1,712 matches
-
separată pentru servitori (în blocurile făcute de Marcu însuși), ele ar putea sugera - și, așa cum am arătat deja, chiar o fac - o masivă apetență pentru modernitatea care era încă un fenomen marginal și în Occident. Desigur, există exemple de arhitectură modernistă și în București, iar unele dintre vilele lui Marcel Janco sau Horia Creangă sunt grăitoare din această privință. La scara producției arhitecturale a vremii, ele sunt cantitativ insignifiante însă; ca poziție în oraș ele sunt discrete și lipsite de influență
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
juriului la Concursul pentru Catedrala din Odessa, care pun în lumină tocmai actualitatea proiectului câștigător al lui C.Joja, publicate în Arhitectura 3-4/1942, pp. 33-8. 15 "Unii au confundat mausoleul cu o biserică oarecare. Alții au copiat ultimele aiureli moderniste sau au confundat mausoleul cu un sarcofag roman." Cegăneanu, în op. cit, p.53. 16 Ibidem. 17 Ibidem, sublinierea mea A.I. 18 Să nu ne mire așadar revenirea multora dintre aceste teme latinizante la doar douăzeci -treizeci de ani după
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
pe o poziție negativistă (explicabilă, în parte, prin eforturile de a impune o poezie pe care gustul epocii încă nu o accepta, dar agravată de patimă și de invidie). Constantă, structurală, rămâne opoziția față de intimismul elegiac și față de tradiționalism. Excesele moderniste sub semnul cărora a fost așezată revista sunt totuși rare. Poezia parnasiană, picturală și obiectivistă, este respinsă pentru lipsa „simțământului” (Bonifaciu Florescu, Despre poezia descriptivă). Articolele lui Macedonski Poezia viitorului (1892) și În pragul secolului (1899), ca și Noul curent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
în publicitate politică, după preferințele experților, însoțește tehnicizarea și raționalizarea. Comunicarea politică devine, astfel, o piață care se activează din ce în ce mai intens în conjuncturile electorale, dar care caută să-și definitiveze existența prin intermediul comunicării instituționale. Raționalizarea campaniilor este justificată, în discursul modernist, prin eficiență. În acest caz, dificultatea constă în identificarea criteriilor de evaluare a eficienței. Ce înseamnă o comunicare electorală eficientă? Este acea comunicare ce îi permite unui candidat să fie ales prin sporirea vocilor care strigă pentru el, acea comunicare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
În manuscris a rămas textul memorialistic În zorii unui veac nou. Pentru C., opera literară constituie factorul esențial care trebuie să intre în atenția comentatorului, „desprinsă și indiferentă în raport cu personalitatea creatorului”. Din această perspectivă este urmărită în Anarhismul poetic mișcarea modernistă. Termenul de anarhism și, la fel, înțelesurile date modernismului sunt utilizate însă într-o accepție largă. Selecția scriitorilor discutați începe cu Tudor Arghezi sau N. Davidescu și Al. A. Philippide, pentru a ajunge la autorii de la revistele „unu” ori „Contimporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
clasă, era un dom de sticlă foarte modern și cât se poate de îndrăzneț, cu o impresionantă structură metalică de susținere a enormei cupole cu diametrul de 96 de metri, de un purism bine temperat, care o înscrie în curentul modernist care anima Europa în acei ani. Vechi simpatizant comunist, Damian demisionează în 1987 din PCR în semn de protest față de mutilarea neavenită a ansamblului prin așa-zisul Arc de Triumf cu motive populare unul dintre cele mai oribile exemple de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările din științele sociale istorice este modernitatea națiunii și implicit și a reflectării acesteia în conștiința indivizilor sub forma identității și identificării naționale. Chiar dacă teza radical modernistă a caracterului inventat al națiunii (Gellner, 1983) a fost ulterior revizuită prin amendamentele introduse de A.D. Smith (1986) care a reliefat continuitățile istorice prin indicarea "originilor etnice ale națiunilor", concluzia că națiunea este esențialmente un produs al epocii moderne rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deschidă calea „unui curent salubru și înviorător”, începe cu popularizarea unor articole-manifest și cu tipărirea unor eseuri despre „arta nouă”. Înainte de a deveni o revistă de avangardă propriu-zisă și în pofida diversității de preocupări și de stiluri, C. își vădește orientarea modernistă prin atenția acordată manifestărilor culturale și artistice moderne de peste hotare. Alături de publicistica socio-politică, sunt de menționat în 1923 articolul explicativ al lui Hans Richter, Constructivismul, care trasează principalele coordonate ale curentului, formulate mai târziu și de mentorii C., eseul Cubism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
sunt ilustrate de versurile semnate de Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, B. Fundoianu, Șt. Roll, Mihail Cosma, Filip Corsa, Tana Quil. Numeroasele similitudini de concepție dintre grupările avangardiste românești, precum și atitudinea ponderată, neexclusivistă a revistei favorizează apropierea multor poeți moderniști, neafiliați vreunei grupări literare. Cei mai însemnați poeți care își trimit colaborările la C. sunt Ion Barbu, care publică aproape număr de număr poemele ce vor alcătui volumul Joc secund, și Tudor Arghezi, considerat de către Marcel Iancu, cu prilejul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează. La început, apropiat de junimiști, pe care îi adulează în scrisori și dedicații, el denunță ca „primejdie națională” literatura „falsă”, prin care înțelege atât veleitarismul impenitent, cât și tentativele moderniste. Ulterior, se arată deosebit de agresiv față de „ardeleni”, atacul extinzându-se și asupra „Sămănătorului”, ceea ce îi va atrage simpatia cercului de la „Românul literar și politic”. Înzestrat cu o abilitate rară, chiar cu talent, B. nu are forță de creație, nici cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Poetul face trimitere la teorema lui Bernoulli, ce ține de teoria probabilităților și este cunoscută și drept legea numerelor mari. Nu-i aici cazul pentru a fi detaliată. Îi refuză lui Arghezi, nu cu totul fără temei, epitetul de poet modernist, cu o aglomerare de argumente, care-i motivează, de fapt, propria poezie: "Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
limbajul poetic. Sînt enumerate formele poeziei leneșe, și astăzi etalîndu-se planturos nu doar în reviste și cărți, ci, cu voioșie mai ales pe ecranele plate ale Internetului: "Poezia leneșă e foarte adesea o poezie vivace și coincide atunci cu stînga modernistă sau modernismul scurt. Tînărul practicant, în virtutea iuțelii cîștigate, continuă, însă, în silabe, rezumat la un sistem de mișcări născînde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremusat (dacă e constructivist) ori bețivana sîrbă la care a chiuit (dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și meci, iar la Iași, în buna tradiție a conservatorismului, hrănindu-se doar din memoria spectacolui clasic (ubi sunt Miluță Gheorghiu, Annie Braetsky sau Teofil Vâlcu), gata să rupă porțile Teatrului "Luceafărul" la Gaițele Odeonului bucureștean și insensibil la Macbeth-ul modernist (ce-i drept, trântit de actori!) al lui Mănuțiu. De aceea, cu toată tristețea responsabilă cu care am scris aceste rânduri, cu tot respectul pentru cei câțiva mari actori de la Iași și cu toată simpatia și încrederea pentru domnul Paleologu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
3. tradiționalism de rezistență tradițiile reînviate sau modificate ascund manifestări de opoziție față de prezent și inițiative ce vizează ruperea legăturilor de dependență 4. pseudotradiționalism tradiția manipulată devine mijlocul prin care se exprimă o revendicare, se marchează o dizidență față de conducătorii moderniști. Tradiționalismul renaște pentru a realiza scopuri contrare tradiției. 2.2 Modernitate și modernizare Conceptul de modernitate beneficiază de asemenea de o mulțime de analize, datorită multitudinii de sensuri și de utilizări ale conceptului. Chiar și definițiile acestuia sunt numeroase, construite
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
asemenea diferențele între diferitele regiuni ale României sunt nesemnificative. Femeile tind să fie mai fataliste decât bărbații, iar sentimentul controlului asupra propriei vieți crește odată cu educația și venitul și scade cu vârsta. Ruralul românesc este așadar mai orientat spre polul modernist în ce privește unul din indicii psihosociali cei mai importanți ai modernității respingerea fatalismului. Modernitatea gospodăriei 20 este scăzută în țară, în mediul rural este ridicată pentru bunuri ca frigiderul (80,1% din cei intervievați în rural posedă un asemenea aparat), sau
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și Clifford Geertz (1972) susțin că aceste date au o "influență covârșitoare și coercitivă" asupra membrilor unei comunități și că identitatea este dobândită o dată pentru totdeauna în urma acestor criterii. Există pe de altă parte viziunea și modul de analiză subiectivist (modernist sau constructivist) ce respinge abordarea statică și deterministă a obiectivismului și pune la baza identității, ca element esențial în formarea acesteia, reprezentările pe care și le fac actorii sociali despre realitatea socială, simbolurile pe care aceștia le utilizează în relațiile
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
la Geneva, într-un colegiu catolic, apoi în Franța. Între studii și boemă epicurianul cam ezită, și așa se face că nu isprăvește nici medicina (la Montpellier), nici literele și dreptul (la Paris). Încă în Elveția compunea poezii, de factură modernistă, precum și nuvele, și ar fi colaborat la „Le Feu-Follet” și la „L’Echo de Genève et du Léman”. Descins pe malurile Senei, își găsește timp să publice în „La Libre parole”, „La Brise du soir”, „L’Intransigeant”, „Le Figaro”, „Le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
profundă modernizare. Personajul devine adesea grotesc: un dezrădăcinat, sedus subit de rock și sexy ! Mai ales în generația tânără, acest tip, fără identitate socială precisă, face adevărate ravagii. Cele două Românii (rurală și urbană, etnicist naționalistă și pro-europeană, tradiționalistă și modernistă) n-au ajuns încă și nici nu vor ajunge prea curând la o adevărată sinteză culturală. Realizarea sa presupune alte două condiții esențiale: o clarificare ideologică, în termeni cât mai limpezi și inteligibili posibil (ceea ce și încercăm să facem în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și „Iașul”. În 1913 debutează în revista „Absolutio”, la care a fost și redactor în 1913, 1914 și 1916. În numărul inaugural al publicației, L. semnează articolul Curentul nou la noi, prilej de a-și face cunoscută simpatia față de tendințele moderniste din literatura franceză și din cea română, trecând în revistă parnasianismul și simbolismul și recunoscând totodată importanța poeziei argheziene ca etapă valorică nouă în discursul poetic românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
la început de secol XX, promovând în interbelic un neosămănătorism structurat pe aceeași linie a tradiționalismului, de recuperare și valorificare a tradiției prin invocarea idilismului vieții rurale și a gloriei trecutului național, respingând, în același timp, civilizația citadină 2. Criticul modernist E. Lovinescu plasa înscrierea în modernitate a civilizației și culturii românești prin sincronizarea cu valorile occidentale, considerând tradiționalismul o indubitabilă cale spre regres. Lupta de idei - ce debutase încă din secolul trecut - a avut în primul rând accente cultural-sociale, implicând
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
încercând să oprească procesul natural al limbii, inoculând scriitorilor prejudecata că limba ar trebui să răspundă nevoilor morale ale strămoșilor noștri, și nu necesităților naționale și estetice ale momentului 13. Am redat succint elementele curentului sămănătorist prin raportare la viziunea modernistă, în vederea stabilirii cadrului ideologic în care se va manifesta localismul creator interbelic, ca formă de "sămănătorism întârziat" și care își va găsi în persoana lui Iorga un susținător fervent. Valorificarea istoriei și tradiției provinciilor, a folclorului local devenea astfel instrument
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
materialelor care să stea la baza unor monografii social științifice complexe. Așa cum reiese din principiile la baza localismului creator, eforturile angajate se înscriu pe linia creației tradiționaliste - chiar dacă adesea se înregistrează abateri - accentuând, o dată în plus, relația antagonică dintre centrul modernist, decadent, marcat de "intelectualism despotic"26 și provincia păstrătoare de tradiție autentică, ce nu trebuie să fie doar consumatoare, ci și creatoare de cultură. Cultivarea localismului creator reprezenta apanajul grupărilor intelectuale coagulate în jurul unor reviste locale. Incubatorul unei astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Roll, Ion Călugăru, Ilarie Voronca și alți colaboratori decid spargerea tiparelor și revoluționarea creației prin renunțarea la conservatorism și tradiționalism artistic. Mișcarea avangardistă este continuată în capitală, dar locul nașterii a fost provincia moldovenească. Presa centrală a atacat atât caracterul modernist al unei mișcări literare conduse de evrei, dar și provincialismul inițial al publicației. În memoriile sale, Sașa Pană inventaria săgețile acide: "dacă aveți 3 lei, cumpărați revista Unu, organul de luptă literară al dorohoienilor. Veți râde." (Noica, în Ultima oră
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
aceasta ar sugera eșecul strategiei localismului. Excepție ar face gruparea avangardistă de la Unu, dar debutul acesteia pe meleagurile dorohoiene s-a datorat originii inițiatorilor cărora provincia le-a facilitat tipărirea primelor numere. Nu poate fi vorba deci de o grupare modernistă avidă de explorarea localului, avangardiștii înscriindu-se în "lupta" pentru demontarea canoanelor literare, și nu în promovarea unui specific al provinciei. Capitolul V PRODUCȚIE INTELECTUALĂ NORD-MOLDOVENEASCĂ. INDEXARE A INTELECTUALILOR CU CONTRIBUȚIE SCRISĂ În secțiunea anterioară discutam despre identitatea intelectualului provinciei
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]