5,614 matches
-
adecvate necesităților, permițând organismului să se adapteze la noile condiții și să se comporte ca un tot unitar. Prin același mecanism al reacțiilor neuro-endocrino-metabolice de reglare și control se realizează autoreglarea circulației, respirației, digestiei, excreției, temperaturii corporale și a diverselor metabolisme, asigurând stabilitatea mediului intern, semnalată inițial de CI. Bernard (1878) și denumită ulterior homeostazie (Cannon, 1932). La baza proceselor homeostazice stau fenomene adaptative de predominanță simpatică sau parasimpatică, produse prin stimularea neuro-reflexă a structurilor vegetative centrale, care - după cum se știe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca urmare a sustragerii unei cantități de sânge din circulație. Printr-un astfel de mecanism, modificarea contractilității vasculare asigură adaptarea circulației la nevoile metabolice crescute ale musculaturii în stare de activitate și, totodată, debarasarea acesteia de cataboliții toxici rezultați din metabolismul intens muscular. Acest fenomen de adaptare circulatorie la nevoile tisulare crescute, denumit hiperemie funcțională, se întâlnește la nivelul tuturor organelor în stare de hiperactivitate. La rândul său, constricția arteriolară provoacă efecte locale și generale inverse, de tip ischemiant în teritoriul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de reglare și adaptare a circulației la nevoile nutritive tisulare. c) Hormonii locali. Cea de a treia categorie de factori umorali implicați în autoreglarea presiunii sanguine este reprezentată de hormonii locali, sau tisulari. Aceștia sunt substanțe biologic active rezultate din metabolismul propriu al țesuturilor și necesare atât asigurării fluxului sanguin local, cât și activității lor specifice. Dintre factorii umorali care-și dispută candidatura pentru rolul de hormoni locali implicați în reglarea circulației fac parte histamina, serotonina și polipeptidele vasoactive. Histamina este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu proprietăți centrale și periferice multiple. În afara acțiunilor directe vasculare, angiotensina II stimulează prin mecanism central ingestia de apă și secreția de hormon antidiuretic, iar la nivel periferic activează secreția de catecolamine și aldosteron, contribuind substanțial la autoreglarea circulației și metabolismului hidro-electrolitic renal. În funcție de momentul apariției, duratei și intervalelor dintre reacțiile neuroumorale implicate în autoreglarea cardiovasculară și hidrosalină, Guyton (1976) a evidențiat 8 mecanisme neuroreflexe integrate de producere a acestora pe care le-a împărțit în 3 grupe: 1) cele care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acțiune asupra circulației pulmonare. Pentru foarte multe din acestea, efectele și modul de acțiune nu sunt clar precizate. Diferențele care apar de la o specie la alta, existența numeroaselor interacțiuni între substanțe, faptul că sunt repede distruse, iar produșii lor de metabolism nu sunt perfect cunoscuți constituie factori limitanți. O serie de date au fost însă bine stabilite. Astfel, catecolaminele alfa-adrenergice și angiotensina au acțiuni vasoconstrictoare marcate pe plămânul izolat, dar, in vivo, cele mai multe efecte exercitate asupra circulației pulmonare sunt secundare efectelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
RESPIRAȚIA TISULARĂ Respirația tisulară, ca etapă Analizatoare a funcției respiratorii, constă în schimburile gazoase ce au loc la nivel celular în timpul degradărilor oxidative ale nutrimentelor, cu participarea oxigenului molecular. Difuzând în teritoriul arteriolo-capilar spre celulele beneficiare, oxigenul este consumat în metabolismul oxidativ, iar bioxidul de carbon rezultat va fi preluat și transportat de circulația venoasă de întoarcere, în vederea eliminării sale pe cale pulmonară. Actul complex al respirației tisulare se realizează cu participarea a două mari categorii de procese. O primă categorie este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sale difuzibilități. În felul acesta, aportul de oxigen este dublat de eliminarea simultană a bioxidului de carbon. Debitul sanguin scăzut și procesele metabolice tisulare intense conduc la o creștere a PCO2 și, invers, creșterea fluxului de sânge sau scăderea intensității metabolismului celular se însoțesc de reducerea valorilor PCO2 tisular. Procesele chimice ale respirației tisulare sunt reprezentate de reacțiile oxido-reductoare cuplate cu cele de fosforilare oxidativă, în vederea combustionării substanțelor nutritive și eliberării de energie necesară diverselor forme de activitate celulară. Procesul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și oxyntomodulin) și sfârșind cu cele orexigene de tip grelinic, stimulatoare a orexinei hipotalamice. Contribuind la controlul și autoreglarea apetitului și ingestiei de alimente, hormonii gastrointestinali formează împreună cu complexul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal un adevărat ax creier-tub digestiv reglator al comportamentului alimentar și metabolismului energetic în general. II.4.10.4. Reglarea ingestiei de lichide Individul normal pierde zilnic 1900-2500 cm3 apă, cantitate care este înlocuită printr-un consum corespunzător de lichide. Acest consum este reglat, ca și în cazul ingestiei de alimente, pe cale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în rinichi. Aceste peptide, cu structură și denumire diferite în funcție de locul de sinteză, intervin în principal în homeostazia hemodinamicii organismului. Intervenția peptidelor natriuretice în procesul amintit se realizează, pe de o parte, prin implicarea lor în mecanismele de reglare a metabolismului hidroelectrolitic, iar pe de altă parte, prin variații ale tonusului vascular. . Departe de a fi elucidate toate implicațiile sistemului de peptide natriuretice în economia funcțională a organismului, se admite până în prezent că cele mai importante roluri s-ar rezuma la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unor receptori membranari specifici, activând sinteza de cAMP intracelular. În acțiunea sa la nivelul rinichiului, parathormonul se găsește în strânsă corelație cu vitamina D. Este știut faptul că vitamina D3 (colecalciferolul), forma absorbită la nivelul intestinului, nu este activă asupra metabolismului fosfo-calcic. Forma activă prezintă doi oxidrili în pozițiile 1 și 25. Hidroxilarea colecalciferolulul în poziția 25 se face la nivelul ficatului, iar a doua hidroxilare (în poziția 1) se realizează de către rinichi. Transformarea 25-hidroxicolecalciferolului de către rinichi este controlată indirect de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asigurarea substratului energetic necesar reacțiilor de apărare și adaptare ale organismului la diversele solicitări stresante normale sau patologice. Hormonii glucocorticoizi naturali sunt cortizolul (hidrocortizonul) și corticosteronul. Cortizolul asigură 90-95% din activitatea glucocorticoizilor circulanți. Ca principal hormon glucocorticoid, cortizolul acționează asupra metabolismului hidrocarbonat crescând conținutul în glucoză al sângelui prin mecanismul stimulării procesului de gluconeogeneză dublat de accelerarea degradării proteinelor tisulare. Accelerarea degradării proteinelor și creșterea conținutului în aminoacizi al plasmei sunt însoțite de intensificarea atât a sintezei de glucoză și glicogen
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și cortizol. Când cortizolul din plasmă este scăzut, lipsa feedback-ului negativ permite creșterea acestuia și revenirea la normal. Hormonii mineralocorticoizi și îndeosebi aldosteronul fiind indispensabili proceselor vitale sunt considerați „protectori ai vieții” (life saving). Acțiunea lor se exercită asupra metabolismului hidroelectrolitic și constă în intensificarea absorbției de sodiu dublată de excreția potasiului prin celulele epiteliului tubular distal și colector. Concomitent cu intensificarea resorbției tubulare a ionilor de sodiu, aldosteronul determină reabsorbția unei cantități echivalente de apă. Aceasta însoțește ionii de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
însoțită de gluconeogeneză. Receptorii beta2-adrenergici se găsesc atât la nivelul vaselor coronare, cerebrale și mușchilor striați și netezi, cât și în tiroidă, pancreas, paratiroide și aparatul juxtaglomerular renal secretor de renină. Paralel cu efectele ergotrope hiperglicemiante și cetogene, adrenalina crește metabolismul bazal de peste 10 ori mai mult decât noradrenalina. Controlul secreției medulosuprarenalei se realizează pe cale predominent nervoasă, cu participarea centrilor adrenalinosecretori intranevraxiali. Aceștia se găsesc larg distribuiți de-a lungul întregului ax cerebro-spinal, de la măduva cervico-dorsală, până la nivelul hipotalamusului posterior. Excitarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de latență de 2-3 zile, ating valori maxime după 10-12 zile și durează 4-6 săptămâni. Acțiunile triiodtironinei sunt mai prompte după 6-12 ore și devin maxime după 2-3 zile. Pe plan metabolic, hormonii tiroidieni cresc consumul celular de oxigen și metabolismul energetic al tuturor țesuturilor și organelor, excepție făcând doar creierul, plămânii, splina, retina și gonadele. Ca urmare a intensificării reacțiilor oxidative celulare, metabolismul bazal poate crește cu 60-100% peste valorile normale. Acțiunea hipermetabolizantă se însoțește de creșterea temperaturii corporale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și devin maxime după 2-3 zile. Pe plan metabolic, hormonii tiroidieni cresc consumul celular de oxigen și metabolismul energetic al tuturor țesuturilor și organelor, excepție făcând doar creierul, plămânii, splina, retina și gonadele. Ca urmare a intensificării reacțiilor oxidative celulare, metabolismul bazal poate crește cu 60-100% peste valorile normale. Acțiunea hipermetabolizantă se însoțește de creșterea temperaturii corporale și scăderea în greutate. Fenomene inverse de creștere a greutății corporale apar în hipotiroidii ca urmare a retenției de apă și acumulării de lipide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de TSH exercită somatostatinul, concomitent cu inhibarea lansării în circulație a hormonului de creștere. Unul din principalii factori neurogeni de stimulare a secreției de TSH cu participarea TRH hipotalamic îl constituie frigul. Expunerea la frig crește consumul de oxigen și metabolismul bazal atât la animalele homeoterme, cât și la om. Reacțiile psiho-emoționale afectează, de asemenea, secreția de TSH și TRH, concomitent cu fenomenele de predominanță simpatică generalizată. Dispariția acestor reacții după secționarea tijei hipofizare demonstrează că atât frigul, cât și stările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazurile de adenom tiroidian hipersecretor de T4 și T3, ca urmare a reacțiilor de feedback negativ produse asupra complexului hipotalamo-hipofizar. II.7.6. REGLAREA SECREȚIEI PARATIROIDIENE Hormonul paratiroidian (PTH) și calcitonina (CT) sunt cei doi hormoni paratiroidieni implicați în autoreglarea metabolismului fosfo-calcic. Ionii de calciu și fosfor fiind de importanță fundamentală la om, homeostazia lor este asigurată pe cale neuroendocrină cu participarea oaselor, tubului digestiv și rinichilor ca principale organe efectoare. Având sediu predominent extracelular (99%), concentrația plasmatică normală a calciului este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
PTH și CT secretați de cele două perechi de glande paratiroide situate pe fața postero-laterală a lobilor tiroidieni. Principalul efect biologic al PTH este reprezentat de creșterea ionilor de calciu dublată de scăderea fosfaților în lichidele extracelulare (fig. 142). Afectarea metabolismului fosfo-calcic de către PTH este consecința activării proceselor de resorbție și excreție a ionilor de calciu și fosfor la nivelul oaselor, rinichilor și tubului digestiv. Osteoliza rezultată se realizează fără resorbția fosfaților, ca urmare a activării osteoclastelor și este urmată de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
PTH produsă de hipocalcemie însoțindu-se de scăderea calcitoninei și invers, pentru a asigura eficacitatea reacțiilor compensatoare de restabilire a echilibrului fosfo-calcic. II.7.6.2. Reglarea calcitoninei Calcitonina (CT) este cel de al doilea hormon tiroidian implicat în reglarea metabolismului fosfo-calcic. Din punct de vedere chimic, CT este un polipeptid constituit din 32 aminoacizi, sintetizat dintr-un precursor - katecalcina. Spre deosebire de PTH care realizează o concentrație plasmatică medie de 0,5 mg/ml, CT variază între 10-100 pg/ ml. Factorul stimulant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
această cauză, reglarea de lungă durată a echilibrului fosfo-calcic este dominată de PTH. Calcitonina participă mai ales la limitarea efectelor osteolitice ale PTH și la refacerea cât mai rapidă a stocului osos de calciu. Acționând ca un sistem integrat, autoreglarea metabolismului fosfo-calcic este asigurată astfel pe cale umorală dublă, cu participarea PTH, pe de o parte, și a CT tiroidiene, pe de alta. Prin intermediul acestora, calcemia reglează calcemia, ca rezultat al propriei lor activități. II.7.7. REGLAREA PANCREASULUI ENDOCRIN În afara secreției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secretoare de glucagon constituie 20-25% din totalul insulelor. II.7.7.1. Insulina Insulina este un peptid format din 51 de aminoacizi dispuși în două lanțuri peptidice unite prin punți disulfidice (fig. 143). Acțiunile insulinei se adresează în primul rând metabolismului glucidic și constau în creșterea consumului celular de glucoză și intensificarea procesului de transformare și depozitare sub formă polimerizată de glicogen. Ca principale organe de depozit, țesutul muscular și ficatul conțin în primul caz 200-300 g. de glicogen, iar în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
primul caz 200-300 g. de glicogen, iar în cel de-al doilea între 100 și 150 g. Sub influența efectelor hipoglicemiante ale insulinei, aproximativ o treime din glucidele alimentare sunt convertite în acizi grași și glicerol prin intermediul plăcii turnante a metabolismului intermediar reprezentate de acetil-coenzima A. Paralel cu efectele hipoglicemiante și de activare a formării de lipide, insulina afectează substanțial și metabolismul proteic în sens anabolizant. Mecanismul de acțiune al insulinei asupra celor trei metabolisme este complex și diferă de la un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale insulinei, aproximativ o treime din glucidele alimentare sunt convertite în acizi grași și glicerol prin intermediul plăcii turnante a metabolismului intermediar reprezentate de acetil-coenzima A. Paralel cu efectele hipoglicemiante și de activare a formării de lipide, insulina afectează substanțial și metabolismul proteic în sens anabolizant. Mecanismul de acțiune al insulinei asupra celor trei metabolisme este complex și diferă de la un organ la altul. Efectele permeabilizante membranare și enzimatice celulare se completează, realizând răspunsul unitar al celulei. Reglarea secreției de insulină. Excitantul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și glicerol prin intermediul plăcii turnante a metabolismului intermediar reprezentate de acetil-coenzima A. Paralel cu efectele hipoglicemiante și de activare a formării de lipide, insulina afectează substanțial și metabolismul proteic în sens anabolizant. Mecanismul de acțiune al insulinei asupra celor trei metabolisme este complex și diferă de la un organ la altul. Efectele permeabilizante membranare și enzimatice celulare se completează, realizând răspunsul unitar al celulei. Reglarea secreției de insulină. Excitantul fiziologic al secreției de insulină fiind concentrația glucozei sanguine, creșterea acesteia peste valorile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere și cortizolul, secretați în exces ca răspuns la hipoglicemia prelungită. O mare parte din glucoza formată prin gluconeogeneză în timpul perioadei interdigestive este folosită pentru metabolismul cerebral. În această perioadă, secreția de insulină scade, pentru a se evita consumul exagerat de glucoză la nivel periferic și a permite utilizarea ei de către creier. Nu mai puțin importantă este autoreglarea glicemiei în cazurile în care aceasta are tendință
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]