erau pregătiți tot timpul, deveniseră tăcuți ca însuși muntele. Era aproape nefiresc. De ce nu acționau? Hideyoshi, însă, înțelegea. Gândul lui constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]