1,982 matches
-
sărăciei, e lipsită de resurse materiale; suplimentar, pare că îi lipsesc și resursele psihologice, e slabă, ușor de șantajat, prea emoțională. Și totuși, într-un moment care pare deja departe în trecut, aceeași femeie a făcut pasul curajos de a migra, promițându-le iezilor că se întoarce cu de-ale gurii. Cine e capra, de fapt? O femeie puternică, sau una slabă, manipulabilă, docilă, ușor de umilit? Răspunsul l-am regăsit în fragmentele din Cireșe Amare</strong> - cartea Lilianei Nechită care
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
ilire. La fel de disputată apartenență etnică au și tribalii, considerați traci de o mare parte a literaturii istorice. Unele triburi ilire (messapii, daunii, peuceții) ar fi trecut în Peninsula Italică, iar despre iapozi, o legendă reprodusă de Appian spune că au migrat spre răsărit, așezându-se în teritoriul tracic. Este cert că ilirii au avut o descendență indoeuropeană și au vorbit limbi înrudite, însă opiniile sunt împărțite în privința apartenenței unul din grupurile familiei de limbi indo-europene, kentum ori satem, opinile nu concordă
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
i sunt o ramură a românilor care a migrat în Evul Mediu din aria de formare a poporului român spre vest și s-a așezat în peninsula Istria, astăzi aparținând Croației. Fiind încă din perioada stabilirii în Istria într-un proces treptat de asimilare cu populația majoritară, în prezent
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
căreia istroromânii provin din mai multe „nuclee” din centrul, vestul și nord-vestul Transilvaniei, precum și din sudul Dunării, mai ales din regiunea Timok-Prizren. Indiferent de locul de origine, istroromânii au fost ultimii care s-au desprins de ceilalți români și au migrat spre vest, ocupându-se în principal cu păstoritul. Giuseppe Vassilich și Sextil Pușcariu consideră că viitorii istroromâni sunt atestați cu numele "Μαυρόβλαχοι" ("mavrovlahoi", în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
este numele sub care erau cunoscuți de către greci și slavii de est vikingii, care în secolele al IX-lea și al X-lea au migrat pe teritoriul actual al Rusiei și Ucrainei punând bazele statului rus. Au navigat de la nord la sud pe cursurile râurilor Prut, Nistru, Nipru și Volga atât pentru a face comerț cât și în expediții de jaf. Au atacat pe mare
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
din 3-4 ouă. Se hrănesc cu rozătoare, broaște, șerpi, pești, insecte mari, dar și cu păsări adulte, tinere sau pui de cuib. Sunt răspândite pe toate continentele. Trăiesc în spații deschise - stepe, prerii, pajiști, terenuri agricole și mlaștini. Majoritatea speciilor migrează efectuând migrări regulate pe distanțe lungi sau migrări sezoniere locale. Subfamilia include 3 genuri cu 19 specii, dintre care 2 dispărute În România au fost identificate 4 specii, care sunt oaspeți de vară.
Erete () [Corola-website/Science/308504_a_309833]
-
timp de 13 ani. Doar 12 perechi s-au despărțit, iar restul de 57 au rămas împreuna. În plus, relația cocorilor implică și alte aspecte interesante. Femela și masculul se ajută între ei, protejează și hranesc puii împreuna, iar când migrează, stau de-o parte și de alta a puilor, care zboară la mijloc. Atunci când una din păsări este bolnavă, perechea îi sta alături, chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
se ajută între ei, protejează și hranesc puii împreuna, iar când migrează, stau de-o parte și de alta a puilor, care zboară la mijloc. Atunci când una din păsări este bolnavă, perechea îi sta alături, chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu, cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
împreuna, iar când migrează, stau de-o parte și de alta a puilor, care zboară la mijloc. Atunci când una din păsări este bolnavă, perechea îi sta alături, chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu, cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia, China, Taiwan și alte țări din estul Asiei
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu, cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia, China, Taiwan și alte țări din estul Asiei. Toți acești cocori migrează, cu excepția unui cârd care trăiește în Hokkaidō, Japonia, și care rămâne acolo tot anul. Cocorul alb ("Grus leucogeranus") este o specie pe cale de
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia, China, Taiwan și alte țări din estul Asiei. Toți acești cocori migrează, cu excepția unui cârd care trăiește în Hokkaidō, Japonia, și care rămâne acolo tot anul. Cocorul alb ("Grus leucogeranus") este o specie pe cale de dispariție, care simbolizează viață îndelungată și succes în căsnicie. Există mai puțin de 3000 de exemplare de
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
Din totalul populației, 86% nu au limba engleză ca limbă maternă, ci vorbesc limbile uzuale din Micronezia și Polinezia. Doar șase dintre insule sunt locuite. În afară de polinezieni, care își spun chamorros, populația se mai compune și din polinezieni care au migrat pe insule. Mulți polinezieni sunt descendenți ai populației băștinașe care s-au înrudit prin căsătorie cu filipinezi, iar alții au strămoși spanioli. Majoritatea locuitorilor sunt de religie creștină, în special romano-catolică. Totuși, ceremoniile religioase reflectă amestecul de credințe catolice și
Comunitatea Insulelor Mariane de Nord () [Corola-website/Science/308499_a_309828]
-
păsări active ziua, trăind pe câmpuri cu terenuri cultivate, unde consumă de obicei o hrană de natură vegetală, iar noaptea se retrag în pădure dormind în arbori. Este o pasare poligama (un cocos avand 5 -6 găini), sedentara, care nu migrează iarnă ci numai în căutare de hrană. Femelă depune în cuib 8 - 15 ouă verzui sau brune pe care le clocește din aprilie pana în iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a menține constant
Fazan () [Corola-website/Science/308521_a_309850]
-
25.000 păsări cuibăresc aici, numărul lor ajungând până la 100.000 de indivizi în sezonul de reproducere. Cuibăresc printre ele specii în pericol de dispariție cum sunt pelicanul alb "Pelecanus onocrotalus" și gâsca cu piept roșu "Branta ruficollis". Pe lângă acestea, migrează prin zonă specii rare de păsări din Ucraina și Europa și anume : prundărașul de sărătură "Charadrius alexandrinus", ciovlica ruginie "Glareola pratincola" sau cormoranul mic "Phalacrocorax pygmeus" . Prin schimbarea hidrobiologică a apei limanului, ihtiofauna marină a fost înlocuită cu fauna de
Limanul Sasic () [Corola-website/Science/308582_a_309911]
-
domesticire a animalelor, cu răspândire geografică pe întreaga planetă: - Câinele - puii de lup ar fi fost alăptați cu lapte de către femei; omul era încă nomad. - Oaia și capra - domesticire ca și puii de lup, alăptare de către femei; omul încă nomad, migra din loc în loc, în căutare de pășuni pentru oi și capre. - Măgarul - puii de măgari sălbatici alăptați cu lapte de capră sau de oaie; omul era încă nomad. - Calul - din cai sălbatici; domesticire ca și măgarul; omul era încă nomad
Domesticire () [Corola-website/Science/308671_a_310000]
-
lui William Bartram și a cărții „Voyage of the Beagle” de Darwin. A păstrat în jurnalul său observații legate de Natura din Concord, variind de la coacerea fructelor până la variația adâncimii heleșteului Walden și zilele în care unele specii de păsări migrau. Scopul îndeletnicirii sale era să „anticipeze” anotimpurile Naturii. A devenit inspector al solului și a continuat să scrie observații de istorie naturală, din ce în ce mai detaliate, privind terenul de 67 km². Astfel s-a ajuns la un document de un milion de
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
cultural și lingvistic cu mari influențe persane, selgiucizii au creat o tradiție turco-persană, exportând în același timp obiceiuri iraniene în Anatolia. Strămoșul legendar al selgiuciziilor a fost Seljuq beg, care a servit în armata hazară, care în jurul anului 950 au migrat în Khwarezm, în apropiere de orașul Jend, unde s-au convertit la Islam. Selgiucizii au fost aliați cu șahii persani samanizi împotriva hanatului Kara-Khanid. Samanizii cu toate acestea, au fost învinși de aceștia în Transoxania (992/999), după apariția imperiului
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
acceptate de cei mai mulți cercetători, ungurii își au originea într-un grup de ugrici care, pe la începutul mileniului I î.Hr., a rămas în regiunea cursului superior al fluviului Obi (la est de munții Urali), după ce alt grup din acest popor a migrat spre nord. Tot atunci se consideră că începe istoria limbii maghiare, cu desprinderea sa din grupul limbilor ugrice. Astfel, aceasta este una dintre cele mai vechi limbi din Europa. Se estimează că în această perioadă lexicul limbii este de aproximativ
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
vechi limbi din Europa. Se estimează că în această perioadă lexicul limbii este de aproximativ 25.000 de cuvinte, dar începe să se îmbogățească cu împrumuturi din limbile turcice și limbile permice. Devenind crescători de animale nomazi, ungurii încep să migreze spre sud-vest. Pe la sfârșitul mileniului I, ei se găsesc la vest de Urali, în regiunea fluviului Volga și a afluentului său Kama, pe teritoriul de astăzi al Bașkiriei. Pe la anul 400 d.Hr., ungurii se așază la nord-vestul Mării Negre, unde
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
câine de sanie dintre ei. Originile rasei sunt cam întunecate și se confundă cu acelea ale popoarelor arctice din nord-estul Siberiei. După dr. Weyer Jr., originea lor ar fi următoarea: cu mult timp în urmă, unele triburi de eschimoși au migrat din Siberia în Alaska, și de aici în Groenlanda, ducând cu ei strămoșii câinelui Malamut și câinelui Esquimos. În urma lor, a emigrat din Asia Centrală și poporul Chukchi, stabilindu-se în bazinul Kolyma și la poalele muntelui Cherschi. Ei dețineau un
Husky Siberian () [Corola-website/Science/306517_a_307846]
-
și „Marea epocă de gheață”, mediul terestru a suferit schimbări drastice în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Europa și America de Nord au murit, printre care și gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheața acoperise mare parte din emisfera nordică, iar nivelul mărilor a scăzut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numărul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei erau folosiți de către nobilii italieni
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
ocupaseră partea de vest a insulei spaniole. Între anii 1720 și 1730 coroană spaniolă muta 176 familii din Canare, inclusiv multe din Tenerife, catre insula Puerto Rico din Caraibe. În anul 1726, în jur de 25 de familii din insulei au migrat în America de Sud unde au participat la fondarea orașului Montevideo. Patru ani mai tarziu, în 1730, un alt grup a fondat orașul Sân Antonio din Texas (Statele Unite ale Americii). Apoi, între 1777 și 1783, din portul Santa Cruz de Tenerife pleacă
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
singură zi. Necesarul zilnic de energie al unei balene albastre adulte este în preajma a 1,5 milioane de kilocalorii. Hrănirea lor este afectată de variații sezoniere. Balenele albastre se hrănesc masiv cu krill în apele bogate din Antarctica înainte de a migra spre zonele de împerechere din apele mai puțin bogate din preajma Ecuatorului. Balena albastră poate acumula de 90 de ori mai multă energie decât consumă, ceea ce îi permite constituirea de considerabile rezerve de energie. Întrucât krillul se deplasează, balenele albastre se
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
m. musculus". Primul se găsește în largul coastelor Groenlandei, Newfoundlandului, Novei Scotia și în zona Golfului Sfântul Laurențiu. Acest grup este estimat la un total de 500 de exemplare. Al doilea, mai estic, se află în zona Azorelor primăvara și migrează spre Islanda în iulie și august; se consideră că balenele urmează în ruta lor de migrație între cele două insule vulcanice. La nord de Islanda, balene albastre au fost observate până la insulele Svalbard și Jan Mayen, deși foarte rar. Oamenii
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
Minerale argiloase sunt de obicei formate pe perioade lungi de timp prin dezagregarea chimică treptată a rocilor, de obicei, de silicat de aluminiu, prin concentrații mici de acid carbonic și alți solvenți diluați. În urma intemperiilor acești solvenți, de obicei acizi, migrează prin stâncă după scurgerea prin straturile superioare erodate. În plus față de procesul de dezagregare chimica cauzat de intemperii, unele minerale argiloase sunt formate prin activitatea hidrotermal. Depozitele de argilă se poate constitui în loc ca depozite reziduale în sol, dar depozitele
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]