3,149 matches
-
sunt următorii: a) Primul factor constă în existența unui "echilibru care împiedică afirmarea unei monarhii prea puternice sau a unei aristocrații moșierești prea independente". Mai precis, o experiență de monarhie absolută este un element favorabil al succesului democratic în măsura în care puterea monarhului este în măsură să controleze excesul de putere al aristrocrației moșierești. Pe de altă parte, o experiență persistentă și puternică a monarhiei absolute, pe termen lung, slăbește capacitatea de acțiune autonomă a nobilimii, și, prin urmare, contribuie în mod negativ
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cel al P?cii (1679-1686), precum ?i cu Scară Ambasadorilor (distrus?) ?i cea a reginei, unde domnesc marmurele, aurul ?i trompe-l�oeil. Aceast? abunden?? exagerat? de materiale nobile ?i de materii pre?ioase, acest sistem alegoric redundant �ntru gloria monarhului, ar genera cu siguran?? un stil emfatic dac? nu ar fi talentul legiunilor de arti?ți care lucreaz? aici �n cadrul riguros al clasicismului ap?raț mai ales de Le Brun. �n gr?dina de la Versailles, Le N�tre este
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
delectare. Regele, care �ntre?ine cu gr?dina să o rela?ie afectiv?, scrie un ghid pentru vizitatori ?i se �mprietene?te cu Le N�tre. ?i curtean, ?i arhitect, prin aptitudinea să de a �nf?ptui marile planuri ale monarhului constructor, J. Hardouin-Mansart (1646-1708), prim arhitect �n 1681, concepe, pentru a doua faz? a dezvolt?rîi castelului, �nceput? �n 1678, pe l�ng? Galeria Oglinzilor ?i aripile de nord ?i de sud, capelă (1689-1710), al c?rei spa?iu intens
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
arhitect faimos favorizeaz? aceste opera-?îi delicate a c?ror reu?it? este profitabil? pentru ambele p?r?i. �n mod general, acest tip de leg?tur? dintre puterea politic? său economic? ?i creatori, pe care o cultivau alt?-dat? monarhi ?i arti?ți, este amplificat? de mediatizarea operelor celor mai spectaculoase; imaginea oră?ului sau a �ntreprinderii �n cauz? se g?se?te reevaluat?, de facto. �n Fran?a, politica prestigioas? a �marilor lucr?ri�, la Paris, dorit? de pre
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
centralist, în primul rând datorită incapacității sau lipsei voinței de a iniția, susține și reprezenta principii de organizare socială, corelativ cu dezvoltarea unor grupuri de interese mascate față de clasele sociale. Rezultatul final al acțiunii politice este întemeierea acesteia pe voința monarhului. Ceea ce trebuie să aducă libertatea, îl preface pe individ într-un supus al monarhiei: "Pe când în societățile democratice din Apus partidele politice se sprijină pe clase sociale deplin formate, la noi ele se altoiesc pe clase sociale în ruină sau
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
întemeierea parlamentarismului. [...] clasele noastre sociale fiind forțe sociale de însemnătate secundară, partidele care reprezintă interesele lor au trebuit să caute în altă parte taina puterii politice spre a influența treburile publice în sensul interpretării lor de clasă. În acest chip, monarhul a căpătat în viața noastră politică un rol covârșitor: în lipsa claselor sociale, adică a forțelor reale care sunt menite a hotărî de viața și de moartea regimurilor politice, acest rol a trebuit să-l ia la noi capul statului. Aceasta
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pe baza unor împărțiri cronologice, fie pe baza unui criteriu politic simplu - domniile regilor englezi. Nu credem că este necesar să arătăm la ce confuzie am ajunge dacă am subîmpărți istoria de mai târziu a literaturii engleze în funcție de data morții monarhilor : nimeni nu se poate gândi serios să împartă literatura de la începutul secolului al XIX-lea după domniile lui George III, George IV si William IV ; totuși, împărțiri la fel de artificiale care au la bază domniile Elizabetei, a lui Jacob I și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un sens nou în cadrul istoriei intelectuale. Noi îi păstrăm pentru că ni se pare că cele două regine simbolizează caracterul epocilor lor. Pentru noi perioadele respective nu mai sunt însă perioade cronologice rigide, determinate de urcarea pe tron și de moartea monarhului. Folosim termenul "elizabetan" când vorbim de scriitorii dinainte de interzicerea spectacolelor teatrale (1642), eveniment care s-a produs la aproape patruzeci de ani după moartea reginei ; și, pe de altă parte, rareori numim "victorian" <un scriitor ca Oscar Wilde, deși viața
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
perioadei în care Ili/Iisus a plecat la eseni dar și cei de după, au fost pentru iudei și neiudeii din regiune, anii miilor de victime răstigni- te pe cruce, anii unor împilări înfiorătoare din partea teocrației mozaice, a romani-lor, ai samavolniciei monarhilor/tetrarhilor iudei, ai aroganței și venalității preoți-lor, ai fanatismului religios și măcelurilor repetate. După moartea lui Irod(37-4 î.e.n.) Sanhedrinul a hotărît ca regatul iudeu să fie cîrmuit de împăratul romanilor care a împărțit țara în patru regențe sau tetrarhii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
rezistența față de monarhii tiranici, în contextul conflictelor religioase din lumea protestantă 3. La polul opus dreptului natural se afla doctrina monarhiei de drept divin care, în Anglia, a căpătat un caracter particular, pentru că doctrina anglicană punea șefia Bisericii în mâna monarhului. Teoriile rezistenței whig s-au dezvoltat în special în jurul a trei principii majore ale teoriei dreptului natural 4. Aceste principii au fost enunțate după cum urmează: 1) Legea naturală a fost dată oamenilor de către Dumnezeu cu scopul de a prezerva binele
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a determinat o puternică rezistență din partea prezbiterienilor scoțieni și o radicalizare a rezistenței puritanilor englezi. Carol a încercat, în 1639, să înfrângă rezistența Scoțiană prin forța armelor, fără să convoace parlamentul, ceea ce a constituit "prima dată, după 1323, când un monarh englez nu a convocat parlamentul în timp de război". După eșecul acestui Prim Război al Episcopilor, Carol I a convocat parlamentul în aprilie 1640, pentru a cere sprijin financiar. În loc să-i acorde acel sprijin, Camera Comunelor i-a cerut socoteală
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-l judece pe Carol. După execuția regelui, Oliver Cromwell a preluat puterea, dizolvând cu forța Parlamentul cel Lung și înființând un nou parlament pe care îl controla în calitate de Lord Protector. Prerogativele acordate Lordului Protector erau mai cuprinzătoare decât cele ale monarhilor absolutiști de pe continent. Cromwell s-a folosit de ele pentru a înăbuși orice mișcare de protest. Pentru a înfrânge opoziția el a transformat Protectoratul într-o dictatură militară puritană. Autoritatea lui a fost acceptată mai ales după cele două războaie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
semnificația ideologică a doctrinelor religioase a fost dată și de poziția societății engleze față de Războiul de 30 de ani și față de eforturile statelor catolice de a reintroduce catolicismul în Anglia. Chestiunea cea mai arzătoare a fost legată de problema drepturilor monarhului și a libertăților parlamentare, care a inclus-o și pe cea a libertății confesionale. Disputele dintre rege și parlament din vremea regilor Stuart, atât înainte cât și după Războiul Civil, au fost dispute pentru reforma bisericii. așa cum am arătat mai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
chestiunilor teologice, el a susținut această teorie încă înainte de a deveni regele Angliei. În calitate de rege al Scoției (întronat ca Iacob al VI-lea), primul rege Stuart a scris încă din 1598 o lucrare intitulată Basilikon Doron în care justifica drepturile monarhului ca locțiitor al lui Dumnezeu, pe baza Scripturii, în special cu trimitere la textul de la Romani cap. 13. Îmbrățișând repede doctrina anglicană, dar urmând linia de argumentare a doctrinei catolice a monarhiei de drept divin (motiv pentru care a fost
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
căci dacă libertatea era naturală, ea ar fi dat poporului puterea de a se numi după voia sa, să facă astfel dovada suveranității sale, iar prin puci să o limiteze sau să o exercite direct"44. Deși aflat la discreția monarhului, poporul are totuși o garanție în legea naturală pe care regele trebuie să o respecte: "orice rege, chiar și tiranii și cuceritorii, trebuie să respecte necondiționat bunurile, libertățile și viețile tuturor supușilor, nu datorită vreunei legi civile a țării, ci
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
judece acest litigiu, în afară de el însuși. Dintre diferitele forme pe care le poate lua suveranitatea, Hobbes preferă monarhia absolută deoarece, crede el, este cea mai bună formă de menținere a păcii. Monarhia este singura formă de guvernare în care interesele monarhului și ale supușilor coincid. Ceea ce este bun pentru monarh, este bun și pentru supuși. Monarhia este de preferat aristocrației sau democrației, pentru că monarhul are mai puțini favoriți decât o adunare și, de asemenea, primește mai ușor sfaturi decât o adunare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pe care le poate lua suveranitatea, Hobbes preferă monarhia absolută deoarece, crede el, este cea mai bună formă de menținere a păcii. Monarhia este singura formă de guvernare în care interesele monarhului și ale supușilor coincid. Ceea ce este bun pentru monarh, este bun și pentru supuși. Monarhia este de preferat aristocrației sau democrației, pentru că monarhul are mai puțini favoriți decât o adunare și, de asemenea, primește mai ușor sfaturi decât o adunare. Deciziile sunt luate cu mai mare ușurință. Nu apar
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cea mai bună formă de menținere a păcii. Monarhia este singura formă de guvernare în care interesele monarhului și ale supușilor coincid. Ceea ce este bun pentru monarh, este bun și pentru supuși. Monarhia este de preferat aristocrației sau democrației, pentru că monarhul are mai puțini favoriți decât o adunare și, de asemenea, primește mai ușor sfaturi decât o adunare. Deciziile sunt luate cu mai mare ușurință. Nu apar fracțiuni divizate și pericolul războiului civil este mult mai mic. Cea mai clară influență
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Dumnezeu la creația lumii era unul monarhic", iar "celelalte forme de guvernare sunt derivate și s-au constituit din destrămarea monarhiilor în mod artificial"56. Posibilitatea unei monarhii limitate este exclusă aici; se afirmă că dreptul de suveranitate aparține doar monarhului și că orice promisiune sau pact care l-ar putea împiedica să-și exercite puterea suverană este nul57. În Elements of Law și în Leviathan Hobbes va admite posibilitatea unei monarhii limitate, cum este monarhia electivă în care regii pot
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de tipul de obligație pe care îl presupune relația filială (conform cu legea recunoștinței). În schimb, din perspectivă istorică, dominația paternă (și, deci, monarhia patriarhală) se află la originea tuturor statelor sau a celor mai multe dintre ele60. Deși privitor la relația dintre monarh și supuși Hobbes notează în treacăt că "aceștia îi sunt ca și copiii și servitorii săi"61, aceasta nu înseamnă că cele două tipuri de monarhie se confundă: "Regele deși este tatăl copiilor și stăpânul servitorilor, nu comandă niciodată poporul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
61, aceasta nu înseamnă că cele două tipuri de monarhie se confundă: "Regele deși este tatăl copiilor și stăpânul servitorilor, nu comandă niciodată poporul [...] decât printr-o lege anterioară, ca persoană politică și nu naturală"62. Hobbes respinge ideea responsabilității monarhului față de popor, plecând de la presupunerea că aceasta ar însemna împărțirea suveranității între monarh și parlament. În absența suveranității populare, parlamentul, la fel ca monarhul, nu ar fi responsabil față de nimeni, și atunci ne-am putea aștepta ca parlamentari ambițioși să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
deși este tatăl copiilor și stăpânul servitorilor, nu comandă niciodată poporul [...] decât printr-o lege anterioară, ca persoană politică și nu naturală"62. Hobbes respinge ideea responsabilității monarhului față de popor, plecând de la presupunerea că aceasta ar însemna împărțirea suveranității între monarh și parlament. În absența suveranității populare, parlamentul, la fel ca monarhul, nu ar fi responsabil față de nimeni, și atunci ne-am putea aștepta ca parlamentari ambițioși să atace în mod constant puterea regală, cu scopul de a-și însuși anumite
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
decât printr-o lege anterioară, ca persoană politică și nu naturală"62. Hobbes respinge ideea responsabilității monarhului față de popor, plecând de la presupunerea că aceasta ar însemna împărțirea suveranității între monarh și parlament. În absența suveranității populare, parlamentul, la fel ca monarhul, nu ar fi responsabil față de nimeni, și atunci ne-am putea aștepta ca parlamentari ambițioși să atace în mod constant puterea regală, cu scopul de a-și însuși anumite prerogative. Aceasta ar fi echivalent cu războiul civil, ceea ce înseamnă că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu pot avea niciodată libertatea de a-și alege conducătorii sau formele de guvernare. "Prinții au o putere absolută, și prin drept divin; sclavii nu pot avea niciodată dreptul la încheierea unui pact sau la consimțământ. Adam a fost un monarh absolut, la fel și toți regii de după el"66. În Primul tratat, această poziție confuză este atacată de către Locke din trei puncte de vedere: în primul rând el realizează o exegeză critică a pretinsei puteri originare a lui Adam, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că Adam, prin faptul că nu s-a născut din părinți ci a fost creat direct prin puterea divină, a fost investit ca suveran al lumii create direct de către Dumnezeu. Imediat după creație și înainte de căderea în păcat, Adam "era monarh al lumii, cu toate că nu avea supuși"68. Locke recurge la o analiză a conceptului de suveranitate a lui Adam și arată că, în lipsa unei declarații explicite a lui Dumnezeu în acest sens, putem vorbi cel mult de o suveranitate de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]