1,977 matches
-
aflat, s-a așezat, bătrânește, pe podețul din fața comenduirii, uitându-se, întrebător, la cei doi frați, parcă așteptând alte vești. Spre amiază o luă din loc și se opri la căsuța din chirpici, făcută în primul an al căsniciei lui mistuite de patimile războiului. Își amintea de băieți, ce-i mai certa când se țineau de șotii! Dar Safta?! Vrednică femeie care l-a așteptat, cu înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tulburată din ochii mei la vederea Ilenei, o vâlvătaie simt aprinzându-se în privirea mea ori de câte ori se uită la mine și nu știu cu apa căror rugăciuni să sting acest foc mocnit în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața casei preoțești, îmi ridic ochii plânși înspre frunzarul auriu al pădurii și dulcea toropeală de septembrie îmi usucă lacrimile pe obraji, părintele Ioan înăuntru trage să moară, dar lumina asta de-nceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i mulțumise parcă pentru moartea ce i-a dat-o, ca pe un dar, vorbea greu, fără nici o gramatică, mai mult înțelegând din ochii lui decât din cuvinte, mi-a mai spus cum a fugit îngrozit de focul ce a mistuit clădirile, cum i-a apărut înainte Maica Domnului cu Pruncul în brațe, cum i-a purtat pașii până la peștera din stâncă, cum l-a adăpostit acolo și el s-a căit de faptele lui, în fața Maicii Domnului s-a căit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe lângă mâinile tale Împuternicite parcă de un zeu fără nume să aducă pacea și liniștea În părul meu când Îl mângâi sau În mâna pe care mi-o strângi fierbinte? De unde ai atâta putere În ochi? Aș vrea să mă mistui În ei, ca să nu mă mai străpungă neîndurător cu atâtea promisiuni de fericire... Mi-e teamă de explicația ce va avea loc Între noi. Tu știi, n-ai să te poți stăpâni, ai să mă iei În brațe și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o pasiune În care se aruncase cu ochii Închiși. Eu, profitând de aceasta, Învățasem tehnică alpină de la el. Mă prefăceam de multe ori că mă interesează persoana lui, și atunci era fericit. Om al unicei pasiuni, știam că se va mistui până la capăt pentru reușita mea. Nu-mi cerea dragoste, Îmi cerea numai să-i ascult lui dragostea, ceea ce-mi lua ceva timp, dar nu era prea mare lucru. În ziua În care m-am gândit să escaladez Fisura Albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine cu brațele deschise. Primele lui cuvinte au fost: „Nu mai plânge, draga mea!“. Mi-a fost de ajuns. Ca un fulger, am trecut pe lângă ei și, urlând ca un lup, m-am azvârlit În mare, să fug, să mă mistui În uitarea fără Întoarcere. Pluteam În voia valurilor și știam că visez. Eram eliberată de aproape toate gândurile ce mă tulburaseră până atunci. Voiam să trăiesc. Puterile mă lăsau, În jurul meu era numai marea, dar eu totuși speram să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niște exerciții de dexteritate îndelung repetate și guvernate de aceleași reguli ale fizicii pe care le cunoaștem cu toții. Da, onorată audiență, tot ce ați văzut aici și tot ce veți vedea este și va fi real. Real precum un foc mistuind o bucată de carne. Real precum o frânghie înnodată în jurul gâtului alb al unei tinere fete. Real precum mecanismul unui ceas măsurând timpul rămas până când următorul nostru protagonist va simți sărutul groazei... - Mamă... Tânăra stătea așezată lângă patul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările le transformă În jar. Ca o haită de șacali Îți mistuie negrele gânduri. Pe spătarul scaunului, șosetele de lână, ude, zac ca doi enoți morți. După ce mănânci te culci, iar când te scoli asculți la Pick-up un disc pe viteza 78. Ai tăi au cumpărat un aparat radio cu clape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări. Șerpi Își mistuie zvârcolirea pe sub stoguri de fân. Ochii albaștri sunt ai bunicii tale. Amintirea e dintr-o vacanță. Te uiți la ochii albaștri și Îți vine să plângi. Îți Îmbrățișezi bunica. „Am mai venit și eu la București” spune ea ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să tragi cu ochiul, privindu-i părul care se unduia la cea mai mică mișcare cu un ochi bine ascuns, bine antrenat În minciuna de a nu spune nimic, fără să ai curajul să-i spui că arzi, că te mistui și preferi să te faci scrum decât să-i mărturisești iubirea ta inocentă. Când Îi așezi ultimul buchet de flori la ușă, pe furiș, să nu te vadă vecinii sau oamenii intrați Întâmplător În bloc, florile nu mai sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
esența paternală. Am ajuns atunci la omul dinăuntru, la eso anthropos, tată și fiu. Atunci m-am simțit fiu, fiu al copiilor mei și fiu al mamei copiilor mei. Teribilul Raphaël Valentin din Pielea de sagriu, a lui Balzac, moare, mistuit de dorințe, la sânul Paulinei și horcăind, în angoasele agoniei, „te iubesc, te ador, te doresc...“; dar nu se deznaște și nici nu renaște, pentru că nu la sânul matern, al mamei copiilor săi, al mamei sale, i se sfârșește romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o Înlocuiască imediat cu una de fetiță alintată. Gândindu-se la asta simți că penisul Începea să i se Întărească sub pantalonii lui Uri. La Fima, tandrețea, generozitatea, compasiunea pentru o femeie anunțau Întotdeauna Începutul dorinței. Șalele Îi luară foc, mistuite de o dorință aproape dureroasă: trecuseră deja două luni de când nu se mai culcase cu o femeie. Mirosul de lână udă al Yaelei, când Îi sărutase spatele pe casa scărilor, se amestecă acum cu mirosul hainelor sale puse la uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și se termina cu M. În acel moment Fima acceptă În sinea lui ideea că, până la urmă, nu era făcut din materialul marilor conducători, al celor ce au puterea să schimbe fața istoriei, să pună capăt războaielor, să vindece inimile mistuite de suspiciune și disperare ale maselor. Și găsi puțină consolare În faptul că nici conducătorii actuali ai statului nu erau făcuți din acest material. Poate chiar mai puțin decât el. 15 Povești Înainte de culcare Dimi Tobias, un copil albinos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la o întrunire socialistă, unde își recită balada. Omenirea îl descoperi, în sfârșit, când amândoi plămânii îi erau deja mușcați de oftică. Orașul Viena îl internă într-un sanatoriu din Tirol, unde acest gigant cu trup de stârpitură, acest schelet mistuit de flacăra geniului scrise întâia și poate cea mai de valoare a sa lucrare; „Trotz alledem”. S-a restabilit datorită îngrijirilor excepționale ce i s-au dat. După ce săvârși vindecarea, cetatea Vienei i-a dăruit vila din Kitzbühel, zidită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Și, fotografiat cu aerul acesta sumbru, mă văd mergând spre acea bibliotecă permanent îmbogățită datorită spriritului civic hanseatic, despre care s-ar fi presupus că, atunci când orașul a fost cuprins de flăcări, cu puțin înainte de sfârșitul războiului, avea să fie mistuită odată cu el. Însă în primăvara lui ‘58, când am vizitat orașul de-acum polonez Gdańsk ca să caut urme ale Danzig-ului, am găsit biblioteca intactă și atât de tradițional lambrisată și arhaică în interior, încât mi-a fost ușor să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pietrele depozitate acolo, oase și oscioare de om, fără să fiu sigur dacă erau de origine medievală sau dacă trebuiau să-mi amintească de bărbații, femeile și copiii despre care se spunea că, atunci când orașul și toate bisericile au fost mistuite de flăcări, și-ar fi aflat moartea în biserica ce ardea ca o torță. Nimeni nu știa nimic precis. Probabil că, de sub plăcile de piatră crăpată, mormintele își eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
breslei, iar în mâna cealaltă șpițul. Instantaneul va fi fost luat de către un coleg de breaslă. În fundalul fotografiei, o adâncitură făcută cu dalta lasă să se vadă cât era de masivă fațada din piatră naturală care îmbrăca Dresdner Bank. Mistuită de flăcări pe dinăuntru, ea a rezistat grindinei de bombe, iar acum e lacomă de capital proaspăt și de profituri reînnoite. Tânărul pietrar stă acolo de unul singur, fiindcă mai-marii bastionului monetar care slujise orice sistem, inclusiv pe acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din foile cepei nu se pot detecta pete de sudoare sau alte urme de muncă. Sigur e că germenele acestor poezii a fost o văgăună de pivniță umedă, cu ferestre spre grădină, într-o vilă al cărei etaj superior fusese mistuit de flăcări, cu balconașe și turnulețe cu tot, și care nu mai era locuit decât de vremea schimbătoare și de porumbei. Acolo ne instalaserăm, Anna și cu mine. Descoperiserăm semi-ruina între Königsallee și lacul Diana acoperit de stuf. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apa tulbure, rusticanu și-a pierdut cuțitu-ascuțitoare dă os și pieptaru dă flanel. Târlanu avea ochii grei dă lacrimi, care a privit pentru ultima oară hanu de-i dăduse adăpost. Ne-a zis adio bâțâind din cap și s-a mistuit În beznă, că nici el nu știa unde să se ducă. A doua zi, la primu’ cântat dă cocoși, Limardo m-a dășteptat c-un mate cu lapte, care l-am dat pă gât, fără să-i cer socoteala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
văzut și ea sfârșitul cu ochii. A șaptea zi a lui octombrie ne-a hărăzit un mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins și instructiva căldură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prada Întărâtată și l-a Înfulecat cu fulgi cu tot. Această nefericită analogie rimează și cu Madame Hsin, la fel de vătămată și imparțială ca generalul. În zadar a Încercat ea să-i reconcilieze pe cei doi amici: mergea fuguța din iatacul mistuit de flăcări al lui Tai An la acum nemărginita cameră de lucru a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Am alungato doar pentru ca apoi să mă prefac păgubaș. Să strig după ea, s-o implor, s-o amenint. Și să sfîrșesc prin a o pedepsi înăuntrul meu atît de crîncen încît pedeapsa se întoarce acum asupra mea și mă mistuie...” Între două capete ale disperării, vitraliul rece și camera lui V. tînăr plină de mirosul greu al remușcării, doresc să mă retrag altundeva, ca într-o scăpare.. Cine sînt eu? Mă întreb din nou căci nu sînt nici Judecătorul pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
deschizi fereastra să poți alunga amărăciunile gândurilor în care nu avem scăpare de singurătatea ce ne omoară. Va trebui ca Duhul nopții să stingă stelele în flăcările aprinse ale brațelor tale ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum pierdut între lacrimile stelelor și să simt cum mă alină cuvintele tale. Va trebui să auzi de acel dor sugrumat în întunericul poemului ce măsoară cu umbre țesute a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
O să-i pară așa de rău că nu poate să aibă o gagică mișto ca mine. De cum o să apar în ușă, o să-mi cadă în genunchi și-o să mă implore să-l primesc înapoi. Imaginea superbă a unui James salivând, mistuit de regrete, mi-a fost întreruptă de Helen care a strigat: — Ce ți-ai făcut la urechi? —Ce-i cu ele? Sunt cam stacojii. A, e de la vopsea. Cred c-ar trebui să-mi las părul liber ca să le-acopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-i ascult, să iau pulsul acestor grav bolnavi ai civilizației, maladie ce Întîrzie să apară la noi de două mii de ani, după ce-au plecat romanii, cei care-au rămas fiind convinși să renunțe la terme pentru a fi mistuiți În cuptoarele unor căsătorii aproape mixte. Ce mi-a sărit În ochi cel mai clar În Belgia, monarhie constituțională, o țară bogată fără ostentație și-așa mai departe, au fost bisericile, luminate de reflectoare cu filtre oranj noaptea, austere ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]