2,604 matches
-
timp ce-mi pieptănam părul, când mâncam, dimineața și seara. Visul sângeros cu Shalem a fost înlocuit de un vis vesel cu fiul lui, pe care îl numeam Bar-Shalem. În vis, fiul meu nu era un bebeluș, ci o copie minusculă a tatălui său, pe care îl țineam la piept și care îmi povestea despre copilăria lui în palat, despre minunățiile fluviului, despre viața care există de cealaltă parte a acestei vieți. În vis, iubitul meu mă proteja și se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oară pe trăgaci, am știut că glontele va lovi exact acolo, între ochii lui Vasököl, iar dacă am fi fost în Vestul Sălbatic, atunci ar fi murit pe loc, și am și văzut, în mijlocul cercului zece, cum a apărut o minusculă gaură neagră, de la distanță se vedea doar cât urma unui ac, și atunci am tras acolo și a doua oară, fix acolo, în cercul zece, și a treia oară, și a patra oară, și nici nu mai trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un pămătuf cenușiu, codița-i atârna printre degetele lui Puiu, Puiu mi-a șoptit c-ar trebui să-i facem disecție, dar eu i-am spus că mai bine să-l jupuim, blănița lui ar arăta exact ca un scalp minuscul, însă nici Puiu n-avea un cuțit ca lumea, n-aveam nici unul la noi nici măcar jumătatea unei lame de ras, am fi putut să-l înțepăm cu acul de la vârful unui gogoloi de hârtie, Puiu a și scos unul, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o mică punte de piatră care ducea spre far, azi dezafectat, a cărui lumină nu mai strălucea de vreo douăzeci de ani. Bătrînii spuneau că n-ar fi trebuit să i se Îngăduie niciodată unui scriitor să se instaleze În minusculul apartament ocupat odinioară de paznic. Faptul că era irlandez nu intra În discuție. Bătrînii de aici erau neîncrezători față de străini, oricine ar fi fost aceștia. Pentru a fi acceptat de insulari, trebuia să fii cel puțin breton, preferabil născut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gildas. Încăperea În formă de L avea cam o sută de metri pătrați. De peste tot se vedea marea. O terasă din lemn mergea de-a lungul vilei, literalmente suspendată deasupra valurilor. O scară săpată În stîncă permitea accesul la un minuscul golf privat. Interiorul era pe potriva cabinetului. Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a capului, acolo unde chelia În formare dădea la iveală pielea mai deschisă la culoare a craniului. Era gata să jure că Yves și Gildas fueseră uciși În același mod. Tocmai lăsa capul victimei la loc pe sol cînd remarcă minuscula bucățică de hîrtie lipită la colțurile gurii cadavrului, ca o bucățică de hîrtie absorbantă pe care un bătrîn și-ar fi pus-o pe obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă greutatea liniștitoare a brațelor care o duseseră departe de dolmen. - Ești predispusă la astfel de „absențe“? Întrebă el fără să se Întoarcă. Scriitorul făcea aluzie la faptul că zăcuse inconștientă mai mult de o oră, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar specialistul În crime ritualice Încuviință scurt. La fel ca ea, se duse din nou cu gîndul la bacul pe care Loïc urcase și din care nu mai coborîse niciodată. - Trebuie să ne orientăm căutările spre mare. * * * Văzută de pe vapor, minuscula capelă se confunda cu stîncile Între care se găsea prinsă. Închinată sfintei Anna, ocrotitoarea marinarilor pescari, era refugiul acelora care așteptau Întoarcerea cuiva apropiat plecat pe mare. Sau care nu mai așteptau. Jeanne Își petrecuse acolo cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta deveni mai degrabă un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și tot sîngele ăla... eu am... Șovăi iarăși, temîndu-se ca el să nu fie sarcastic, dar atenția pe care i-o arăta o Încurajă să continue. - Preț de o clipă, am avut senzația că trăisem această scenă... În fine. Frînturi minuscule, dar foarte precise, ca o amintire care iese la suprafață și se șterge pe dată... Da, ceva ce am mai trăit cîndva... - Nu erai născută, e absurd... - Știu... murmură ea fără să insiste. Atîtea lucruri Încă și mai absurde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă ferestruică cu gratii a cărei murdărie nu lăsa să pătrundă decît o lumină tulbure... Presupunînd că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar nu, profitaseră de banii nelegiuirii lor. M-am gîndit la aceea care Își sfîrșise viața acolo, cu treizeci și cinci de ani În urmă. Am deschis medalionul pe care Îl recuperasem odată cu dosarul necunoscutei din Molène și am strecurat Înăuntru o minusculă fotografie care nu mă părăsise vreme de treizeci și cinci de ani. O poză făcută de Sean. Belfast, 1967. Am contemplat chipul acelei femei pe care o iubisem mai mult decît orice pe lume. Fusese suficientă o singură privire Într-un pub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își masau organele sexuale prin slipul de nailon, sau Își strecurau Înăuntru un deget, dezgolindu-și părul pubian, Începutul falusului. Desplechin Își instalase o lunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
universal - iar misiunea omului pe Pământ era probabil să Împlinească acest holocaust. În aprilie 1970, a apărut În Pif un gadget ce avea să rămână celebru: praful vieții. Fiecare revistă era Însoțită de un pliculeț conținând ouăle unui crustaceu marin minuscul, Artemia salina. De câteva mii de ani, aceste organisme erau Într-o stare de viață suspendată. Pentru a le readuce la viață, procedura era destul de complexă: apa trebuia decantată timp de trei zile, Încălzită ușor, apoi se adăuga conținutul plicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
A făcut o mișcare grațioasă cu mâna, a scos o pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și Îi admirăm pe negri pentru că dorim să redevenim animale, ca ei, animale Înzestrate cu un mădular zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam facil uneori, mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nici de avere, nici de onoruri; nimeni nu e capabil nici măcar să-nțeleagă plăcerea pe care le-o oferă mica lor activitate. Ei sunt totuși cea mai importantă forță din lume, și asta pentru un motiv foarte simplu, un motiv minuscul: ei dețin cheia certitudinii raționale. Tot ce declară ei că e adevărat va fi recunoscut ca atare, mai devreme sau mai târziu, de ansamblul populației. Nici o putere economică, politică, socială sau religioasă nu e capabilă să se opună evidenței certitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise. Combustia putea fi urmărită printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat, cremă de brânză și caviar. Pui tailandez cu salată de voinicică. — Îmi cer mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ți-ar păsa. Închid telefonul, cuprinsă de un sentiment ciudat de ușurare. Totul s-a schimbat. Sau poate că nu. Poate că Guy a fost așa întotdeauna, dar eu nu mi-am dat seama. Mă uit în jos la ecranul minuscul al mobilului, respirând precipitat, uitându-mă cum trec secundele. Întrebându-mă ce să fac mai departe. Când mobilul începe brusc să-mi vibreze în mână, aproape îmi sare inima din piept. Tennyson, citesc pe ecran. Mama. Mă străbate un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu maximă uimire. Apropo, e foarte bun. Îmi vine în minte imaginea acelor gloanțe minuscule și negre ; imaginea mea alergând bezmetic în debandada generală ; bezeaua făcând pleosc pe podea... și, fără să vreau, îmi vine să râd. Am făcut progrese enorme de atunci. — Dar sper că ești de acord că m-aș fi descurcat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cuvintele. Ca un iepure. Parcă eram un bursuc. Ești un bursuc încrucișat cu un iepure. O rasă foarte rară. Îmi zâmbește și ia o gură de bere. O vreme, nici unul dintre noi nu spune nimic. Mă uit la un avion minuscul care zboară deasupra noastră, lăsând o urmă albă pe cer. — Mama zice că te-ai schimbat. Îmi aruncă o privire rapidă, întrebătoare. Zice că, după părerea ei, indiferent cine sunt cei de care fugi... și ce s-a întâmplat... încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai calde seri ale anului. Când soarele coboară încet la orizont, ne tolănim cu toții pe iarbă, bând șampanie și vorbind. Eamonn îmi povestește despre prietena lui Anna, care lucrează la un hotel din Gloucester. Iris scoate la iveală niște tarte minuscule, cu pui și verdeață. Nathaniel aprinde niște lumini ca de poveste într-un copac. Melissa anunță răspicat de câteva ori că nu mai poate rămâne, fiindcă trebuie să se întoarcă la învățat - după care mai acceptă un pahar de șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs. — E... superbă. Îl înconjor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]