2,518 matches
-
Felis silvestris"), vidră de râu ("Lutra lutra"), breb ("Castor fiber"), popândău european ("Spermophilus citellus"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), jderul de copac ("Martes martes"), hermină ("Mustela erminea"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"); Păsări (migratoare, de pasaj) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc de noapte ("Nycticorax
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
foioase care, odată cu altitudinea, trec în păduri de conifere. Fauna este alcătuită din unele animale adaptate la clima temperată rece, cum ar fi vulpea, lupul, ursul brun sau hermelina. De asemenea, insulele stâncoase servesc ca loc de poposire a păsărilor migratoare, iar litoralul ca adăpost pentru unele mamifere marine, cum ar fi focile sau vidrele de mare.
Insulele Kurile () [Corola-website/Science/311992_a_313321]
-
retragerea romană în zonă este atestată locuirea, pentru ca mai târziu în secolul VII arealul - încă locuit, să fie tranzitat de slavi - spre vest. Pentru perioada secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale unor asemenea cetăți medievale se conservă la Almaș, Moigrad, Valcău, Cheud, Cehu Silvaniei și Șimleul Silvaniei. Printre evenimentele
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
Rădvani. Aceasta se întinde pe o suprafață de 3 hectare și este inclusă în Parcul Natural Cefa. este o zonă umedă de importanță avifaunistică ce adăpostește și asigură condiții de viețuire, hrană și cuibărit pentru un număr important de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European 147/CE" (enumerate în anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor . Specii de păsări semnalate în arealul rezervației: stârc cenușiu ("Ardea cinerea
Colonia de păsări de la Pădurea Rădvani () [Corola-website/Science/323901_a_325230]
-
ferată îngustă, 3 valuri de pamant („ Valurile lui Traian”), bănuite de a fi romane care se adăugau sistemului defensiv. În îndelungata, întunecata și puțin cunoscuta perioadă de după secolul III, peste teritoriul Podgoriei și de-a lungul Mureșului trec numeroase popoare migratoare: sarmați, gepizi, goți, avari, pecenegi și cumani. Cu toate acestea, până în zorii Evului Mediu, zona este locuită în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
ou golași și orbi) și părăsesc cuibul după 12-18 zile. le sunt răspândite pe întregul glob pamântesc, cu excepția arhipelagului polinezian, și singura specie de paseriforme din regiunea antarctică face parte din această familie. Speciile care clocesc în ținuturile nordice sunt migratoare. Speciile din familia motacilidelor sunt răspândite îndeosebi în vecinătatea apelor curgătoare și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni umede; unele dintre specii se întâlnesc în zone aride de mare altitudine ori pe malurile stâncoase sau în
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni umede; unele dintre specii se întâlnesc în zone aride de mare altitudine ori pe malurile stâncoase sau în tundră. În avifauna României sunt răspândite nouă specii de codobaturi și fâse, care sunt în general migratoare, mai rar sedentare sau de pasaj:
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Spatele galben-cafeniu, uneori cu marmorații verzui, abdomenul alb sau gălbui, flancurile albe, uneori argintii. Hrana în Marea Neagră consta mai ales din hamsii ("Engraulis"), în alte mări din nevertebrate bentonice. Specie migratoare anadromă, petrece cea mai mare partea a vieții în mare. Urcă pe fluvii în lunile aprilie-mai, pentru a-și depune icrele în locurile cu curent puternic, pe fund de pietriș. O femelă depune 800 000—2 400 000 de boabe
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană și peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul poate să păstreze ceața preistorică. Țiganii, fie și pecenegi, având sufletul cetelor migratoare, eroul ideal al cărții rămâne un soi de Uvar, care în loc să se înfunde în candoarea arctică, se ascunde în codri.” Spațiul evocat este supus influenței unui miraculos „fastuos” și „poetic”, diferit de miraculosul de tip sacru din romanul " Noaptea de
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
există o altă locație în care s-a descoperit ceramică de tip Hallstatt. În secolul al XIX-lea este descoperită o monedă din timpul împăratului Valentinianus III (425-455). Arheologii menționează existența și a unor tumuli de inhumație probabil de origine migratoare. Satul actual a fost înființat de către coloniștii sași, după marea invazie mongolă, cu denumirea ""Lone"", denumire ce înseamnă în germană cadou, dar, cu trimitere la terenul deosebit de fertil și la anumite scutiri de taxe pe care comunitatea le-a primit
Luna de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/299174_a_300503]
-
smârcurilor și zonelor inundabile de luncă de-a lungul Elbei. In prezent prin construirea de diguri, și lucrări de asanare, există terenuri agricole sub nivelul mării. Cu toate acestea regiunea este mai departe un loc de popas important pentru păsărilor migratoare, care este un punct de atracție turistică. Kehdingen apare într-o serie de romane criminalistice. Agricultura practicată în regiune este reprezentată în principal prin pomicultură, creșterea vitelor.
Kehdingen () [Corola-website/Science/313120_a_314449]
-
Într-un asemenea moment, este foarte posibil ca în zona vadului Crasnei să renască un important târg care exploata drumul comercial Buciumi-Stârciu-Crasna. Totuși, această așezare nu era întărită de ziduri, așa încât după retragerea administrației romane din Provincia Dacia, năvălirile popoarelor migratoare au dus la distrugerea repetată a localității. Traseele principale ale migraților au ocolit teritoriul acualei comune, dar, după stabilirea unor "baze militare" în zonele de câmpie, atacurile au ajuns și aici. Primele invazii aparțin gepizilor, stabiliți spre confluența Someșului cu
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
al IV-lea s-a constuit cu mari eforturi un drum imperial care lega cele mai importante orașe, începând din capitala Kelewan până în nordicul Felarati. La granița de nord au fost comasate trupe de războinici menite să țină piept triburilor migratoare ale turasynzilor. Câteva sute de ani mai târziu, turasynzii au reușit să invadeze teritoriile Imperiului. Deoarece Împăratul ezita să treacă la represalii, una dintre concubinele sale - Cyrsa - l-a asasinat și s-a proclamat Împărăteasă. Pretenția ei a fost făcută
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
se înmulți cerbi lopătari, căprioare, fazani, etc. În privința peștilor în apele Siretului și Prutul se găsește predominant crap, șalău și mai rar somn. În apele Bârladului, Gerului, Chinejei întâlnim bibanul și cleanul. În Dunăre lângă Galați se găsesc pești mari, migratori ca nisetrul, cega, păstruga, morunul dar și semimigratori ca somnul, crapul, plătica, babușca, șalăul,carasul etc. Primăvara apare și scrumbia de Dunăre. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
ul ("Grus grus") este o pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și cu picioarele lungi, cu penele cenușii și cu o pată roșie pe cap. El face parte din familia „Gruidae”, și cuprinde circa 18 specii care trăiesc în regiunile temperate și tropicale, cu excepția Americii de Sud. În
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
al cocorilor. Cocorii sunt păsări care umblă și fac cuibul pe sol cu excepția speciilor africane „Balerica” care stau pe arbori. Puii clociți în regiuni de stepă, sau de smârcuri sunt nidifugi. Numai speciile de cocori din regiunile nordice sunt păsări migratoare. În perioada împerecherii păsările execută dansuri nupțiale spectaculoase. Hrana de bază a păsărilor constă în insecte, unele semințe, viermi și moluște. Aceste păsări maiestuoase sunt omnivore și se hrănesc cu plante, vertebrate (pești, rozătoare, broaște și șerpi) și nevertebrate (moluște
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
acolo tot anul. Cocorul alb ("Grus leucogeranus") este o specie pe cale de dispariție, care simbolizează viață îndelungată și succes în căsnicie. Există mai puțin de 3000 de exemplare de cocori albi, iar numărul lor este în scădere. Aceste păsări sunt migratoare, își fac cuiburi în Siberia și își petrec iernile în India sau de-a lungul râului Yangtze din China. Și cocorul japonez este o specie rară, existând în jur de 2000 de exemplare. Totuși, cea mai rară specie este cocorul
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
Daciei. Acestea, de la nord la sud sunt: "Pons Vetus" (Câineni), "Proaetorius" (Racovița), "Arutela" (Călimănești|Bivolari]]), "Castra Romana" (Sâmbotin), "Buridava romană" (Stolniceni), "Pons Aluti" (Ioneștii Govorii) și "Rusidava" (Drăgășani). După retragerea romană din 271, cu toată influența nefastă a năvălirilor popoarelor migratoare, pe teritoriul acestui județ s-a semnalat comunități puternice daco-romane la Costești, Goranu, Inătești, Ioneștii Govorii și Lăcusteni. În zona Vâlcea s-a aflat în secolul al XIII-lea cnezatul lui Farcaș. Din traducerea numelui său în slavonă a rezultat
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
XX - în muzica arabo-andaluză această practică improvizatorică continuă să fie conceptul generator al tuturor creațiilor specifice acestui fenomen muzical. Context istoric Odată cu sec. V d.Hr., Imperiul Roman începe să sufere din ce în ce mai mult atacurile populațiilor barbare migratoare. În ceea ce privește provincia romană spaniolă, aceasta a fost la rândul ei atacată și invadată, vizigoții ajungând în scurt timp să ocupe toată Peninsula Iberică, regatul lor întinzându-se în perioada de maximă expansiune de la strâmtoarea Gibraltar până în Valea Loirei
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Prepelița ("Coturnix coturnix") este o pasăre ca. de mărimea unui sturz, fiind cele mai mici și singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt păsări migratoare în România. Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca potârnichile destul de rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă. Prepelița este
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca potârnichile destul de rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă. Prepelița este o pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de circa 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă; pitpalac. O varietate domestică (prepelița japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
aval de aceasta. Situl reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri aluviale, pajiști și pășuni) în lunca mijlocie a Șiretului; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate naturale (ape dulci continentale, mlaștini, smârcuri, turbării, pajiști ameliorate și culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
culturi, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție) încadrată în bioregiune geografică stepică a Podișului Casimcei; ce adăpostește o gamă variată de floră (halofilă, higrofilă, mezohigrofilă) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice). Situl prezintă un deosebit interes geologic (abrupturi calcaroase atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii), paleontologic (faună
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
de aer rece, care rămâne la nord de Japonia toată primăvara și vara, începe să se mute mai înspre sud în luna septembrie. Atunci sunt din nou multe zile cu ploaie. Pe la mijlocul lunii octombrie Japonia este deseori traversată de anticicloni migratori și de către zone oblonge de înaltă presiune, care se extind de la est la vest. Acest anotimp se caracterizează prin vreme frumoasă cu vânt slab.
Clima Japoniei () [Corola-website/Science/316780_a_318109]
-
protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală cu râuri, lacuri ("Tătaru, Plașcu" și "Chioibășeșeti") mlaștini, turbării, terenuri arabile și păduri de foioase; ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre speciile de păsări prezente în sit se află: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), ciocârlia-de-câmp ("Alauda arvensis"), rața lingurar ("Anas clypeata"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață pestriță ("Anas strepera
Balta Tătaru () [Corola-website/Science/330221_a_331550]