KorAP: Find »[drukola/base=minciună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...520 >

12,997 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

te ciocnești te despică puțin mai tare și Întotdeauna mai există și alții la orizont. Și nu le poți face față, așa Încît te forțezi să crezi tîmpeniile celor despre care știi instinctiv că sînt mincinoși și Îți tot repeți minciunile alea și le repeți și altora, sperînd că, dacă le repeți suficient de des și cu destulă Înflăcărare, o să dobîndești statutul divin pe care-l atribuim celor care spun minciunile cel mai frecvent și și cu cea mai mare Împătimire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
care știi instinctiv că sînt mincinoși și Îți tot repeți minciunile alea și le repeți și altora, sperînd că, dacă le repeți suficient de des și cu destulă Înflăcărare, o să dobîndești statutul divin pe care-l atribuim celor care spun minciunile cel mai frecvent și și cu cea mai mare Împătimire. Dar tu nu faci asta niciodată și, chiar dacă ai putea, n-ai prețui-o, ți-ai da seama că nimeni nu mai crede În eroi. Știm că ei vor doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

care-i mână la cerșit trăind pe spinarea lor. De obicei copiii și bătrânii cad victime, sunt Împinși la cerșit cu multă cruzime de trântori bețivi, de căpușe sinistre, hahalere analfabete, pândind din umbră și eventual pedepsind fizic orice eșec, minciună sau ascunzișuri. -Ia maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Din melc m-am transformat Într-un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria omenirii. Un urlet cosmic. Îmi e greață de fructul stacojiu care sunt. Îmi e silă. Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza care l-a făcut să reverse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i se pare că bătrânul este pe punctul de a izbucni În râs. -Face pe dracul s-o pieptene. Nu-mi mai pasă de ea. Totul e circ și minciună. Am avut un moment de slăbiciune, când mi-aș fi pus viața de vagabond În mâinile ei curate și dezinfectate, dar am descoperit revoltat că este o mitomană. -Repetă cuvântul: mitoma și mai cum? -Mitomană, adică mincinoasă și iar mincinoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
justificări din ce În ce mai ferme și Ă așa credeamă, Își făcea drum spre un deznodământ fericit: Ema Îmi spusese că vrea să divorțeze, să se elibereze de căsătoria care, nu-i mai aducea nici o bucurie, dimpotrivă, o obliga numai la tertipuri, ascunzișuri, minciuni și nesfârșite acuze. Eram agitat, pentru că nu știam cum va reacționa soțul ei În momentul În care va afla de hotărârea ei, mai ales că exista și un copil pe care amândoi Îl iubeau. Dupî cum ăți spuneam era iunie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

fie cu adevărat lumină. Georgie oftă, se întoarse și își lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii și ciorapii nu și-i pusese. — Când trebuie să pleci? — Pe la cinci. — Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai clare izbucniri ale laturii amare pe care ajungeam să o și uit în iubirea ei. Nici că-mi puteam dori o iubită mai plină de tact. — Ședința Antoniei se termină la cinci, am răspuns. Puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Abia după Crăciun, am răspuns. Am să vin, dacă pot pe douăzeci și opt sau douăzeci și nouă. Dar te mai sun oricum până atunci. — Mă întreb dacă o să ajungem vreodată să nu ne mai ascundem atât, spuse Georgie. Detest cu adevărat minciuna. Dar foarte probabil nu vom reuși. Nu, i-am zis. Nu-mi plăceau termenii duri în care se exprimase, dar trebuia să-i răspund la fel de tăios. — Mă tem că n-avem cum să scăpăm de minciună. Știi ceva... ceea ce spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Georgie. Detest cu adevărat minciuna. Dar foarte probabil nu vom reuși. Nu, i-am zis. Nu-mi plăceau termenii duri în care se exprimase, dar trebuia să-i răspund la fel de tăios. — Mă tem că n-avem cum să scăpăm de minciună. Știi ceva... ceea ce spun acum s-ar putea să sune pervers... dar o bună parte din esența și chiar din farmecul relației noastre este însuși faptul că este atât de tainică. — Cu alte cuvinte taina în care e învăluită face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
încet capul pe umărul meu, fără a-și acoperi fața cu mâinile. Lacrimile ei picurau printre noi doi. Știam că ai să fii bun, spuse ea după un timp. Faptul că ți-am spus e o mare ușurare pentru mine. Minciuna mă făcea să mă simt îngrozitor. Și să fii convins că n-ai să rămâi niciodată fără mine. Și repeta întruna: Îți mulțumesc, îți mulțumesc, de parcă deja îi redasem libertatea. După cum vezi, nu ți-am sucit gâtul, am zis. — Copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
țineți mult la fratele meu. Dar nu-i faceți nici un bine lăsându-l să scape atât de ușor. Își dorește, are nevoie de asprimea, de critica, chiar de violența dumneavoastră. Prin blândețe nu faceți decât să prelungiți această vrajă a minciunii pe care au țesut-o în jurul lor înșile și în jurul dumneavoastră. Mai curând sau mai târziu va trebui să deveniți centaur, să vă zbateți pentru a scăpa. Am ascultat-o cu mare atenție. Doream să-i înțeleg foarte exact cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să pună stăpânire pe mintea dumneavoastră și să vă dirijeze ca și cum ați fi un copil, e problema dumneavoastră. Eu spun un singur lucru: că dacă lași oamenii să scape fără să plătească, asta nu poate duce decât la rău și minciună. M-am uitat la profilul ei aspru și melancolic. Cred că dumneavoastră nu lăsați niciodată să vă scape cineva fără să plătească, doamnă doctor, am spus. S-a întors spre mine și mi-a zâmbit pe neașteptate, arătându-și dinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
este esențială pentru dragostea noastră. Văzând-o în această cameră și unind astfel cele două jumătăți ale vieții mele, mi s-a părut că am găsit dovada faptului că eu greșesc și ea are dreptate. Trebuia într-adevăr să alungăm minciuna definitiv: în loc să destrame împletitura sentimentelor mele pentru Georgie, o asemenea eliberare ar face iubirea mea pentru ea mai puternică, mai pură decât orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o îndepărtăm. — Cu alte cuvinte, eu trebuie să fiu bine muștruluit pentru ca tu și Antonia să puteți merge mai departe? — Tu trebuie, ca să folosesc cuvintele tale, să fii bine muștruluit și pentru binele tău, răspunse Palmer. O mare cantitate de minciună trebuie compensată cu o mare cantitate de adevăr recunoscut. Sunt convins că Georgie va fi de acord cu noi. Iar atunci ne vom simți mai fericiți, toți patru. Până acum m-ai bătut la cap cu noi, toți trei. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită. — Ești complet nebună, am spus, și pe deasupra ești o trădătoare fără pereche. Ai lăsat-o pe femeia aia să facă ce vrea din tine. — Eram sătulă de atâta minciună și atât de furioasă pe tine din cauza a ceea ce se întâmplase în cursul după-amiezii, răspunse Georgie. Ar fi fost mult mai bine dacă m-ai fi lăsat să dau ochii cu Antonia. Toată discuția noastră pe șoptite și felul cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că-mi forțase mâna. Faptul că Antonia știa acum adevărul mă eliberase de o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai bine să trăiești fără minciună, și, deși nu-mi dădeam încă seama prea bine ce schimbări adusese mărturisirea în relația mea cu Georgie, îmi era deja limpede că, atâta timp cât păstram secretul, n-am fi putut construi ceva sincer și onest între noi. Ne aflam acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
contează. M-am așezat pe patul lui Georgie. Eram îngrozitor de nefericit și de încurcat. — Ba contează, Martin, spuse Georgie, tu nici nu știi că mai am puțin și îmi pierd mințile. N-ai idee cât am suferit, nu numai din cauza minciunii, ci și din cauză că mă simțeam complet paralizată. Trebuia să fac ceva pe cont propriu. Acum sunt mult mai vie. Parcă îmi pierdusem libertatea. Iar pentru mine asta este același lucru cu a înceta să mai exist. Trebuie să mă vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
asta este același lucru cu a înceta să mai exist. Trebuie să mă vezi, Martin. Eu sunt de vină. Alături de tine n-am fost niciodată eu însămi în totalitate. Situația în care mă aflam nu-mi dădea voie să exist. Minciuna infecta totul. Trebuie să evadez un pic. Înțelegi? — Da, da, da. Nu contează, am spus. — Nu mai spune asta întruna, și lasă mutra asta nenorocită. Ce dracu'! spuse Georgie. — Oricum, timpul minciunilor a trecut, am spus. Oricum o să spunem tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mă aflam nu-mi dădea voie să exist. Minciuna infecta totul. Trebuie să evadez un pic. Înțelegi? — Da, da, da. Nu contează, am spus. — Nu mai spune asta întruna, și lasă mutra asta nenorocită. Ce dracu'! spuse Georgie. — Oricum, timpul minciunilor a trecut, am spus. Oricum o să spunem tuturor. Georgie nu răspunse. Am ridicat ochii spre ea. Mă privea ciudat, fața ei, purtând încă urme de lacrimi, parcă suspendată în aer și misterioasă, era mai matură, purta o frumusețe nouă. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de proporții catastrofale. N-a încercat - ceea ce ar fi fost foarte greu de realizat - să explice în vreun fel scena la care fusesem martor. Nici n-a încercat să-i minimalizeze importanța sau să o ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Nu știu de ce-ți închipui că aș putea fi nemulțumit. Mă tem că nu mai am nimic să-i ofer lui Georgie în afară de o conștiință încărcată. Tu ne poți vindeca pe amândoi. Foarte sincer, sunt absolut încântat. Trădarea și minciuna izvorau de pe buzele mele cu o ușurință uluitoare. Sufeream îngrozitor. — Ești formidabil, Martin, spuse Alexander. Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am răspuns. Dar n-ați vrea să treceți voi pe la noi în seara asta? Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
bronzați, situația în care o găsisem cu fratele ei și m-am înfiorat nu atât de ceea ce văzusem cât de însuși faptul că văzusem. Ea nu mă va putea ierta nicidată pentru asta. — Mi-ai scris o scrisoare plină de minciuni, spuse Honor. Mă privea stând în picioare, cu capul aplecat în față, cu gulerul hainei ridicat în spatele părului ei negru ca o perucă și cu mâinile vârâte adânc în buzunare. — Ți-am scris o scrisoare plină de prostii, am răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

precum și alți ofițeri de rang Înalt fuseseră acuzați de „activități ilegale“. Se zvonește că generalii de la Potsdam erau deosebit de fascinați de cuirasierii caucazieni - mai ales de specimenele masculine, care făceau plecăciuni doar la comanda superiorilor. Jurnalistul care a răspândit aceste „minciuni“ a fost chemat la tribunal unde, după un al doilea proces, a primit doar o pedeapsă minoră. Raportul lui Froehlich rezolvase totul. În acest raport, reușea să demonstreze că acuzatul principal, Adam Hatz, acuzat că ar fi sedus doi generali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a fost vizitată din nou de „AK“ - la „6 după-masă“, din câte văd. Ce coincidență, nu-i așa, domnule Knisch? Mă Întrebam oare cine o fi acest „AK“, când, subit, ne-ați vizitat. Înainte de a avea timp să decid ce minciună să inventez drept răspuns, aceasta continuă: Oricum, să nu credeți că acest caiet este singurul obiect confiscat ca probă din apartamentului amicei dumneavoastră. Am găsit și o agendă, printre altele. Chiar lângă telefon. Foarte sugestiv. Am Încuviințat tăcut. Sau prostesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a folosit numele meu adevărat. Chiar nu-și dădea seama că persoana În care mă deghizasem nu se potrivea cu felul meu de-a fi? Cu cât ne vedeam mai des, cu atât mai greu Îmi venea să scap de minciuna asta. Și o parte din mine, poate nu tocmai cea mai frumoasă, o condamna pe Dora pentru că trata Încrederea cu atâta lejeritate. Iarna trecută ne-am Întâlnit din nou la Paris Bar. Trebuie să fi fost prin ianuarie, pentru că la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]