2,147 matches
-
pare dintru început sortită eșecului. În cărțile lui Radu Aldulescu, drumul către Rai trece întotdeauna prin Iad: „Nu reușeam încă să întrevăd capătul drumului pe care o apucasem răsfoind cartea și încercând să citesc, da, o istorie de o amplitudine monstruoasă, o istorie atotcuprinzătoare, trei pași în sus și trei pași în jos, astfel dădeam târcoale unei lumi pe care o regăseam străină și inutilă, de o nebulozitate toxică, a cărei menire unică era aceea de a mă împiedica să respir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cartea lui Aldrovandi, Teatro de la Natura. Era imaginea unui om compus din doi oameni: un monstru! Unul din brațele femeii ieșea direct din pieptul drept al bărbatului. Unul din picioarele lui se lăsa vederii din pântecul ei. Capul acestui corp monstruos era mare și rotund ca al soarelui. Beppo a intrat până la urmă în dormitorul lor, așezându-se istovit pe marginea patului. Edith se ruga ca de obicei Fecioarei Maria: „O Maria, Signora e madre mia io mi dono tutto a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de altă parte, întreg locul părea în mod clar degradat. Grădina era neîngrijită și plantele crescuseră în dezordine. Tufele ornamentale, care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
parohiei sale cu ambarcațiunile lor, cu radiourile lor și cu lipsa de rușine cu care se bucurau de clipa prezentă. Iar excursioniștii care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său cu prezervative umflate și mesaje lipsite de sens erau ceva monstruos. în momentul în care ajunse să zărească cabina navei de agrement, nu era deloc într-o dispoziție glumeață. Vâsli furios înspre ambarcațiune, își legă barca de balustradă și, săltându-și sutana deasupra genunchilor, urcă la bord. Jos, în cabină, Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Feodorovna au oarecum rolul primelor cuvinte din Metamorfoza: introduc nefirescul. Într-adevăr, cel din discuția de față nu este unul șocant (o nevastă indiferentă și egoistă ține totuși mai mult de sfera credibilului decât transformarea peste noapte într-o gânganie monstruoasă) în comparație cu incipitusul Metamorfozei, însă duce cititorul în acea sferă a duhorilor diavolului despre care scria Nabokov. Tot așa, Gogol amână ceva timp revelația lui Kovaliov cum că nasul său, care-i stătuse atât timp în mijlocul feței, e acum îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Am plâns atunci ca un copil, de emoție și disperare, căci pariasem o sumă care pentru mine era uriașă și pierdusem, ca toți cei care se înverșunau cu atât mai mult cu cât părea evident că Ruletistul avea o șansă monstruoasă. Am ieșit, ca întotdeauna, în grupuri mici din vizuina întortocheată și, cu toată noaptea de-afară, cu toată liniștea cartierului periferic, ne-am simțit tot drumul vizați de-o privire parcă dizolvată în tot ce ne înconjura, în stratul orbitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
miros nu pot asocia acestui film enigmatic. M-am apropiat de cei trei bărbați și i-am privit, dîndu-mi capul pe spate. Mi se păreau imenși, le veneam până ceva mai sus de genunchi. Se aplecară spre mine. Aveau fețele monstruoase, numai carne și sânge. Râdeau fără zgomot, iar unul dintre ei mă prinse de subțiori și mă aruncă în sus, prinzîndu-mă într-o clipă. Am început să țip, dar tot fără nici un sunet, iar ei m-au lăsat jos. M-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar noi aveam o altă cheie, care se potrivea, și astfel, la lumina unei lanterne, am dibuit borcanul, care vibra de-o zbatere interimară. Am mers cu el în spălător și ne-am uitat mult timp, la lumină, la gâza monstruoasă dinăuntru. Aceasta se ridicase oblic, proptind cu cazmalele mari ale labelor peretele de sticlă. Nu știam ce să facem cu borcanul. Ne era frică să-i scoatem capacul de plastic, în care Traian făcuse niște găuri cu un cui. Până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceea ce-i împiedică pe oameni să se realizeze, că dragostea și deci femeia sânt cauzele banalizării, ale eșecului. Timp de doi ani, în acea stare de înstrăinare despre care am încercat să dau o sugestie, mi-am făcut un sistem monstruos de idei în această privință .Hotărâsem că eu nu avea dreptul să cunosc vreo fată pentru că aveam o misiune mai înaltă de împlinit. Eram convins într-un fel că nemurirea depinde tocmai de castitate și că în momentul în care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blană cu glugă și cizme cenușii. Ne-am uitat unul la altul ca două ființe aparținând unor regnuri diferite. Niciodată nu mi s-a părut mai stranie împărțirea oamenilor în bărbați și femei. Era o femeie și mi se părea monstruoasă, aducătoare de moarte. Nu era făcută la fel ca mine. Între noi nu era posibilă nici o comunicare, de parcă am fi fost făcuți din altfel de materie și am fi respirat fiecare alt amestec de gaze. Mă privea cu o expresie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doi "Rollingi" și un Santana; Bumbac adusese cu el, într-o pungă pe care scria King Size, o cutie cu trei discuri de Harrison.Pe cutie era fotografiat probabil Harrison însuși, cu o barbă până în piept și înconjurat de pitici monstruoși. Dădea acest "triplu", cum îl numea, cu patru foi. Nu uita să spună niciodată, când făcea oferta asta cuiva, că pe primul disc este și My sweet lord, cuvinte magice, la care se aprindeau ochii tuturor. Dar cea mai mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola plină de ecouri și umbre. Mă simțeam nesfârșit de singur, în creșterea aceea monstruoasă, de aluat, a corpului, și vedeam tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu, din vârful cupolei. Am crescut, chircit, până am simțit cu coatele, cu șoldurile, cu creștetul, pereții moi și elastici ai bolții. Și brusc, într-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în contururile lor, dîndu-le, când s-au mai apropiat, o brumă de realitate. Ajunși în capătul străzii, i-am văzut bine: era o femeie destul de în vârstă, ținută de braț de un tânăr sprijinit în baston, înălțimea lor era indiscutabil monstruoasă. Nu puteau avea mai puțin de doi metri și douăzeci fiecare. Dar erau nemaipomenit de friabili, păreau la orice mișcare gata să se dărâme ca niște castele din cărți de joc. Oasele lor probabil că erau subțiri ca bețele de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bujie. Vedeam un șir de cosași cu cămășile mototolite, transpirate, înaintînd cu pași mari în arie și scînteindu-și coasele în soare. Unul era gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arzând ca flacăra, roșii și albastre, legume cu frunzele verzi ca fierea, totul străluminat de-un soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu de soare, cojile de vopsea luaseră foc și fumegau la lumina monstruoasă a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe câmp, pe cărarea spre foișor. Am străbătut acel drum ca dintr-un singur pas - și brusc m-am regăsit față-n față cu magazia dărăpănată în care se găsea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură. Frânghii groase, întretăiate, de mușchi le mișcau falangele, contractîndu-se și relaxîndu-se cu o viteză incredibilă. Abia puteai vedea vârfurile degetelor lui alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu executa concerte întregi din Beethoven și Ceaikovski, fără să le fi ascultat vreodată, reinventîndu-le într-o stare de continuă halucinație. Când se întrerupea din cântat, degetele care-i ajungeau până la genunchi păreau să-l doară insuportabil, așa că după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
1990, cea care s-a declarat succesoare a fostei U.R.S.S., cu concursul unor trădători de neam și de țară aflați la putere, blând judecați doar de instanțe ale moralei și istoriei! Nu am putut să nu imortalizez această uzurpațiune monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
obișnuit, căci „suprafața lui era atât de dilatată, încât nu se distingea curbura“. Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul de sub orice măsură, aruncândul în confruntarea cu o făptură teribilă, monstruoasă. Iar întro astfel de confrun tare nonsensul pândește din ambele părți: „Cel care se luptă cu monștrii să ia aminte, să nu devină el însuși un mons tru“ (Dincolo de bine și de rău, § 146). Cei doi regi din prima povestire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limite, la fel și dezinvoltura celor care le interpretează. Să întârziem puțin aici, întrucât această din urmă frază a lui Cicero este construită în perfectă analogie cu cea de la care a plecat discuția de față. Pe de o parte, ciudățenia monstruoasă a celor visate. Pe de altă parte, absurditatea celor spuse de către filozofi, ca interpreți ai stărilor sufletești și ai viselor. Așadar, două voci discordante, prima în contrast cu „întâmplările reale“, a doua în contrast cu o „reflecție rezonabilă“. Prima se naște din adâncul somnului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în felul unei granițe a cunoașterii. În consecință, „necunoscutul [Dumnezeu însuși] se află atunci în diaspora, iar intelectul are de făcut plăcuta alegere între lucrurile pe care le are la dispoziție și cele pe care imaginația nu le poate născoci (monstruosul, ridicolul etc. etc.).“ Diferența absolută e citită fie în limbajul diferenței obișnuite, fie în cel al diferenței ciudate, cum se întâmplă când vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea masivă a legii, mecanismul ei cinic, puterea ei monstruoasă. Nu e de mirare atunci că în interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. Sau făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. Sau făcut deopotrivă trimiteri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a sensului. Nu găsim o referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmândul pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos. Ea este mai curând absurdă, doar că întrun sens 192 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE uitat al cuvântului. Argumentul lui Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate dea sta împreună, dea afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ne e dat să trăim! / 199 Păzea, vine cetățeanul Băsescu! / 203 Despre Ucigă-l Toaca / 205 În decembrie, capelmaistrul va fi Traian Băsescu / 207 Pe cine vor politicienii în locul lui Daniel Morar / 209 Viitorul eșec al dreptei în alegeri / 211 Monstruoasa Coaliție / 213 Cinismul pragmatic al negocierilor postelectorale / 215 Bolnava lume a banului / 217 Mărțișorul Monicăi / 219 A învins corupția! / 221 E destul, domnule general! / 223 Prizonieri ai injustiției / 225 Necesitatea Legii 18 / 227 E destul. Exproprierea! / 229 Căldură mare, vecine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]