1,599 matches
-
maicii bătrâne și alegoria morții. Tot el este cel care utilizează pentru prima dată termenul de testament al ciobanului. În linii mari, această teorie își va dovedi valabilitatea în timp, fapt confirmat și de concluziile fochiene. O lucrare cu caracter monografic avea să apară în 1922-1923 sub semnătura lui Ovid Densușianu (1873-1938) - "Viața păstorească în poezia noastră populară", care reinterpretează întreg scenariul mioritic dintr-o perspectivă etnografică specific pastorală, punând accentul pe rivalitatea economică dintre ciobani, aflați pe drumurile de transhumanță
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
și Gavril. Biserica de lemn a fost ridicată în mijlocul satului, din lemne groase de stejar. Avea un plan dreptunghiular alungit, împărțit între tinda femeilor și biserica bărbaților. Fetzer a remarcat că altarul se încheia poligonal în trei laturi. În „Schița Monografică a Sălajului” de la 1908 aflăm în completare că "„altarul era așa de mic, încât preotul numai cu greu îl putea înconjura”", ceea ce sugerează un altar decroșat, adică mai îngust decât biserica. Intrarea în biserică se făcea lateral, adică de pe latura
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
Egyesület” [Uniunea Agrară Maghiară din Transilvania]. Începând cu anul 1941 este profesor, iar din 1946 director al „Erdélyi Tudományos Intézet”[Institutul Științific Ardelean], din cadrul „Teleki Pál Intézet” [Institutul Teleki Pál]. În calitate de profesor universitar a ținut prelegeri în tabăra de cercetare monografică de la Unguraș (lângă Dej) și s-a implicat în organizarea activității de cercetare rurală desfășurată de participanți. Până în anul 1945 a publicat numeroase articole de specialitate în reviste din Transilvania. Între 1945-1947 fost profesor de sociologie și statistică al Universității
József Venczel () [Corola-website/Science/314810_a_316139]
-
Litere din București, cu care s-a căsătorit cinci ani mai târziu. Împreună au avut un fiu, Horia și gemenele Ana și Tudora. Între 1933-1935 devine secretar al Secției de monografii sociologice la Institutul Social Român și membru al echipelor monografice din cadrul Scolii sociologice românești, întemeiate de Dimitrie Gusti. Între 1935-1940 ajunge conferențiar la Catedra de antropogeografie a lui Simion Mehedinți, unde a ținut primul curs de etnologie din România. În 1935 fondează împreună cu Dumitru C. Amzar, Ion Ionică și I.
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
Herseni , Dimitrie Gusti în domeniul cercetării etnografice și a folclorului și Gheorghe Zapan în domeniul psihologiei muzicale . În anul 1943 Profesorul Dimitrie Gusti , Directorul Institutului Social Român de la București îl însărcinează pe tânarul cercetător Constantin A. Ionescu să conducă cercetarea monografică a satelor românești din Trasnistria de mijloc. Astfel, etnomuzicologul Constantin A. Ionescu împreună cu soția sa Profesoara Lucia Ionescu au înfăptuit în lunile iulie-august 1943, o cercetare de teren în Trasnistria de mijloc , cercetând 10 localități din stânga, Hârjău, Caterinovca, Ghiderim, Zăzuleni
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]
-
geografia și științele naturii. a fost scos de la catedră în vara anului 1890, retrăgându-se pentru o vreme la rudele din Sălaj. În cele din urmă s-a stabilit la Budapesta, de unde a avut o contribuție importantă la volumul Schița monografică a Sălagiului (Șimleu, 1908). A fost membru activ al mai multor societăți: Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Muzeul Transilvan, Societatea Apicultorilor din Cluj, etc.
Victor Russu () [Corola-website/Science/323934_a_325263]
-
din Cluj-Napoca. Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș a avut ca preocupare, încă de la început valorificare prin tipărituri valorificare produsului cultural tradițional. Inițial s-au publicat lucrări din toate domeniile de activitate (corgrafic, etnomuzical, folclor, literar... și monografic) la diferite edituri din județ. Ulterior s-a simțit nevoia unei edituri proprii. Editura "Alean" a C.J.C.P.C.T. Argeș a fost înființată în anul 2006 de lect. univ. dr. Adrian-Ionuț Sămărescu, din dorința de a valorifica rezultatele cercetărilor de teren ale
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș () [Corola-website/Science/319880_a_321209]
-
Promovarea Culturii Tradiționale Argeș și ale Asociației folcloriștilor argeșeni „C. Rădulescu-Codin”. Începând cu anul 2008, director al editurii este asist. univ. drd. Alexandru Mărchidan. Din 2006 până în prezent editura a scos pe piață 22 volume de specialitate, majoritatea cu aspect monografic. Prima lucrare este Monografia comunei Coșești - coord. Sorin Mazilescu (2006), iar cea mai recentă Cântecul Bratiei, Bratia cântecului - autori Ion Stroe, Steluța Stroe (2010), lucrare care va fi lansată în cadrul Sărbătorii locale de la Vlădești din 11 iulie 2010.
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș () [Corola-website/Science/319880_a_321209]
-
- (n. 1901, București - d. 9 septembrie 1991), al cărui nume apare uneori și în variantele Henry H. Stahl sau H. H. Stahl, a fost un antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural român, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. Adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a culturii și societății. Provine dintr-o familie cu strămoși veniți din Alsacia
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
Podgorica, 1999); "Drehung" (în limba germană, traducere de Christian W. Schenk, editura Dionysos, Kastellaun, 2002); Îl arrive, le froid" (traducere în franceză de Ilie Cnstantin și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția "monde latin", maison de la poesie D’Amay, 2003). Studii monografice: George Popescu, "Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii", editura Eminescu, 2000, 266p.; Octavian Soviany, "Experiment și angajare ontologica, eseu despre opera lui Marin Mincu," editură Gramar, București, 2002, 471 p.; (Cu o bibliografie critică exhaustiva, cuprinzând circa 500 de trimiteri
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Dunărea de Jos”, revista lunară a Centrului Cultural "Dunărea de Jos" din Galați, nr. 100, iunie 2010, pp. 54-56. IBRĂILEANU 1926: G. Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Iași, Ed. Viața românească, 1926, pp.39-44. ILIESCU 1968: Adriana Iliescu, Literatorul. Studiu monografic, E.P.L., 1968, p. 27, 163-164, 234-235, 239, 241, 250, 274, 292. IONESCU-SION 1905: G. Ionescu-Sion, "Doi morți: Ștefan Petică și D. Neculuță, "în „Revista poporului”, nr. 2-3, 1905. IONESCU 1970: Mircea Ionescu, "Omagiu poetului Ștefan Petică", în „Viața Nouă”, 20
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
fiind faptul că granitul rezistă foarte mult în timp, prin aceste modificări aduse catedralei se dorește prelungirea „vieții” ei. BIBLIOGRAFIE Boldescu Ion, Monografia orașului Giurgiu, 1912 Stănescu A. Scarlat, Din trecutul orașului Giurgiu, București, 1935 Enache Constantin, Municipiul Giurgiu - Compendiu monografic, Ed. Universul Familiei, 2005 Condica Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” - Giurgiu, 1935 A luat ființă în noiembrie 1981.Construit din salariile angajaților de la Șantierul Naval Giurgiu,acum desființat.(un leu pentru teatru) Aceasta a fost prima instituție de arta teatrală din
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
opinia sa îndreptățită, Eminescu se identifică unui homo dacicus, unui homo folcloricus, unui homo naturalis și unui homo religiosus. Toate aceste ipostaze ale devenirii lui Eminescu se rezumă în homo eminescianus. (Tudor Nedelcea), Autor a 60 de studii și eseuri monografice, a peste 3000 de studii și articole apărute în publicațiile literare din spațiul românesc și de peste hotare, dar și a peste 200 de studii de prezentare a literaturii române apărute în Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Turcia, Grecia, Rusia, Letonia, Lituania
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
și Regi Nebuni, majoritatea rămânând în colecția sa privată până la moarte. Din nou, se observă o analogie cu perioada ultimă a lui Goya dar și cu pictura expresionismului german. Critici de artă, cum ar fi Pavel Șușară, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au văzut în acest ciclu de tablouri o reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României. Deși ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta în secolul XX, Baba lucra
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
din șindrilă, fiind refăcut de câteva ori. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Schitul Zosin a fost desființat. Biserica s-a ruinat în secolele XIX-XX; în lucrarea ""Botoșanii în 1932. Schiță monografică"", se menționează că schitul lui Zosim este în ruină în pădurea Bălușeni. Biserica a fost reparată prin anii 1944-1945. În anul 1990, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a dispus reînființarea vechiului așezământ monahal Schitul Zosin și l-a
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
1333-1370). Printr-un hrisov din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a înființat un scaun episcopal armenesc la Suceava, conferindu-i episcopului Hovhannes drept de jurisdicție asupra bisericilor armenești și a preoților armeni din Moldova. În lucrarea sa monografică, "Descriptio Moldaviae", scrisă în perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. "Armenii se socotesc supuși
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
grație libertății de expresie de aici, a reușit să editeze 10 reviste, sute de publicații în limba română și germană, difuzate colaboratorilor săi din România. De asemenea, a scris și publicat la Mannheim “Colecția Oameni de seamă”, care cuprinde studii monografice despre George Emil Palade, Nicolae Paulescu, Iuliu Hațeganu, Octav Onicescu, C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu ș.a. Profesorul Univ. Dr. C-tin I. Bucur a descoperit o metodă modernă de fitness, într-o perioadă când nici nu se vorbea de așa ceva, numită
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
motivelor ornamentale pe care a intenționat să le utilizeze în viitoarele sale creații artistice. Fiind trimis de Ministerul Instrucțiunii la Mănăstirea Hurezi, el a fructificat pe deplin caracteristicile picturilor murale pe care le-a studiat la fața locului. Amplul studiu monografic intitulat "Frescurile de la Hurezi", bogat ilustrat, urma să fie publicat în trei părți în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". A publicat prima parte, partea a doua și a treia însă au rămas în manuscris, din cauza decesului prematur din data de 26
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
fortificației se află Biserica rusească Sf. Alexandru Nevski (construită în 1832) și ruinele unei geamii turcești (la sud). Cetatea Hotin a fost descrisă în mai multe opere literare care relatează anumite episoade istorice sau descriu această zonă. În lucrarea sa monografică, Descriptio Moldaviae, scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, omul de cultură Dimitrie Cantemir a descris astfel Cetatea Hotin: Istoricul Nicolae Iorga a descris-o și el în cartea sa, "Neamul românesc în Basarabia", astfel: Cetatea Hotinului a fost adesea
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
valoroasă incursiune din perspectivă contemporană în biografia a trei mari personalități istorice ale Ardealului: Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Petru Maior. Analiza totală a operei lui Samuil Micu, a fost o premieră absolută în istoriografia literară românească. Realizând un triptic monografic de mare valoare și sinteză referitor la Școala Ardeleană, el a împlinit cu maximă fidelitate o obsesie mai veche privind iluminismul transilvănean. El a fost nu numai un critic și istoric literar, ci a avut și o intensă activitate publicistică
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
îndrumarea acad. E. Condurachi, se intitula tocmai "Viața economică din Pontul Stâng în lumina izvoarelor arheologice și numismatice" (rămasă nepublicată). În anul 1982 a câstigat premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române pentru capitolul descoperirilor monetare din termele romane de la Histria (publicate monografic de Al. Suceveanu). Încă din 1968 a devenit colaborator la volumele bibliografice "Numismatic Literature", editate de Societatea Numismatică Americană, iar din 1973 la seria "Coin Hoards", publicată de Royal Numismatic Society din Londra. În același an a participat și la
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
bibliografice - conținut, forma și structură - privind documentele în general ISO 690-2:1997 - Informatică și documentare - Referințe bibliografice - Partea 2: Documente electronice sau părți ale acestora - privind în special documentele electronice. Informațiile care trebuie introduse în referințele privitoare la cărți (lucrări monografice) sunt:
ISO 690 () [Corola-website/Science/315211_a_316540]
-
n. 11 ianuarie 1908, Vărzărești, Nisporeni - d. 18 decembrie 1965, Chișinău) a fost un critic, istoric literar și dramaturg român din Republica Moldova. Absolvă Universitatea din Cernăuți, lucrând după aceea în calitate de consultant literar la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Este autorul studiului monografic "Andrei Lupan" (1958) și al culegerilor "Analize și aprecieri" (1959), "Ecouri critice" (1963), "Articole critice" (1966) în care dezvăluie realizările și indică particularitățile literaturii basarabene din perioada postbelică, legitățile și tendințele de dezvoltare a genurilor literare de bază. Se orientează
Ramil Portnoi () [Corola-website/Science/318540_a_319869]
-
organiza expoziția retrospectivă la Brăila, în noiembrie 2002 și a comunicat intenția de a dona muzeului o parte din lucrările realizate în Canada împreună cu materialul documentar referitor la perioada canadiană a creației sale. A treia etapă a proiectului, realizarea albumului monografic Nicăpetre, s-a desfășurat în 2003 și s-a încheiat cu lansarea cărții la București (Muzeul de Istorie și Artă a Municipiului - 27 noiembrie) și Brăila (Centrul Cultural Nicăpetre - 2 decembrie). Proiectul de înființare a Centrului Cultural Nicăpetre la Brăila
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
Pagini din istoria muzicii românești, vol. 4. Muzicologie (Monografii): D. G. Kiriac la 50 de ani de la înființarea Societății corale „Carmen”, în: Muzica (în colaborare cu Ion D. Chirescu și Vasile Popovici); Glinka, în: Probleme de muzică; Gavriil Musicescu (schiță monografică); D. G. Kiriac. Folclor (Studii): Sufletul românesc în muzica populară românească. Către diriguitorii revistei „Isvorașul”, în: Isvorașul; Pentru muzica populară, în: Ideea Europeană; Culegerea cântecelor populare. O arhivă fonogramică în țara noastră, în: Muzica; Arhiva fonogramică, în: Armonia; Arhiva fonogramică
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]