10,170 matches
-
è anche ripetutamente richiamato nei Quaderni come teorico dello "Stato etico" contrapposto allo Stato "guardiano notturno", cioè allo Stato minimo humboldtiano. Îl concetto di ""Stato etico" - dice Gramsci - è di origine filosofica (Hegel) e și riferisce [...] all'attività educativa e morale dello Stato" (Q 5, 69, 603-604). È però nel Quaderno 3 che Gramsci sottolinea ripetutamente îl ruolo e la funzione dello Stato. Vi troviamo un rapido schizzo di storia dello Stato: non solo la distinzione tra quello antico-medievale e quello
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
nel pensiero del filosofo italiano, Stato-potenza e autonomia della politică tendono spesso 18 a sovrapporsi. Croce, infatti, ribadisce che, come più volte sostenuto a partire dalla Filosofia della pratica, la politica ha leggi proprie, non solo diverse da quelle della morale mă del tutto indipendenti e autosufficienti rispetto a queste ultime. Questo ovviamente non significa che nella sfera politică non siano possibili comportamenti morali, solo che essi non devono essere înțesi come ribellione, peraltro inutile în quanto vâna, alle leggi proprie
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
angajând problematică generală a umanismului, în măsura în care conștiința publicului a conexat condiția umană cu tipul cunoașterii științifice, considerată aptă să coordoneze relaționarea obiectivă a individului cu natura și cu semenii. Condiția eficientă a umanismului a fost întotdeauna optimismul gnoseologic, din care morală și politica și-au extras argumentele în favoarea identității raționale a individului și a reprezentării voinței acestuia. Psihologia arhetipurilor colective a recompus personalitatea integrand în experiența singulară conținuturile inconștiente universale, în așa fel încât eul se regăsea îmbogățit interior prin cunoaștere
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
spleen)? Oare îți dai seama că oricînd, în viitor, vei putea să fi urmat - sau urmărit (însoțitorul e întotdeauna martor!) - de propriu-ți sine și de al altora, de mai tîrziu? Este probabil că, atunci cînd știi, ți-ai interiorizat morala că trebuie să te porți, în orice clipă, în așa fel încît să nu ai de ce roși vreodată, în viitor, de ceea ce vei fi făcut cîndva, adică de ce faci într-un continuu prezent. Fiindcă niciodată nu poți ști care dintre
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
a caricaturilor daneze riscă acum să dea naștere, alături poate de frescele atât de incorecte politic ale Voronețului, unui potențial pericol militar. Aici, o teamă poate legitimă se grefează - tardiv - pe un adevăr metafizic aproape uitat. ,Martirii Profetului" nu cunosc ,morala sclavilor" îmbrățișată de figuri anacronice precum Kierkegaard, Dostoievski sau Wojtyla. Fără să ne ierte toleranța, caricatura Profetului își revendică - în costum imperial - retușul.
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
Motivul îl dezvăluie Caragiale în Cîteva păreri: Noi știm că, dintre toate fenomenele, acele ce ne interesează mai mult pe noi, oamenii, sînt mișcările sufletești ale omului". Nu altfel se comporta, aflăm de la Diogenes Laertios, Socrate, care "discuta chestiuni de morală în prăvălii și în piață, convins fiind că studiul naturii nu ne este de folos; el spunea că cercetează "Ce bun și ce rău ți s-a-ntîmplat acasă" (Viețile și doctrinele..., II, 21)". în temeiul temperamentului său ,socratic", Caragiale manifesta voluptatea
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
adică procesele existenței sociale. Componentă spirituală a culturii cuprinde sistemele de valori în care se cristalizează eforturile de cunoaștere, atitudinile și reacțiile omului față de lume. Acestea se fixează și îmbracă forma unor sisteme teoretice (știință, filozofia), simbolice (artă, religia), normative (morală, dreptul, tradițiile, obiceiurile). Am putea sintetiză astfel universul culturii: - sisteme teoretice (știință, filozofia); - sisteme simbolice (religia, arta, mitologia, limba, toate tipurile de limbaje), în care predomina funcțiile simbolice și de comunicare; - sisteme normative (dreptul, morală, obiceiurile, tradiția) - cu funcții de
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
o revoltă grotesc-euripidiană". în fine, avem a face cu o integrare biblică. Casierul obsedat de ideea incorectitudinii ar fi un "rigorist strict de tip paulin", veșnic nesincronizat cu un "transcendent" de birocratică factură, "de tip arhaic, precreștin, adică indiferent la morală și, deci, întru totul capricios și pervers". Procedeul comparativ ne întîmpină și-n alte numeroase pagini, cu aceeași alură spectaculoasă, am zice acrobatică. Astfel Lefter Popescu apare explicat prin Plutarh, făcînd parte din rîndul celor pe care autorul antic îi
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
mai adînci resurse ale "omeniei" (fiind atent numai la "dacă te-ar citi Maiorescu, Lovinescu, Blaga?"), I. D. Sîrbu înțelege a se disocia fără echivoc de cei care-l dezamăgesc. Profilaxia sa disociativă, care funcționează fără întrerupere, e impresionantă. "Caracterul, "morala intelectului" reprezintă pentru scriitor imperative decisive: "cred că am fost (și sînt încă) un demn urmaș al caracterului, al moralei intelectuale a profesorului Rusu; în clipe grele, teribil de grele, eu am reprezentat o anume forță transilvană de voință, curățenie
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
a se disocia fără echivoc de cei care-l dezamăgesc. Profilaxia sa disociativă, care funcționează fără întrerupere, e impresionantă. "Caracterul, "morala intelectului" reprezintă pentru scriitor imperative decisive: "cred că am fost (și sînt încă) un demn urmaș al caracterului, al moralei intelectuale a profesorului Rusu; în clipe grele, teribil de grele, eu am reprezentat o anume forță transilvană de voință, curățenie și consecvență - sacrificîndu-mi tot, absolut tot, ca să îmi salvez Ființa, eul, spiritual ", se confesează acesta și nu putem decît a
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
să judeci ceea ce ai auzit. Politica, în viziunea lui Michnik trebuie să aibă un scop limpede, pe care mulți îl pierd din vedere în vâltoarea vendetelor și epurărilor. Toată inteligența trebuie canalizată spre atingerea acestui scop, nu spre o utopică morală absolută care nu face decât să pună piedici în calea țintei. Lecția lui Adam Michnik e simplă și clară ca lumina zilei, chiar dacă ea îi poate oripila pe moraliștii tranziției: poți să-ți iubești neamul fără să urăști pe nimeni
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]
-
francofoni, ei nu se întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, în fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, în calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui să fie) niște pragmatiști pentru care dreptatea nu se traduce neapărat prin sufragiul public și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă din rezervele
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
trădat la Poliție, căinând soarta celor trei familii rămase de izbeliște: "a fost primul care s-a dus să denunțe, să ia recompensa. Cinci mii de mărci. Cu cinci mii de mărci să distrugi trei familii!" (p. 351). Apoi, însă, morala aceasta individual-familistă, filozofia conform căreia omul e important, neprețuit, dispar cu totul când vine vorba despre victime. Ce vreți, așa le-a fost menit "mortăciunilor", până aici le-a fost dat să trăiască: "acum nici eu nu zic că n-
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
catedră și studenți, cu cărți inflamate pe care le tipărea pe banii lui, cărți și idei respinse de universitari indignați, ce nu se vindeau, nu aveau public și în care se anunța nu numai supraomul dar și această transgresare a moralei de veacuri - amoralitatea?! Ce este, de fapt, dincolo de bine și de rău?! Revenind la eroii noștri de roman, observăm că sentimentul de vinovăție apare doar la unul dintre ei, la Raskolnikov, pe care o prostituată, Sonia, îl convinge să se
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
franceză, și profesorul și filosoful Ion Ianoși, un erudit în problema literaturii ruse, și nu numai!, mă convinge că filosoful neamț a avut acces și la Crimă și pedeapsă! -, la eroul stendhalian trăim superbia criminalului care nu se supune legilor moralei și bunului simț, murind cu zâmbetul insolent pe buze, fiind convins că dreptatea e de partea sa. Așa cum, cu vreun secol după apariția acestui roman incendiar, vor muri cu zâmbetul pe buze, respingând morala burgheză, nu puțini fanatizați naziști și
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
criminalului care nu se supune legilor moralei și bunului simț, murind cu zâmbetul insolent pe buze, fiind convins că dreptatea e de partea sa. Așa cum, cu vreun secol după apariția acestui roman incendiar, vor muri cu zâmbetul pe buze, respingând morala burgheză, nu puțini fanatizați naziști și comuniști. Pentru aceste motive - și pentru aceste motive! - cele două personaje scornite de mintea unor scriitori mai mult sau mai puțin marginali, nu pot fi, vai, expediați în categoria paranoizilor sociali, a egocentricilor dezaxați
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
Dumitru Hurubă - fabulă fără morală - Prietenul Haralampy e încântat aflând din mai multe reportaje tevé că, în acest an, crengile multor pruni s-au rupt sub greutatea roadelor. Domnia-sa adulmecă, pe bună dreptate, o toamnă bogată în vinars, în prelungă euforie și tristețe amară
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
un singur caz de sfînt senilť". La fel de importantă ne apare distincția dintre religios și mistic. în vreme ce religia e o instituție, o "ideologie" ca oricare alta, pactizînd cu lumea noastră imperfectă, aducîndu-ne "cu picioarele pe pămînt", adică în istorie și în morala istoric modelată, saltul în metafizic, "insondabil", reprezintă o proiecție în zona spiritului pur, "care sfidează totul". Altminteri spus pe cînd biserica e exoterică, mistica e endoterică. Doar că, trăirea mistică fiind refuzată ființei ca regulă generală, ființa e pusă în
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
a metafizicului. Căci pierzînd respectul pentru concepte precum dragostea și contemplația, întîmpinînd metafizica cu "zămbete ironice", substituind bucuria prin distracție, homo occidentalis a pierdut dimensiunea escatologică a existenței, adică sensul său lăuntric. în felul acesta scriitorul ia distanță categorică față de "morala fără transcendență" a lui Camus ca și față de morala atee, de "antiumanismul modern" al "noilor filosofi" ai deceniului opt, de la J.-M. Benoît la André Glucksmann. Restaurarea morală și spirituală a ființei nu se poate produce, conform viziunii sale, în
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
și contemplația, întîmpinînd metafizica cu "zămbete ironice", substituind bucuria prin distracție, homo occidentalis a pierdut dimensiunea escatologică a existenței, adică sensul său lăuntric. în felul acesta scriitorul ia distanță categorică față de "morala fără transcendență" a lui Camus ca și față de morala atee, de "antiumanismul modern" al "noilor filosofi" ai deceniului opt, de la J.-M. Benoît la André Glucksmann. Restaurarea morală și spirituală a ființei nu se poate produce, conform viziunii sale, în orizontul ontologic extrem de deficitar al prezentului decît printr-o
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
sării care, în timp, a ros, precum un cancer, piatra vechilor munți ajunși palide coline, dar și sufletele oamenilor. La fel ca în tragedia antică, personajele Irinei Egli sunt niște jucării ale destinului. Lumea lor este una ante-creștină, în care morala nu a fost încă inventată, conștiința nu dă nimănui bătaie de cap, iar omul își caută cu disperare unitatea originară. În acest cadru al pasiunilor extreme și al absenței oricăror întrebări de natură morală, adulterele se țin lanț, incestul devine
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
incestului dintre Alexandru și Anda. Cu siguranță acest episod produce un șoc cititorului și comentatorii canadieni ai cărții și-au focalizat interpretările în jurul său. Incestul reprezintă apoteoza tragediei personajelor, elementul cel mai greu de acceptat din punctul de vedere al moralei sociale de azi. Dar miza romanului este mai mare. El își propune să readucă în discuție, ca în vechile tragedii grecești, micimea ființei umane în fața destinului, precaritatea intrinsecă a omului aflat în imposibilitatea de a-și controla existența dincolo de satisfacerea
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
a crede în absolutul străin acestei lumi. 3093. Prin deșertăciune nu vei fi niciodată pe viitor străin de tine însuți, fiind înstrăinat deja. 3094. Deșertăciunea scrie cu litere mari pe viața fiecăruia iar adevărul vrea să le șteargă mereu, invocând morala. 3095. Ce deșertăciune poate fi mai mare sau mai mică decât o altă deșertăciune? 3096. Niciodată nu am văzut Deșertăciunea îmbrăcată mai frumos decât atunci când purta mantaua Moralei. 3097. Deșertăciunea este o istorie a faptelor ce se vor proiectate în
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
mari pe viața fiecăruia iar adevărul vrea să le șteargă mereu, invocând morala. 3095. Ce deșertăciune poate fi mai mare sau mai mică decât o altă deșertăciune? 3096. Niciodată nu am văzut Deșertăciunea îmbrăcată mai frumos decât atunci când purta mantaua Moralei. 3097. Deșertăciunea este o istorie a faptelor ce se vor proiectate în viitor. 3098. Deșertăciunea nu va nimeri niciodată adevărul absolut oricât de mult și-ar dori acest lucru, însă adevărul absolut o va prinde de câte ori va dori. 3099. Oricât
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
Elena Loghinovschi, în fapt, problematica unui roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de "chei dostoievskiene", despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea forțelor malefice - "adierea altor lumi", cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovschi descoperă "paralele contrastive" în tema dragostei, în "comportamentismul" lui Preda față de "realismul" lui Dostoievski ori în omul fericit din
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]