1,753 matches
-
Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți care i se rotunjeau pe sub bluză. În aceeași după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru o pomenire
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate astea? De cincisprezece ani, în Iran era interzis să respecți ritualul zartosht-ilor și, cu toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care mai încercaseră. Într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o străină? Le strigă pe fiecare în parte, dar niciuna nu se întoarse, deși erau vii, căci mâncau, mișcând furculița și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-am încleștat de grumazul măgarului, am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese supus supliciului și care, stând vertical în fața gloatei, avea să delireze minute întregi înainte de a-și da duhul. Pentru a încerca să uit, am decis să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al scamatorilor, nu se sfârșea niciodată, în nici un anotimp? Hans nu se gândea la nimic din toate astea. M-a tras după el pe niște ulițe înguste, pe unde era cu neputință să-ți croiești drum fără să treci peste mormane de gunoaie. Apoi, în locul cel mai întunecat, cel mai urât mirositor, s-a oprit brusc. Eram înconjurați de gură-cască jegoși, scheletici. De la o fereastră, o femeie ne chemă la o întâlnire în schimbul câtorva quattrini. Mă simțeam cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a lui GRUBI.): Taci, taci, Grubi, că te omor! (Îl trântește într-un colț al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne sub morman.): Ești un prost... (Icnind.) Acum era gata... Plecam și noi acasă... ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.): Hi-hi! Ce urât te porți! Du-te-ncolo! GARDIANUL: Mi-a ajuns până-n gât! M-am săturat! CĂLĂUL (Scâncind.): Și mie... Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era gata... Plecam și noi acasă... ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.): Hi-hi! Ce urât te porți! Du-te-ncolo! GARDIANUL: Mi-a ajuns până-n gât! M-am săturat! CĂLĂUL (Scâncind.): Și mie... Și eu... ARTUR (Ridică o carte din morman.): Ce-o fi asta? GARDIANUL: Nu mai pot! Nu mai pot! Mor! CĂLĂUL: Bruno... Eu n-am vrut... n-am vrut nimic... Mă crezi? GARDIANUL: Taci! Taci că mor! CĂLĂUL: N-am știut... N-am știut că vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ne obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă. Fratele meu a izbucnit În plâns și s-a predat. Marele danez, al cărui nume era Turka, s-a Întors la treaba din care fusese deranjat, având ca obiect Îndatoritoarele și instructivele mormane de zăpadă din jurul casei. 4 În copilărie știm foarte multe despre mâini, deoarece ele sunt Însuflețite și se mișcă la nivelul staturii noastre; Mademoiselle avea niște mâini neplăcute din cauza lustrului ca de broască al pielii Întinse, presărate cu pete maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor devastatoare, ceva În genul mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai ales duminicile, locul era năpădit de trupuri omenești În diverse stadii de goliciune și solarizare. Numai veverițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi fac bine atât de devreme. Tot ce îmi trebuie este o bere gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai pe îndelete. Privesc în jur, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită pe treptele acelea și citea, pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șirului de mese. Criticul de odinioară își chinuie scrisul să și-l mlădieze pe contururile de fum ale cine știe cărei scrieri de acum. Pentru cei câțiva bănuți pe care-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care se azvîrleau În apă ca apucați de streche, Încercînd să scape de loviturile bombardelor. În acele clipe pricepu roșcovanul Oberlus cît de mult putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uitat din nou la ultima tranșă de cumpărături, îndepărtându-se pe bandă. Mâncare pentru câini, plicuri cu amestecuri de sosuri, mazăre congelată. Mi-o imaginam pe femeia cu păr cărunt așezată la masă alături de un câine masiv, ambii afundați în mormane de mazăre, respectiv mâncare pentru câini. În vremea aceea, degetele-cârnați fluturau înainte și înapoi, apucând bunurile unul câte unul și trecându-le prin fața ochiului magic, mâna cea uriașă se mișca greu și încet, oprindu-se din când în când, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
subiect de bârfă pentru ele. Va trebui să muncesc din greu să par curat ca lacrima și total lipsit de amenințare pentru Stacey, deși îmi era greu să cred că și-ar putea imagina cum ar vrea cineva să violeze mormanul de carne deprimată, gargantuelică transformat în obsesia mea. Poate mă înșelam - poate că hoarde întregi de perverși iubitori de grăsime stăteau la coadă să-și încerce norocul la zidul ei capitonat, iar eu nu eram decât un alt ciudat fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Un copil călcat de mașină sau așa ceva - cred că, într-un fel, așa și era, dar cred că de fapt îmi plâng eu de milă. Dar s-au oprit din țipat, asta e sigur. Tata s-a prăbușit ca un morman pe pat, ținându-și capul într-un fel care mi-a amintit de poziția în care stătusem eu afară la ușă cu câteva clipe mai devreme, iar mama s-a îndreptat spre mine cu brațele deschise. Tata mormăia: „Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de a evalua ce anume mi-ar trebui în următoarele câteva săptămâni și ce anume ar putea fi lăsat pentru o împărțire viitoare, mai organizată, a bunurilor. Pentru prima dată, începusem să apreciez problemele cu care se confruntau clienții mei: mormanele de obiecte nenumărate ce-mi aparțineau mă asaltaseră, ca să spun așa, și nu puteam să-ncep să aleg ce să-mpachetez și să iau cu mine. Judy se ținea după mine de parcă se aștepta s-o iau la goană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca un ticălos - și oare cum discută un ticălos astfel de probleme cu soția lui sau ar trebui să spun fosta soție? Sau viitoarea fostă soție, bănuiesc? Mă mișcam prin dormitor, adunând vag o mână de șosete de-aici, un morman de boxeri de colo. Le-am pus pe pat, apoi am deschis șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi. Chiar și dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un zgrepțănat se auzea în continuare și bineînțeles că acum îmi dădeam seama că vine de la ea. M-a făcut să mă gândesc din nou la șoarece și chestia cu adevărat ciudată e că, apropiindu-mă, am văzut un mic morman de excremente de șoarece pe masa de toaletă chiar lângă ea. A fost atât de înspăimântător - parcă eram încă în amintirea mea, privind în același timp prezentul. Dar apoi s-a întors și într-o clipă am știut ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o groază de nume: pe unul scria Peștera Comorii, Vrăjitorii Șanselor pe alta. Norocosul; De Trei Ori Norocos; Plouă cu Găleata de Bani. Apoi am văzut că mai era un morman pe partea cealaltă, dar aranjat atent, așa că o puteam vedea doar pe cea de deasupra. Premiul cel mare de 100 000 de lire, scria, cu un scris galben strălucitor, iar lângă scris erau degetele alea stupide încrucișate cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]