1,712 matches
-
și călătorii. Fire meditativă și cu sensibilitate de poet, John Ruskin a fost un profund critic și teoretician al culturii, cu referință mai ales la artele plasice. El a preferat, ca gen pictural, peisagistica, dar dintr-un unghi de vedere modernist, concepție reflectată în monumentala sa lucrare ""Modern Painters"" ("Pictori moderni"), apărută în patru volume între anii 1843 și 1860. Fascinat deopotrivă și de trecut, a scris un studiu asupra artei în Evul Mediu, intitulat ""The Seven Lamps of Architecture"" ("Cele
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme. [Categorie:Oameni din județul interbelic Soroca]]
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
descrie sentimentele personajelor, descrie acțiunile, pe care le prevestește), preferă istorismul (comentează trecutul personajelor). El e asemenea unui păpușar, rezultatul nefiind oricând veridic. Reprezentanți: Mihail Sadoveanu - "Nicoară Potcoava", "Frații Jderi" etc., Cezar Petrescu - "Calea Victoriei", Liviu Rebreanu - "Ion", "Răscoală" etc. Românul modernist se manifestă prin interiorizare. Lumea e văzută prin ochii unui personaj, ce este naratorul și reprezentantul autorului. Se scrie la persoana I, se folosește adesea fluxul amintirilor (nu se mai scrie în "prezent istoric", ci se pornește dintr-un punct
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", cât și H.P. Bengescu în "Concert din muzică de Bach". Se poate considera că și Marin Preda în "Viața că o pradă" și în "Cel mai iubit dintre pământeni" este un scriitor modernist. Este supranumit și postmodernist sau neomodernist poate și un român liber. Se poate scrie la persoana I sau III, poate fi un amestec între tipul ionic și doric, se abordează un stil liber, mai adânc. Sentimentele sunt spuse direct, simplu
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
naziști propagandiști, așa cum au fost Wilhelm Frick și Alfred Rosenberg, au numit școla Bauhaus "ne-germană" și au criticat cu asprime stilul și realizările sale de orice factură. Ba chiar mai mult, au categorisit mișcarea Bauhaus, alături de alte mișcări artistice moderniste, ca fiind reprezentate tipice ale artei degenerate și deci total opuse direcției național-socialismului și aspiraților celui de-al Treilea Reich "milenar" și "rasei ariene." Paradoxul aparent al mișcării timpurii Bauhaus a fost contradicția dintre manifestul său artistic, care proclama ca
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
a impregnat în timpul lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima epocă se întinde între 1866 și 1878 având un punct de plecare stabilit de publicarea operei critice "Mes haines". Zola se voia aici modernist, revoluționar. Respinge romantismul demodat « ca pe un jargon pe care nu-l mai înțelegem ». La Congresul Științific al Franței din 1866, Zola adresează un memoriu ce compară romanul naturalist cu epopeea. Scriitorul afirmă că așa cum epopeea se identifică cu societatea
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mai puțin radical și mai apropiat de post-cubism) și expresioniștii abstracți americani (care ar fi mai „viguroși”; în eseul din 1955 intitulat "American-Type Painting", criticul Clement Greenberg îi promovează drept cea mai „înaintată” (în sensul de avangardă) direcție a artei moderniste; caracterul „american” al respectivilor pictori ar fi dat de folosirea pânzelor de mari dimensiuni și de libertatea de exprimare sugerată de lucrări). De fapt, tendința s-a dezvoltat similar pe ambele părți ale Atlanticului, creând, după o fază de tatonare
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
Un alt critic formalist, Michael Fried, a criticat în eseul „Artă și obiectualitate” ("Art and Objecthood") din 1967 tendința minimaliștilor de a realiza obiecte „teatrale” care necesită o relație activă cu observatorul și nu pot exista în sine, spre deosebire de arta modernistă care putea fi observată fără ca privitorul să altereze logica internă a lucrării. Întrerupând tradiția modernistă, ducând formalismul până la ultimele consecințe, se poate spune astăzi că, astfel, arta minimală a inaugurat și a influențat postmodernismul. Arta abstractă, sub diferite forme, nume
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
Objecthood") din 1967 tendința minimaliștilor de a realiza obiecte „teatrale” care necesită o relație activă cu observatorul și nu pot exista în sine, spre deosebire de arta modernistă care putea fi observată fără ca privitorul să altereze logica internă a lucrării. Întrerupând tradiția modernistă, ducând formalismul până la ultimele consecințe, se poate spune astăzi că, astfel, arta minimală a inaugurat și a influențat postmodernismul. Arta abstractă, sub diferite forme, nume și explicații, rămâne o constantă a artei contemporane.
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
un pic prea mult poate, dar într-un mod amuzant de manierat”. Joyce l-a întâlnit chiar și pe Marcel Proust în 1922, când Sydney Schiff i-a invitat pe amândoi la o serată. Ciocnirea celor doi maeștri ai prozei moderniste nu a fost însă foarte relevantă din punct de vedere literar: conform anecdotelor, cei doi ar fi discutat despre trufe, ducese sau cameriste. În același an, Joyce este intervievat de scriitoarea Djuna Barnes, care îi dedică un articol în revista
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
desen în 1926, când, încercând să îi demonstreze prietenului său Myron C. Nutting că nu a orbit, a schițat pe o foaie trăsăturile chaplinești ale lui Leopold Bloom. În ciuda sprijinului acordat de avocatul newyorkez John Quinn, aprig susținător al cauzei moderniste, procesul intentat revistei "The Little Review" este pierdut, iar Anderson și Heap sunt amendate și li se ia dreptul de a mai publica "Ulise" în Statele Unite. În acest context, Sylvia Beach, fondatorul librăriei Shakespeare and Company se oferă să tipărească
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de mulți alți profesori specializați în Genji Monogatari. Când, în perioada interbelică românul a fost tradus în limba franceză sau engleză a produs un veritabil șoc în lumea occidentală astfel încât Murasaki Shikibu a fost considerată o precursoare a literaturii feministe moderniste. Stilul narațiunii este extrem de actual, și în ciuda barierei lingvistice omul modern este fascinat de bogăția acestei intrigi, pornind de la principiul budist al reincarnării. Universul social este dublat de lumea foarte convențională de la curtea din Kyoto, epocii Heian, unde legile etichetei
Genji monogatari () [Corola-website/Science/298872_a_300201]
-
André Breton, întemeietorul acestui curent, afirma: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”. Absorbit de acest curent, Celan se juca și confecționa diferite pseudonime pentru el și prietenii săi (așa cum a a procedat și Fernando Pessoa, un alt poet modernist celebru, portughez) și tot acum și-a creat propriul său pseudonim, „Celan”, obținut din anagramarea numelui său de familie, Antschel, care se citește [ pron. "an-čăl" ]. În 1947, anul în care s-a instaurat regimul comunist în România, Paul Celan s-
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
provocată de influentul scriitor naționalist-romantic . În vremurile recente, Islanda a produs mulți scriitori mari, dintre care cel mai cunoscut este , laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1955 (singurul islandez care a primit un premiu Nobel). a fost un poet modernist influent la începutul secolului al XX-lea. Islandezii sunt avizi consumatori de literatură, având cele mai multe librării pe cap de locuitor din lume. La dimensiunea sa, Islanda importă și traduce mai multă literatură internațională decât orice altă țară. Ea are și
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
Nereju (1973-1975), și apoi Tohan Blocuri (1974-1990). Din 1990 este profesor la nou înființata Facultate de Litere a Universității din Brașov. În anul 2002 devine doctor în litere la Universitatea din București, cu o teză despre " Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România". Debutul său publicistic are loc în revista Luceafărul cu poezie. Debutează editorial în 1982 cu romanul "Acte originale/copii legalizate". Despre "Acte oficiale/copii legalizate", Radu G. Țeposu notează: "Nu mai avem aici complicațiile psihologice ale
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
măsură influențată de către idei ce aparțineau Romantismului, de scrierile politice ale lui Karl Marx și de teoriile psihanalitice ale subconștientului - Sigmund Freud. Mișcările artistice precum Impresionismul și apoi, mai tarziu, Cubismul au reprezentat de asemenea izvoare de insiprație pentru scriitori moderniști. Deși modernismul literar a atins apogeul între primul și ce de-al doilea Război Mondial, cele mai timpurii exemple ale ideologiei mișcării au apărut la sfârșitul secolului al-19-lea. Gerard Manley Hopkins, A. E. Housman și poetul și romancierul Thomas Hardy
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Sud cu atracțiile ei turistice (plajele sale sunt cunoscute pretutindeni în lume), Zona de Nord, dezvoltată industrial, Zona de Vest și regiunea nouă Barra da Tijuca. Centro este zona istorică a orașului. Atracții turistice importante sunt Biserica Candelaria și catedrala modernistă, Teatrul Municipal și câteva muzee. Centro rămâne inima comunității de afaceri a orașului. „"Bondinho"”, un tramvai, pleacă din stația centrală, trece printru-un fost apeduct în stil roman și străbate străzile abrupte ale cartierului învecinat Santa Teresa. Tot aici se
Rio de Janeiro () [Corola-website/Science/297877_a_299206]
-
Lagerkvist caută, cu o hotărâre fermă și cu un țel precis, să-și găsească o cale proprie în estetică. Aspirațiile și căutările sale îl îndepărtează de naturalism și de simbolism și constituie prima căutare sistematică a unui punct de vedere modernist în literatura suedeză. După o călătorie la Paris (1913), unde studiază expresionismul și cubismul prin prisma picturii franceze, Lagerkvist vrea să treacă la o totală reînnoire. Cubismul i-a sugerat o artă pură, în tensiune totală și o compoziție calculat
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
" " a fost o revistă periodică literar-artistică modernistă și un cenaclu literar, pornite la București în aprilie 1919. Sub conducerea lui Eugen Lovinescu, cercul de scriitori a fost esențial în extinderea spectrului literaturii române de la la temele urbane ale realismului și ale avangardei artistice. Revista "", subintitulată "Revistă literară
Sburătorul () [Corola-website/Science/308698_a_310027]
-
Louis Henri Sullivan, adesea doar (n. 3 septembrie 1856 - 14 aprilie 1924) a fost un arhitect american, denumit "părintele arhitecturii moderniste". Sullivan, care este considerat de mulți specialiști și arhitecți ca fiind creatorul zgârie-norilor moderni, a fost un arhitect care a exercitat o puternică influență asupra arhitecturii și arhitecților, critic al "Școlii din Chicago" (în original, Chicago School of Architecture) și
Louis Sullivan () [Corola-website/Science/307992_a_309321]
-
unor simboluri principale, cum ar fi sângele, cuțitul sau trandafirul, și în cadrul unr spații mitice sau de un realism transcendentalizat, abordând problemele principale ale existenței. Limbajul, influențat de Valle-Inclán, este tot poetic. Lorca a fost de asemenea influențat de drama modernistă (folosirea versului), de teatrul lui Lope de Vega (folosirea calculată a cântecelor populare), de cel al lui Calderón (sfâșierea tragică, alegoria) și de tradiția spectacolelor de păpuși. Creația dramatică a lui Lorca poate fi grupată în patru categorii : farse, comedii
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Ramón del Valle-Inclán y de la Peña (n. 28 octombrie 1866 — d. 5 ianuarie 1936) a fost un scriitor modernist spaniol, care în ultimele sale opere a abordat teme specifice Generației lui 98 din literatura spaniolă. Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori spanioli din secolul XX. Se naște la Villanueva de Arosa, Pontevedra, Spania. De foarte tânăr se
Ramón María del Valle-Inclán () [Corola-website/Science/308188_a_309517]
-
unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului "Întâmplari în irealitatea imediată" a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Architecture", în 1988, în New York City de către Philip Johnson și Mark Wigley și deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman. Deconstructivismul din arhitectura contemporană este în opoziție cu raționalitatea ordonată a arhitectura modernistă. Relația sa cu arhitectura postmodernă este de asemenea una de contraritate. Arhitecții postmoderniști și cei deconstructiviști în stare născândă au publicat studii teoretice în revista profesională "Oppositions" (apărută între 1973 - 1984), marcând astfel începutul unei rupturi definitive între aceste mișcări
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]