1,609 matches
-
armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1,65%), 25 greco-catolici, 22 lipoveni, 22 adventiști, 4 unitarieni, 4 baptiști, 1 armeano-gregorian, 1 armeano-catolic și 1 de religie nedeclarată. Ca urmare a încheierii Tratatului româno-german prin care locuitorilor
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
dintre care 1.170 români (72,13%), 413 germani (25,46%), 18 polonezi (1,10%), 14 evrei și 7 ruși. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 1.170 ortodocși (72,13%), 432 romano-catolici (26,63%), 14 mozaici, 5 evanghelici (luterani) și 1 greco-catolic. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în
Biserica Înălțarea Domnului din Păltinoasa () [Corola-website/Science/320739_a_322068]
-
de hazanut de pe lângă acest lăcaș de cult. La vârsta de 12 ani a ajuns deja sa dirijeze corul, iar la 16 ani a îndeplinit deja misiunea de cantor - hazan sau „shliah tzibur”- la serviciul divin de celebrare al marilor sărbători mozaice. Ulterior Malovany a devenit elevul lui Shlomo Ravitz și student la clasa de canto a Academiei de muzică Rubin din Tel Aviv. Apoi s-a perfecționat la Academia Regală de Muzică din Londra. A servit în armata israeliană, în anii
Joseph Malovany () [Corola-website/Science/321684_a_323013]
-
armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1,65%), 25 greco-catolici, 22 lipoveni, 22 adventiști, 4 unitarieni, 4 baptiști, 1 armeano-gregorian, 1 armeano-catolic și 1 de religie nedeclarată. În anul 1940, majoritatea locuitorilor de etnie germană au
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
17 cehi și slovaci, 10 țigani, 6 armeni, 5 bulgari, 3 turci, 1 grec, 42 de alte naționalități și 1 de etnie nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.923 ortodocși (35,28%), 5.647 mozaici (33,53%), 4.400 romano-catolici (26,20%), 472 evanghelici (luterani) (2,81%), 303 greco-catolici (1,80%), 15 reformați (calvini), 15 lipoveni, 3 armeano-gregorieni, 3 mahomedani, 3 adventiști, 2 armeno-catolici, 1 baptist și 1 fără religie (liber-cugetător). În anul 1934, numărul
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.094 ortodocși (51,42%), 2.121 mozaici (21,41%), 1.899 romano-catolici (19,17%), 603 greco-catolici (6,08%), 116 evanghelici (luterani), 22 baptiști, 3 adventiști, 1 armeano-gregorian, 1 unitarian, 21 de alte religii și secte și 24 de religie nedeclarata. Parohia greco-catolica din Siret a trecut printr-
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.094 ortodocși (51,42%), 2.121 mozaici (21,41%), 1.899 romano-catolici (19,17%), 603 greco-catolici (6,08%), 116 evanghelici (luterani), 22 baptiști, 3 adventiști, 1 armeano-gregorian, 1 unitarian, 21 de alte religii și secte și 24 de religie nedeclarata. În perioada interbelică, în Parohia Siret au
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
s-a divizat în 1877 în evreii de rit ortodox (tradiționalist) și cei de rit neolog. Evreii din cele două rituri și-au construit propriile lăcașe de cult. a fost construită în anul 1924 ca lăcaș de cult al credincioșilor mozaici de rit ortodox (tradiționalist), pe o suprafață de 365 m². Pe lângă sinagogă, funcționau o baie ritualică și un cimitir central (pe str. Cloșca). Ea a funcționat până la cel de-al doilea război mondial, când a fost fost devastată de către legionari
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
fost fost devastată de către legionari în 1941. Stilul de construcție al sinagogii este stilul maur, ea având o fațadă frumos ornată cu un mozaic de ceramică cu motive de plante și doi lei care sprijină o menoră. Deoarece în cultul mozaic este permisă folosirea figurilor animale, prezența mozaicului cu cei doi lei deasupra intrării face ca sinagoga să fie o raritate din acest punct de vedere. În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea "Seventy years of existence. Six hundred years
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.094 ortodocși (51,42%), 2.121 mozaici (21,41%), 1.899 romano-catolici (19,17%), 603 greco-catolici (6,08%), 116 evanghelici (luterani), 22 baptiști, 3 adventiști, 1 armeano-gregorian, 1 unitarian, 21 de alte religii și secte și 24 de religie nedeclarata. Venirea la putere în anul 1937 a
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Arad, localizat pe Str. Tribunul Dobra nr. 10. A fost construită în perioada 1827-1834, în stil grec, toscan. Sinagoga neologă (de rit mozaic) din Arad a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Arad din anul 2015, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a evreilor în orașul Arad datează din secolul al XVIII-lea. Familiile negustorilor Isac Elias și Marcus Mayr
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
rabinului Aaron Chorin, șef rabinul Jacob Steinhardt introduce în anul 1845 prima predică în limba maghiară, având în vedere că comunitatea evreiască a început să adopte limba maghiară în detrimentul limbii germane începând cu anul 1810. La Arad legăturile dintre comunitatea mozaică și cea creștină erau cordiale, mărturie în acest sens fiind invitația de care s-a bucurat șef rabinul Rosenberg în anul 1892 în timpul ceremoniilor cu ocazia vizitei episcopului romano-catolic Desewiffi în oraș. În perioada 1941-1944, în urma măsurilor antisemite a regimului
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
42 țigani, 17 bulgari, 14 cehi și slovaci, 9 găgăuzi, 1 grec, 1 sârb, croat sau sloven, 7 de alte neamuri și 11 de etnie nedeclarată. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 10.314 ortodocși (60,57%), 3.533 mozaici (20,74%), 2.173 romano-catolici (12,76%), 388 greco-catolici (2,27%), 310 evanghelici (luterani) (1,82%), 130 baptiști, 92 armeno-gregorieni, 5 armeno-catolici, 3 reformați (calvini), 2 unitarieni, 2 adventiști, 28 fără religie (liber-cugetători), 19 de alte religii și secte și
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Iași, localizat pe Str. Sinagogilor nr. 1, în centrul orașului. Ea a fost construită în perioada 1657-1671, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . De asemenea și obeliscul ridicat în memoria victimelor Pogromului de la Iași din 28-29 iunie 1941, aflat în fața Sinagogii Mari din
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
de lemn"" , este posibil ca Sinagoga Mare din Iași să fi fost construită la început din lemn, așa cum a fost și cazul multor biserici ortodoxe înainte de a fi clădite de zidărie. De asemenea, nu era voie ca lăcașele de cult mozaic să fie mai înalte decât Catedrala Mitropolitană, și cum legile mozaice spun că sinagoga trebuie să fie cea mai înaltă clădire din cartier, sinagoga a fost zidită în pământ. Conform tradiției, sinagoga ar fi existat pe același loc și în
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
fost construită la început din lemn, așa cum a fost și cazul multor biserici ortodoxe înainte de a fi clădite de zidărie. De asemenea, nu era voie ca lăcașele de cult mozaic să fie mai înalte decât Catedrala Mitropolitană, și cum legile mozaice spun că sinagoga trebuie să fie cea mai înaltă clădire din cartier, sinagoga a fost zidită în pământ. Conform tradiției, sinagoga ar fi existat pe același loc și în vremea domnitorului Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726), în jurul ei fiind
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
trebuie să fie cea mai înaltă clădire din cartier, sinagoga a fost zidită în pământ. Conform tradiției, sinagoga ar fi existat pe același loc și în vremea domnitorului Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726), în jurul ei fiind și un cimitir mozaic. O inscripție de pe peretele sudic atestă faptul că sinagoga a fost renovată în 1761. Lăcașul de cult a fost avariat de un incendiu în 1822, fiind distruse de foc lemnăria și zugrăveala. Acestea au fost ulterior refăcute. O nouă serie
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
4 nov. 1999; Mircea A. Diaconu, "Realism da, dar...metafizic", în „Contemporanul - ideea europeană”, nr.29-30 din 18-25 iulie 2002; Dana Petroșel, "Un periplu ficțional inedit", în „Luceafărul” nr. 15 din 24 aprilie 2002; Constantin M. Popa, "Ergo, bibamus...", în „Mozaicul” nr.1-2/ 2002; Theodor Codreanu, "Orestia", în „Convorbiri literare” nr. 3, martie 2002; Lucian Alecsa, "Faima de dincolo de moarte", în „Hyperion” nr. 2/ 2002; Vlad Sorianu, "Un mit modern", în „Ateneu” nr.5, mai 2002; Simion Bărbulescu, "Un nume de
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
vieții de provincie", în „Convorbiri literare” nr. 11/2005; Dumitru Augustin Doman, "Constantin Arcu - un optzecist de recuperat", în „Argeș” nr. 12/2005; Cornel Munteanu, "Povestirea disjunctă", în „Nord Literar” nr. 11-12/2005; Luminița Corneanu, "Mistere cu final neașteptat", în „Mozaicul” nr. 1/2006; Mădălin Roșioru, "Strategiile fatale ale provinciei", în „Tomis”, Anul XLI nr. 435, iunie 2006; Geo Vasile, "Fețele naratorului", în „România literară” nr. 14, din 13 aprilie 2007; Dumitru Augustin Doman, "Constantin Arcu, cronicarul zilei de azi, poate
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
Carmen Cătunescu, "Faima de aici a lui Constantin Arcu", în „Hyperion”, nr. 7-8-9/2013; Victor Teișanu, "Constantin Arcu sau romanul ca terapie și exorcizare*", în revista „Hyperion” nr. 10-12/2014; Toma Grigorie, "Exilul cu mască sau fără mască", în revista „Mozaicul” nr. 1/2015; Constantin Dram, "Proiecția inversă și noua voluptate a lecturii - Un nou roman de Constantin Arcu", în „Convorbiri literare”, aprilie 2015; Ana Dobre, "Măștile exilului, măștile prezentului", în revista „Luceafărul de dimineață” nr. 4, aprilie 2015; Tudorel Urian
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
sau a vrut să procedeze, cu victima sa, adică inculpatului i se aplică o pedeapsă identică sau similară cu răul săvârșit de el. Legea talionului, cunoscută și ca "„ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”", ne este cunoscută din legea justiției mozaice, descrisă în Vechiul Testament, unde apare de trei ori și este considerată ca o lege a reciprocității și a corespondenței. Prima dată apare în Cartea Exodului (Ex. 21:23-25), când Moise le-a poruncit israeliților: "„Iar de va fi și altă
Legea talionului () [Corola-website/Science/321950_a_323279]
-
este o sinagogă a Comunității Evreilor din București, fiind cel mai mare lăcaș de cult mozaic din oraș. Edificiul a fost construit între anii 1864-1866, fiind renovat în 1932 și 1945. Este situat pe Strada Sfânta Vineri nr. 9 din sectorul 3. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1983
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
a fost un conflict social și politic major din timpul celei de a Treia Republici franceze, izbucnit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acuzației de trădare îndreptată împotriva căpitanului Alfred Dreyfus, francez de origine alsaciană și de confesiune mozaică, care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Cruce, ultima dintre ele construită de comunitatea armenească locală. În prima jumătate a secolului al XIX-lea credincioșii romano-catolici din oraș au ridicat Biserica Sfântul Ioan Nepomuk, aflată în prezent vizavi de Palatul Administrativ. Există și un lăcaș de cult mozaic, Sinagoga Gah, construită în 1870. Parcul central a fost amenajat pe locul unor foste grădini, reduse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării orașului. Începând cu data de 12 noiembrie 2009, se numește Parcul
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni și doar 14,2% moldoveni. De asemenea, anumite mutații au survenit în structura confesională a Basarabiei. La sfârșitul secolului al XIX‐lea, 84,36% dintre basarabeni erau ortodocși, 11,65% erau mozaici, 2,88% protestanți, 0,95% catolici, 0,13% reprezentanți ai altor culte creștine și 0.03% musulmani. În urma politicii de colonizare, populația Bugeacului va crește de la circa 40.000 de locuitori, în anul 1812, la 297.642, în 1859. Sub
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]