2,029 matches
-
să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-un vis adînc, odihnitor. CAPITOLUL 9 ... și urm\toarele N ici nu și-ar fi imaginat Lupino atunci, în prima seară, că, mai tîrziu, avea să catalogheze istoria cu mistreții ca fiind una dintre cele mai izbutite întîlniri ale debutului călătoriei sale! Căci, dacă ar fi știut, ar mai fi dormit, oare, liniștit în acea noapte?! Zorii celei de-a doua zile l-au găsit, așadar, odihnit și plin de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Învăluită În pânze se apropia fulgerător. Peretele se umflă cu o viteză surprinzătoare, ca și când nu un om, ci o bestie feroce ar fi alergat În direcția lui. Poetul Își aminti cu groază că văzuse ceva asemănător la o vânătoare de mistreț, pe colinele Împădurite de pe lângă Fiesole. Tufișurile se deschiseseră În același fel, cu o clipită mai Înainte ca un exemplar enorm să se precipite afară din desiș, sfâșiind cu colții burta calului său. Un fior În scutură, la gândul acela. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu urechea lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Stăteam ca niște pietre și așteptam să se întâmple ceva. Un răget puternic s-a auzit dintr-odată dinspre pâlcul de copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm, dar n-am putut. Nu se auzea decât zgomotul copitelor lui în iarbă, iar el alerga cu viteza unei gazele. Credeam că ne sosise ceasul, mi s-au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe malul celălalalt. Iosif a alunecat pe prima piatră și s-a tăiat la picior. De data asta vocea i s-a auzit și a țipat de durere. Sunetul pe care l-a scos Iosif parcă l-a oprit pe mistreț din goana lui și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt. Acolo ne-am oprit și ne-am luat în brațe, tremurând. În jurul nostru se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nostru se auzea apa clipocind, frunzele fremătând și inimile noastre care băteau să ne spargă piepturile. - Ce era cu locul ăla? a zis fratele meu, iar eu n-am putut decât să dau din cap. Ne-am uitat înapoi spre mistreț și înspre luminișul înconjurat de cercul copacilor, dar animalul se evaporase și scena era de-acum una obișnuită, ba chiar idilică: o pasăre zbura la orizont, iar copacii murmurau în briza râului. M-a trecut un fior, iar Iosif m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
carâmb, localurile cu vinuri, de-ți vine să dai cu căciula în câini, ies la agățat băcăniile cu trufandale de-ți lasă gura apă, se bat pe burtă cu tine magazinele de finețuri, cu corp de balet din fazani și mistreți, atârnați întregi la intrare, mormanele de dropii și potârnichii, stivele de iepuri, aranjamentele exotice ale neînțeleselor și perverselor delicatese marine. 165 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI El, personal, e foarte de acord. Dar cu cine? Nu cunoaște pe nimeni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din același aluat cu al tău și-al Cristinei, treaba ta!... - "...Eu n-aș zice cumva că ăsta nu-i vreun lucru bun. E un lucru bun!... Dar de când te-ai zdrobit și-ai devenit peliculă de grăsime prin stomacul mistreților... N-a fost zi în care ea, nevastă-ta, să nu-și fi desfăcut conjurațiile și picioarele înaintea cine știe cărui pofticios de neinițiat sau intrus?!... Ceea ce, la rândul lui, e un lucru bun... E o femeie harnică! Deși, la calibrul ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și cu mâneca sângele șiroindu-i din nări și de la buza spartă, a plecat clătinându-se. De-atunci nu a mai venit niciodată În mijlocul nostru. De fapt, În toamna aceluiași an, am aflat că Iulian a fost ucis de un mistreț hăituit, care l-a surprins În timp ce se Întorcea de la scăldat, În marginea unor bălți cu stuf Înalt. Soneria sfredelește aerul insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
totuși diferite. Căci acum le aud altfel. Ți-l poți imagina pe Oedip tânăr, bântuit de melancolii? Tânăr, trebuie să fie rege... Când eram copil, am stat la pândă, cu alți copii, urmărind cum fura un urs tânăr pui de mistreț. În clipa când auzea grohăitul scroafei, se cățăra pe trunchiul unui copac înclinat, din apropiere, prinzîndu-se cu ghearele de bureții crescuți din scoarță. Cineva a avut ideea, într-o zi, să taie bureții, pe trei sferturi dedesubt. După aceea, ne-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
i l-a dăruit regele Portugaliei? L-ai văzut când azvârle monezi de aur bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat mă exaspera: — Arată-mi mai degrabă monumentele Romei antice, cele despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăla de Guicciardini e pe cale să făptuiască o sminteală și să-l facă și pe papă să făptuiască una la fel de mare. Socotind că vorbise mult prea serios, se puse pe istorisit, cu o sumedenie de anecdote, ultima sa vânătoare de mistreți. După care se întoarse brusc la aceeași chestiune: — Ar trebui să-i spui papei ce gândești. De ce n-ai veni cu mine la Roma? Aveam într-adevăr de gând să pun capăt mult prea îndelungatei mele șederi forțate la Bologna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar fi recunoscut în omul codrilor, puternic, cu nervii tari, stăpâniți, care cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Di az‟ dimineață, din zori, am tot împarțât „bucurii“ de‟aestea în toată comuna, da‟ mai am distuli, ioti aici! și-i arătă tașca plină. Dar Anton nu-l mai asculta... El se gândea, că întâlnirea cu lupul rapace, ori mistrețul feroce, o cunoștea... știa la ce să se aștepte, și, era prea sigur pe mâna și pe ochiul lui; dar, întâlnirea cu turcu era altă treabă... - Apăi, măi Antoane, eu m-oi duci, că mai am mult di umblat!... Sănătati
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întunecos. Un urlet de lup se auzi în apropiere. Poate că era un lup de-al lui, ori, de-al tatălui său, pentru că în viața lor de pădurari, prinseseră din pădure și crescuseră multe jivine; căpriori, vulpi, bursuci, pui de mistreți, pui de lupi și chiar o bufniță... și, pe care după ce-i vindeca de răni, și după ce îi învăța gustul domestic, le dădea drumul în pădure... îi lăsa liberi. Îl mai vizitau, când și când; vietățile se mai întorceau și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în văzduh, înfiorând codrii și văile până în îndepărtatele zări. Și, cu un glas care, parcă, nu era al
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe... Bufnița se aude șuierând. p Deodată, pătrunde zgomotos în râpă, o turmă de mistreți, printre ei se află și purcei, li se aude guițatul ascuțit... râsul înalță câteva clipe fruntea, dar renunță indiferent. Un fâșâit în apropiere, îi atrage atenția... era un motan sălbatic mare și voinic - dușmanul său de moarte. Pornește, după miros
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
printre copacii doborâți de furtuni, să se posteze într-un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o minune, și un lopătar... aveau să treacă peste marginea de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la așteptarea asta... amintirea, că îi pregătea mereu, el, locul nadei, ajutându-l să treacă iarna mai ușor!.. Poate ! Se leagă în mintea lui, oare, imaginea persoanei lui, de hrană, așa cum orice animal își recunoaște îngrijitorul?! Căpriorii, iepurii, chiar și mistreții, învață repede să cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl apăsa o proastă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii rezistente; îndoiau copacul cu vârful în jos; îl ancorau într-un fel anume, lăsând, pe dedesupt, loc, printr-un laț prin care putea încăpea, cu oarecare ușurință, un mistreț, o căprioară, o ciută mai tânără, ori un mascul de cerb, nu prea mare, iar când animalul își urma calea, pe cărarea bătucită, voind să treacă în partea opusă a copacului capcană, prin laț, și atingea lațul, declanșând eliberarea vârfului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pentru prima oară în viața sa, cât de frumoase pot fi apusurile, înserările, pe locurile pe care el se născuse, crescuse, muncise o întreagă viață, fără să și dea seama de frumusețea în care-și dusese zilele. La braconaj Doi mistreți și-au pus în gând să dea o lecție usturătoare celor doi braconieri care, de-un timp, le tot stricau orele de scăldat . și, dacă așa au hotărât, așa au și făcut. Pe când soarele începuse să coboare spre asfințit, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]