2,922 matches
-
Ce am făcut atunci? Ne-am folosit pur și simplu de un magnetofon. Am obținut trei serii de documente: 1. Am organizat mai multe reuniuni de grup în jurul magnetofonului; ca în orice reuniune sătească, erau puține discuții, fiecare rostind un monolog. Fără să fie nevoie să o spunem, magnetofonul era perceput ca un mijloc de relaționare cu societatea globală (guvernul, miniștrii, europenii). În acest mod, am surprins percepția pe care o au sătenii asupra acestei suprastructuri, a acestei acțiuni, a situației
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
care evoluează acești nord-congolezi. Comparația dintre acest univers psihologic al lucrătorilor manuali din Etoumbi și cel al oamenilor de la sate este deosebit de revelatoare. Nu am putut clarifica încă toate aceste rezultate, însă prezentăm cu titlu de exemplu câteva fragmente din monologul unui sătean din Okelataka: "Vorbesc eu, C.O., noi oamenii din Congo de Mijloc vorbim despre același lucru; nu există decât un cuvânt: vrem să vină mulți albi la noi în țară. Altădată ca și acum nu se găseau albi
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
încordare, închidere, respingere). Persoanele aflate în conflict "trebuie să simtă că au de-a face cu un om echilibrat, liniștit, ferm, cu un specialist serios și încrezător în sine", punctează autorii ruși (idem, p. 144). c. Medierea sub formă de monolog. Mediatorul oferă posibilitatea fiecărei părți de a se exprima cât mai deplin și creează posibilitatea de repetare, de subliniere a unor momente în ceea ce privește viziunea asupra conflictului. El le dă cuvântul pe rând. Metoda lui principală este ascultarea pasivă și activă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de vedere al celuilalt; • noaptea e un sfetnic bun: mai ales atunci când este vorba de oameni importanți pentru noi: rude, prieteni, colegi. • să-i acordăm celuilalt răgazul de a se explica: aceasta ar suprima posibilitatea ca noi să începem un monolog, ignorând faptul că și celălalt poate avea motive să fie supărat pe noi; • să ne concentrăm pe comportamentul care a generat iritarea noastră, să nu folosim atacul la persoană; de exemplu, în loc de "Ești un cretin (și jumătate)!" se poate spune
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
FRONTIERĂ (selectiv) • Acolada Atlantică, Ștefan Avădanei • Cartea pentru cei multi. Studiu cultural asupra romanului popular în America postmodernă, Ovidiu Aniculaese • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tyvetan Todorov • O.K.pentru America, Gheorghe Stan • Pendulări în abstract, Marius Cucu • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Sărbătoarea nebunilor, Isrvan Rath-Vègh • Trei Rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
lor este pur fizică.”246 „Adevăratele <<evenimente>> din această operă sunt gândurile Fiammettei, iar felul în care Boccaccio folosește cuvintele creează aceeași impresie. Într-o atentă juxtapunere a stilurilor, care nu sunt o simplă narațiune indirectă și o țesătură de monologuri și dialoguri, Boccaccio subliniază frenetica oscilare a psihicului Fiammettei.”247 Deși o donna demonicata, prin trădarea de care se face vinovată, Fiammetta este mult mai bine conturată ca personaj decât membrele brigatei, devine mai complexă și mai credibilă, mai bogată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de acord cu observația potrivit căreia „solilocviulul târgoveței din Bath nu este unul transparent cum ar părea la o lectură superficială: el cere o privire în profunzime, uimește și intrigă cititorul, oferă prilejul unor interpretări diferite, creează, deși este un monolog, efectul de dialog între personaj și cititor.”294 Târgoveața recunoaște superioritatea fecioriei - atât de lăudată, căutată și glorificată într un Ev Mediu mistic și nebulos, dar o justifică doar ca pe o alegere personală și nu o virtute obligatorie: „Cunosc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare dată, aceste tehnici retorice de a susține și argumenta o problemă. 337 Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și totuși atât de inventivă, plină de fantezie și delicată în basmul pe care îl rostește.”468 Bernard F. Huppé apreciază că, în Prologul târgoveței, Chaucer a creat un monolog subtil și dramatic, care ne înfățișează o femeie credibilă, ce a depășit barierele timpului. Comicul acestui autoportret are un patos al său, deoarece cititorul percepe, ceea ce personajul nu reușește, și anume că puterea argumentației ei acoperă și conține mirajul unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
origine nobilă, tinerii se căsătoresc și toate personajele păgâne se convertesc la creștinism. Biancifiore este o donna angelicata prin fidelitatea de care dă dovadă, prin bunătate și frumusețe. Când află că Florio va fi trimis departe, la studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lor este pur fizică.”246 „Adevăratele <<evenimente>> din această operă sunt gândurile Fiammettei, iar felul în care Boccaccio folosește cuvintele creează aceeași impresie. Într-o atentă juxtapunere a stilurilor, care nu sunt o simplă narațiune indirectă și o țesătură de monologuri și dialoguri, Boccaccio subliniază frenetica oscilare a psihicului Fiammettei.”247 Deși o donna demonicata, prin trădarea de care se face vinovată, Fiammetta este mult mai bine conturată ca personaj decât membrele brigatei, devine mai complexă și mai credibilă, mai bogată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de acord cu observația potrivit căreia „solilocviulul târgoveței din Bath nu este unul transparent cum ar părea la o lectură superficială: el cere o privire în profunzime, uimește și intrigă cititorul, oferă prilejul unor interpretări diferite, creează, deși este un monolog, efectul de dialog între personaj și cititor.”294 Târgoveața recunoaște superioritatea fecioriei - atât de lăudată, căutată și glorificată într un Ev Mediu mistic și nebulos, dar o justifică doar ca pe o alegere personală și nu o virtute obligatorie: „Cunosc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare dată, aceste tehnici retorice de a susține și argumenta o problemă. 337 Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și totuși atât de inventivă, plină de fantezie și delicată în basmul pe care îl rostește.”468 Bernard F. Huppé apreciază că, în Prologul târgoveței, Chaucer a creat un monolog subtil și dramatic, care ne înfățișează o femeie credibilă, ce a depășit barierele timpului. Comicul acestui autoportret are un patos al său, deoarece cititorul percepe, ceea ce personajul nu reușește, și anume că puterea argumentației ei acoperă și conține mirajul unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
origine nobilă, tinerii se căsătoresc și toate personajele păgâne se convertesc la creștinism. Biancifiore este o donna angelicata prin fidelitatea de care dă dovadă, prin bunătate și frumusețe. Când află că Florio va fi trimis departe, la studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
povestire distinsă cu premiul I la concursul de creație „Alexandru Sahia” organizat de revista 142 Clubul, Casa Centrală a Creației Populare și Comisia de Îndrumare a cenaclurilor literare de pe lângă Uniunea Scriitorilor ș.a.), Cornel Văleanu, Nicolae Rainea („Despre delicatețe” - fragment de monolog în proză), Maria Petrea („Seraliștii”), versuri semnate de Sandu Tacu, (adesea cu numele de Radu Răzeșu), Constantin Clisu, Cezar Stegaru, Mihail Ivan, Stoian Petru, Scarlat Ștefan Condrea, Gh. Irava, lucrări de pictură și grafică realizate de Laurențiu Gheorghiu, A. Vădeanu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mânuitorii de idei și metafore, izolați și neînțeleși. Am participat la centenarul Bibliotecii "Stroe Belloescu" din Bârlad, cu vreo câțiva localnici și, mai mulți, invitați de la Iași. Un dialog al surzilor pe de o parte între cei prezenți (fiecare cu monologul său) pe de altă parte cei de acolo fără dialog cu mulțimea, cu elevi, public... în total anonimat ! Oricâtă materie cenușie era înăuntru, a rămas necunoscută afară ! Viața care trece, pe lângă bieții cărturari, înțepeniți în ochelari ! Diversificarea limbajului duce la
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
se sustragă dezastrelor pe care, asemeni unei noi Casandre, le anunță la fiecare pagină. Ca tonalitate, Însemnările lui Drieu aparțin unui mizantrop. Încă de la primele pagini, el circumscrie aria de interes a jurnalului În zona Întâmplărilor nesemnificative. Prilej al unui monolog neîntrerupt, jurnalul este, În realitate, un spațiu al captării tăcerii. Autorul frecventează bordelurile pentru că numai acolo găsește liniștea detensionată a comunicării directe, lipsită de complicații, dar și tăcerea plină de promisiuni a partenerelor de-o noapte: „Mi-au plăcut târfele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
haos al amănuntelor aflate În devălmășie, refuzând aproape instinctiv ierarhizarea și alcătuind o rețea expresivă În care cititorul recunoaște liniile unui portret. În realitate, autoportretul Începe să existe din chiar clipa În care scriitorul așterne pe hârtie prima literă a monologului său confesiv. Firește, autoportretul psihologic premerge autodescripția fizică, realitatea jurnalului dictând și ordinea intrării În scenă a eu-rilor suprapuse existente În materia amorfă a scrierii. „Se Înțelege așadar că autoportretul În jurnalul intim se află pretutindeni și nicăieri”, scrie Béatrice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și localul, obișnuitul și zilnicul. Împotriva totalității istoriei, pluralismul memoriei explodează"22. În ciuda sentințelor care opun istoria și memoria 23, critica istoriografică a reacționat la noua provocare oferind observații atente asupra unor posibile deficiențe: abordările evazioniste, terapeutice sau vindicative 24, monologurile insuficient documentate sau reașezările oportuniste, de complezență, în umbra unei idei generoase dar imprecise 25. Unii au identificat sub titulatura memoriei o nouă industrie de succes sau, altfel spus, reambalarea celei mai vandabile oferte a istoricilor 26: ea ne-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cursul investigației noastre, am observat că atașamentul identitar cere, de regulă, simplificarea informației, diminuarea și ignorarea rezultatelor cercetării istorice, de la care se revendică, totuși. Prin urmare, construcția identitară refuză studiul aprofundat, ca și datele contradictorii, rămânând în mod necesar un monolog unidirecționat. Este însă incapabilă să împiedice existența unor discursuri paralele, simultane și concurente. Cunoașterea unui text de manual se reia și se autoconfirmă în forme tot mai accesibile, prin varii mijloace: pregătirea pentru diferite forme de examinare, participarea la festivități
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aduce povestirea. Aspectul sintactic înseamnă combinarea unităților între ele, relațiile pe care la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e receptată povestirea. Aici intră, de pildă, trăsături ca prezentarea unei acțiuni în cadrul unei povestiri a autorului, un monolog, un dialog, din cutare sau cutare punct de vedere. Un element sintactic, de pildă: "modificarea situației" trebuie să găsească în același timp un conținut semantic (să spunem "a pleca în călătorie") și o formă verbală prin care cititorul ia cunoștință
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prin structura puterii" (A. Giddens, 1994:16). Această optimizare a participării, "democratizare a democrației" nu poate fi realizată decît prin restructurarea relațiilor intersubiective, a instituțiilor și organizațiilor (inclusiv mass-media), a sistemului social în ansamblu. În trecerea de la societatea totalitară a monologului, a partidului unic și "vocii" unice la cea democratică a dialogului, convivialității, intersubiectivității, reperele socio-semiotice și mediatice (în corelația legitimă semiotică/mass-media ca "fapte sociale totale") vor fi actorul enunțător și cel receptor, ca principali operatori în contextul pragmatic al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lumea greco-latină. Există însă și forme hibride, de pildă în Antichitatea latină, unde își face apariția un construct epic specific, funcționând ca "mediator" între genurile liric și epic, și anume satira menippee. Conglomerat artistic esențialmente parodic, amestecând versurile, discursul retoric, monologul, dialogul și narația la persoana întâi, aceasta se înfățișează drept un bun specific al perioadei respective, vizând, în unele cazuri, parodierea romanului idilic elen. În cadrul operelor ce aparțin generic satirei menippee, precum Apokolokintosis a lui Seneca, iau naștere idei fundamentale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui discurs. Din multele exemple de care am putea uza la acest capitol, am ales, considerând-o deosebit de ilustrativă căci fusese realizată de un ex-adept și practicant, parodia discursurilor sorbonarde "împreună cu modul de argumentare scolastică", de pildă secvența în care monologul îi revine teologului Janotus de Baligardo, adică celui care se ocupă "cu luare-aminte" de "tăierea firului de păr în patru". În plus, maniera rabelaisiană de denunțare a superficialității anumitor personaje prin limbaj este, la rându-i, o preluare, o adaptare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]