3,075 matches
-
eshatologic, instigat de evrei, va persecuta sfinții. Hipolit (57, 1) adoptă interpretarea parabolei „judecătorului nedrept și văduvei stăruitoare” de la Lc. 18,2‑5, propusă pentru prima dată de Irineu. Judecătorul este simbolul Anticristului, în timp ce văduva închipuie cetatea Ierusalimului, părăsită de „mirele cel desăvârșit și ceresc”. Cetatea Ierusalimului va cere dreptate și răzbunare de la un judecător pământesc, plângându‑se că „a fost nedreptățită de Cristos” (57, 1). Hipolit accentuează opoziția, esențială la Chiril al Ierusalimului, între Isus, împărat ceresc, și Anticrist, împărat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Isus a ascuns apostolilor ziua celei de‑a două veniri, nu pentru că nu ar fi cunoscut‑o, ci „pentru a‑i ține treji, pe ei și pe toți, atenți la viitor, într‑o așteptare încordată de zi cu zi, a Mirelui ceresc, și pentru ca durata acestei așteptări să nu îi facă să disprețuiască poruncile cât timp el va întârzia, să nu adoarmă și să cadă cumva din înaltul vieții cerești” (IV, 16, 2). Cu toate acestea, Isus a descoperit semnele premergătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se pare -, cu care Mușatinul se însurase încă în Polonia, Ryngatta (sau Ringailla), sora marelui cneaz Witold al Lituaniei, apoi - s-a măritat cu el fără a avea dispensă din partea Vaticanului, deși era neam de stepena a III-a cu mirele - care a ținut morțiș cu bărbatul ei să se convertească la credința Vaticanului). Și Ilie, fiul lui Alexandru cel Bun, a fost însurat cu o lituaniancă, Marinca (Maria-Mańka Holszański), soră a regelui Poloniei, Wlladylaw Jagello care și-a botezat copiii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Tânăr, și pe surorile lui - Stanca, Voica și Maria 273. Vorbind despre fiicele Chiajnei, Iorga spune: „Ea avu și mai multe fete: una din ele, Maria, fu căsătorită în 1566, cu străbunul Cantacuzinilor, Mihail, zis Șattan-Oglu sau «fiul draculuiț, dar mirele fiind bătrân și urât, ea fugi de lângă dânsul în calea spre Constantinopol. O alta, Alexandra, o a treia fură măritate după boieri, iar o a patra căzu pradă ambiției mamei sale și trecu în haremul sultanului Murad 274. Din sinteza
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nepoată a Voievodului Ieremia Movilă), care va deveni soțul domniței Maria (cea care vorbea grecește și latinește; au rămas scrisori de la ea281), după o căsătorie oficiată în prezența lui Petru Movilă (naș de cununie - zic unii cercetători - al celor doi miri), mitropolit al Kievului (înaltul prelat și-a marcat prezența printr-o Cuvântare duhovnicească, rostită în polonă și română 282) sau pe cele - eșuate - dintre emisarii Voievodului moldovean și Sigismund Rákóczy. Se încheiase chiar logodna dintre Sigismund și Ruxandra, desfăcută apoi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
leșască, za taleri 150; 1 zăvas de hatai cu flori de fir în 8 foi, coți 36, za taleri 80292. Acestor garderobe luxoase li se adăugau piesele de îmbrăcăminte cuprinse în obișnuitele - în cazul elitelor - daruri dinaintea nunții”, pe care mirele (de fapt socrii) le făcea miresei (haine, giuvaieruri, faimosul „bohcealâc”, cămăși, batiste). Ștefan Brâncoveanu, de pildă, primea - spre a dărui, evident - felurite scule: inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1600”; documentul reținea, însă, și giuvaierurile „date mai nainte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbați, și fiindcă „bunurile imobile” cuprinse în zestre, devenite proprietăți ale celei înzestrate erau moștenite de urmașii aceleia (părăseau din nou, deci, proprietatea familiei părinților fetei). Cu prilejul logodnei și înaintea nunții, fata care urma să se mărite primea din partea mirelui (a socrilor, de fapt), a părinților, a neamurilor și a cunoscuților apropiați ai familiei daruri numite „darurile dinaintea nunții” (de care pravila avea, la fel, gripă; culegerea Legiuri civile din 1854 - p. 150 - evocă, încă, participarea acestor „daruri” la mecanismele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și „darurile cele denaîntea nuntei” doar dacă se despărțea de soț din vina ei - și pricina cea mai gravă era adulterul). însurându-l pe Ștefan, al doilea băiat al său, Constantin Brâncoveanu îi dădea felurite „scule” (atent evaluate), care, prin intermediul mirelui, erau daruri făcute miresei: inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1600”; actul nu uita nici giuvaerurile „date mai nainte”), gherdane, cercei, lefturi („1 left mai mare cu diamanturi roze și ceape cu picior de zmaragd, za taleri 1600
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iulie 1699; a fost înmormântat la Târgoviște, în biserica Mitropoliei) și ea s-a recăsătorit, înainte de 15 septembrie 1704, cu Șerban Greceanu. A și cununat-o pe sora ei Smaranda (Smaragda), căci îl botezase cândva pe cel ce era acum mire. Safta a rămas văduvă în 1746 (Iordache Crețulescu murise în acel an și fusese îngropat în biserica Mitropoliei din București). La 1 martie 1747, semna - împreună cu fiii ei și în calitate de „soție a răposatului Iordache Crețulescu...” - un zapis prin care dona
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văzut o mulțime de femei frumoase care, fără a fi intimidate, Își etalară bijuteriile și celelalte accesorii, Întrucât din moment ce venisem Însoțit de un preot, cu siguranță că trebuia să fiu creștin, În pofida costumului meu turcesc. L-am găsit pe sărmanul mire În colțul unei mari Încăperi, tânguindu-se din cauza durerilor; lângă el se afla un singur servitor. Îmi mărturisi că luase doar o treime din magiunul pe care i-l dăduse părintele Tomaso, dar acesta, În loc să producă efectul dorit, Îi pricinuise
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
predispusă către o confesiune „prozaică”, unde lirismul, frecvent reținut, melancolic-contemplativ, ia forma unei înregistrări a cotidianului interior și exterior, printr-o acumulare de detalii mai mult sau mai puțin disparate, care eliberează, la un moment dat, emoția. SCRIERI: Fericit precum mirele, Iași, 1984; Privighetoarea, Iași, 1989; Viață publică, Piatra Neamț, 1995; Proză, domnilor, proză!, Botoșani, 1997. Repere bibliografice: Cristian Livescu, „Fericit precum mirele”, CRC, 1984, 39; Laurențiu Ulici, Memorie și respirație, RL, 1984, 51; Cristian Popescu, Realitățile redutabile ale cuvântului, SLAST, 1985
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
acumulare de detalii mai mult sau mai puțin disparate, care eliberează, la un moment dat, emoția. SCRIERI: Fericit precum mirele, Iași, 1984; Privighetoarea, Iași, 1989; Viață publică, Piatra Neamț, 1995; Proză, domnilor, proză!, Botoșani, 1997. Repere bibliografice: Cristian Livescu, „Fericit precum mirele”, CRC, 1984, 39; Laurențiu Ulici, Memorie și respirație, RL, 1984, 51; Cristian Popescu, Realitățile redutabile ale cuvântului, SLAST, 1985, 1; Al. Călinescu, Tineri poeți, CRC, 1989, 18; Romul Munteanu, Virtuozitate și poezie, FLC, 1989, 22; Gabriel Rusu, Scrisori singuratice, SLAST
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
Addenda la un fals tratat de iubire, postfață Marian Popa, Iași, 1983; Roza eternă, București, 1984; Doamna mea, Eternitatea, Iași, 1987; Fulgerul și cenușa, Iași, 1989; Doamna cu sonetul, Galați, 1993; Între două nopți, Iași, 1995; Muzeul dragostei, Timișoara, 1995; Mirii paradisului pierdut, postfață Nicolae Busuioc, Iași, 2000; Les Muses de l’amour, tr. Constantin Frosin, Galați, 2000; Floarea Moldovei, Timișoara, 2001; În loja nopții, Iași, 2001; Melancolie de vulcan, I-II, postfață Ioan Holban, Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Al. Andriescu
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
titlul Duhul pământului. Basm proiectat într-un timp istoric incert, dar într-o geografie precisă, Pribeaga expune la început evenimente de la Curtea împărătească din Bizanț, spre a se desfășura apoi în Valahia, alcătuind un vast tablou etnografic. Pornită în căutarea mirelui fugar, un Făt-Frumos de dincolo de Istru, Irina, fiica bazileului, Cosânzeană egeică, pribegește prin țara lui un an și mai bine, prilej de a cunoaște locurile și oamenii. Mai mult epică decât dramatică, scrierea concentrează materia unui roman de aventuri sau
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
o identifice într-o fată scoasă din mâl leșinată, după o inundație, dar mama acesteia apare din necunoscut și o ia acasă. Resemnat cu timpul, flăcăul e pe cale să se însoare cu o consăteancă, însă la nunta lor lostrița reapare. Mirele aleargă la râu, o vede, sare în apă și ambii se pierd în valuri, îmbrățișați. Mai cu seamă povestirile Sezon mort și Pescarul Amin au obținut din partea criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Modelul barbian nu l-a „sufocat” pe emul, Poemul Salamandrei având un sunet propriu: „Din soare curat / Și nedeocheat / De flori și jivine, / De-a nopții stihine./ O, zărilor, zări, / Aprinse chemări, / Rostiți să vină / Din vis și lumină/ Cel Mire-nsetat/ De-ntâi sărutat/ La plaiul de Jos/ La pieptul duios, / La inima sfântă/ Ce geme, pământă!” SCRIERI: [Versuri], în Poeți tineri ardeleni, îngr. Emil Giurgiuca, București, 1940, 204-210; Cântec pe zare, pref. Vlaicu Bârna, București, 1969; Poemul Salamandrei, București
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
veacul al III-lea d.Hr., Origene Adamantios arătase că Șir Hașirim relatează drama tainică a iubirii dintre Logos și Psyche, dintre Cuvântul Divin și Sufletul Omenesc. Iar talmudiștii târzii ai evreilor europeni răspândiseră interpretarea politico-spirituală după care dialogul dintre mire și mireasă, dintre Solomon și frumoasa păstoriță Sulamita este legământul sacru dintre rege și patria sa. Într-o astfel de manieră trebuie citită și cartea lui Andreae. Renunț să mai detaliez povestirea și să decriptez simbolurile străvezii pe care ea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cronica dramatică la săptămânalul „Clipa”, participă la reuniunile cenaclului literar organizat de redacția revistei, frecventează seminarul condus de Mihail Dragomirescu la Facultatea de Litere, e prezent și devine cunoscut în mediile teatrale și literare. În 1927 îi sunt reprezentate comedia Mirele și drama Uzina la Teatrul Popular din Tismana. Tot în 1927 scrie, împreună cu N.N. Șerbănescu, scenariul pentru filmul Iancu Jianu. Publică în „Premiera ilustrată” (1928-1929) o serie de articole (despre Stanislavski, Hermann Sudermann, Georg Kaiser, Franz Wedekind, Karl Sternheim, August
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
sluji ca scenă unor dezbateri sau antiteze moral-politice elementare, ca în Bunul cetățean Arhimede (1975). Teza - recrutată de regulă tot din repertoriul patrioticului - este un ingredient constant al acestor cărți, cu o expunere mai mult sau mai puțin fățișă. În Mirii cei triști (1982), de pildă, roman compus din monologurile protagoniștilor, dispozitivul narativ facilitează autorului posibilitatea de a interveni ca autor, în monologuri distincte, cu comentarii redundante asupra semnificațiilor cărții. Cu acțiunea plasată în timpul primului război mondial, romanul tratează activitățile subversive
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
Bunul cetățean Arhimede, București, 1975; Lunea cea mare, postfață Dinu C. Giurescu, București, 1977; Dans sub spânzurătoare, București, 1978; Ipoteca și alte povestiri, București, 1979; Lumea ca literatură, Timișoara, 1979; Vara și iarna, București, 1980; Căsătorie din dragoste, Timișoara, 1981; Mirii cei triști, București, 1982; Cerbul din oglindă, București, 1984; Clipe și regi, București, 1984; Fastele oglinzilor, București, 1987. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Un roman istoric, RL, 1975, 35; Barbu, O ist., 320-338; Mincu, Poezie, 67-69; Piru, Poezia, II, 477-479; Iorgulescu
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
Iosif Popovici, Ilie Logofăt și alții, nu au făcut decât să noteze pe hârtie o. care circulau în popor în vremea lor. Cele mai importante o. de nuntă sunt o. schimburilor, rostită de vornicei cu prilejul schimbării darurilor (straielor) între mire și mireasă, o. de iertăciune, prin care starostele sau unul dintre vornicei se adresează socrilor rugându-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de unul dintre vornici la poarta părinților miresei în momentul
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
Cele mai importante o. de nuntă sunt o. schimburilor, rostită de vornicei cu prilejul schimbării darurilor (straielor) între mire și mireasă, o. de iertăciune, prin care starostele sau unul dintre vornicei se adresează socrilor rugându-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de unul dintre vornici la poarta părinților miresei în momentul în care sosește alaiul mirelui, și o. la masa cea mare sau de dezlegare a mesei, declamată de vornic înaintea bucatelor. O.
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
iertăciune, prin care starostele sau unul dintre vornicei se adresează socrilor rugându-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de unul dintre vornici la poarta părinților miresei în momentul în care sosește alaiul mirelui, și o. la masa cea mare sau de dezlegare a mesei, declamată de vornic înaintea bucatelor. O. de nuntă cuprinde o adevărată aglomerare de motive și simboluri specifice, în variate exprimări metaforice. Mirele este un „tânăr împărat”, mireasa este „o
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
miresei în momentul în care sosește alaiul mirelui, și o. la masa cea mare sau de dezlegare a mesei, declamată de vornic înaintea bucatelor. O. de nuntă cuprinde o adevărată aglomerare de motive și simboluri specifice, în variate exprimări metaforice. Mirele este un „tânăr împărat”, mireasa este „o floare crăiasă”, vorniceii sunt „feți-frumoși din ceea lume”, constituiți în „armata mirelui” și „armata miresei”. Invocate, pâinea, sarea, apa, grâul semnifică vigoarea, frumusețea castă, belșugul și norocul care trebuie să-i însoțească în
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
declamată de vornic înaintea bucatelor. O. de nuntă cuprinde o adevărată aglomerare de motive și simboluri specifice, în variate exprimări metaforice. Mirele este un „tânăr împărat”, mireasa este „o floare crăiasă”, vorniceii sunt „feți-frumoși din ceea lume”, constituiți în „armata mirelui” și „armata miresei”. Invocate, pâinea, sarea, apa, grâul semnifică vigoarea, frumusețea castă, belșugul și norocul care trebuie să-i însoțească în viață pe tinerii căsătoriți. O. de colăcărie configurează un cadru de basm, în care nunta este prezentată alegoric. Un
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]