1,620 matches
-
mușcăturile înregistrate pot fi considerate inofensive sau puțin periculoase. Însă majoritatea păianjenilor au glande veninose, conținutul cărora sunt eliminate în timpul mușcăturii. În unele cazuri mușcăturile sunt urmate de intoxicarea organismului și chiar moarte. Au fost semnalate și cazuri când prin mușcături au fost transmise și unele bacterii infecțioase sau virusuri (cum ar fi virusul Nilului de Vest). Numai trei genuri de păianjeni sunt cunoscute ca neveninoase, complet lipsit de glande de venin: "Philoponella, Uloborus" (fam. Uloboridae), "Holarchaea" (fam. Holarchaeidae) și un
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
Numai trei genuri de păianjeni sunt cunoscute ca neveninoase, complet lipsit de glande de venin: "Philoponella, Uloborus" (fam. Uloboridae), "Holarchaea" (fam. Holarchaeidae) și un gen din fam. Liphistiidae. Totuși, ei prezintă chelicere capabile să penetreze pielea, provocând dureri. Nu toate mușcăturile sunt însoțite de injectarea veninului și nu fiecarei specie are venin ce poate duce la deces. Cosecințele mușcăturii depind de specie, cantitatea de venin injectată, vârsta persoanei, starea sănătății ei etc. Se consideră periculos acel păianjen, care injectează cantitaea letală
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
Uloboridae), "Holarchaea" (fam. Holarchaeidae) și un gen din fam. Liphistiidae. Totuși, ei prezintă chelicere capabile să penetreze pielea, provocând dureri. Nu toate mușcăturile sunt însoțite de injectarea veninului și nu fiecarei specie are venin ce poate duce la deces. Cosecințele mușcăturii depind de specie, cantitatea de venin injectată, vârsta persoanei, starea sănătății ei etc. Se consideră periculos acel păianjen, care injectează cantitaea letală de venin la o singură înțepare. În funcție de țesutul și organul afectat, veninul se clasifică în două categorii: neurotoxic
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
nervos, și necrotic - afectează țesuturile ce înconjoară locul mușcat. Majoritatea păianjenilor veninoși posedă venin neurotoxic, felul în care veninul afectează sistemul nervos diferă de la o specie la alta. [[Fișier:Necrotic leg wound.png|220px|right|thumb|Necroza pielei provocată de mușcătura unui păianjen]] Păianjenii care posedă venin necrotic se găsesc în familie [[Sicariidae]], o familie care include păianjeni din gen. "[[Loxosceles]]" și "[[Sicarius]]". Păianjeni din această familie conțin "sphingomyelinaza D", ce căuzează necroza pielei. Dintre aceștia "[[Loxosceles reclusa]]" este unul din
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
care posedă venin necrotic se găsesc în familie [[Sicariidae]], o familie care include păianjeni din gen. "[[Loxosceles]]" și "[[Sicarius]]". Păianjeni din această familie conțin "sphingomyelinaza D", ce căuzează necroza pielei. Dintre aceștia "[[Loxosceles reclusa]]" este unul din cei mai veninoși. Mușcăturile ale acestor păianjeni provoacă necroză locală sau insuficiență renală, iar în unele cazuri, și moartea. Consecințe foarte severe apar și atunci când veninul se răspândește în organism. Simptome relativ "ușoare" ale intoxicării cu venin necrotic include greață, vărsături, febră, erupții cutanate
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
este preferabil să capturăm păianjenul viu. Păianjenul mort este greu de-l indentificat. Însă, instituțiile medicale nu despun de specialiști din domeniu și aplicarea acestor recomandări este imposobilă. Și-n plus, rareori păianjenul poate fi prins. Totuși, în regiunele unde mușcăturile de păianjeni sunt dese și situația economică este favorabilă, spitalele dispun de specialiști. Tratamente pentru înțepături minore, este ca pentru orice rană. Rana ar trebui lăsată să sângereze pentru a evita pătrunderea unor substanțe nocive (majoritatea rănilor nu vor sângera
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
lăsată să sângereze pentru a evita pătrunderea unor substanțe nocive (majoritatea rănilor nu vor sângera, deoarece acestea sunt foarte de mici în diametru) și tratată cu diferite [[antiseptic]]e. În caz că apar semne de infecție se recomanda consultarea medicului. În caz mușcăturilor de păianjeni otrăvitori este necesar de a solicita cât mai urgent medicul. Tratamentul poate să includă administrarea de dapsonă, antihistamine, [[antibiotic]]e, dextran, glucocorticoizi, heparină, [[nitroglicerină]], interveție chirurgicală, cel mai des se folosește [[antidot]]ul. Aceste preparate sunt prescrise în funcție de
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
ziua ascunzându-se sub pietre, bușteni și scoarța copacilor. Deși nu sunt considerate periculoase pentru om, multe milipede produc secreții toxice (adesea conțin benzochinone), care pot genera vezicule și modificarea culorii pielii. Chilopodele mari, totuși, pot mușca omul, și, deși mușcătura poate provoca dureri intense și disconfort, decesele sunt extrem de rare. În prezent, sunt patru clase de miriapode existente: Chilopoda, Diplopoda, Pauropoda și Symphyla, care conține un total de aproximativ 12 000 de specii și o clasă fosilă. Chilopodele sunt rapide
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
Scutigera coleoptrata" vânează păianjeni, păduchi, termite, gândaci, furnici și alte artropode întâlnite în case. Preventiv, scutigera injectează venin în prada cu ajutorul unor membre specializate. Acestea nu fac parte din aparatul bucal, așa că strict vorbind această este o înțepătură și nu mușcătură. El este vânător nocturn, lucifug. În ciuda prezenții unor ochi fasetați, bine dezvoltați, el preferă să folosescă antenele pentru a detecta prada. Antenele poartă receptorii olfactivi și tactili. După ce și-a prins victima, o ține strâns cu mandibulele și picioarele anterioare
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
meciului, la scorul de 0-0, Suárez l-a mușcat pe fundașul italian Giorgio Chiellini în timp ce aceștia așteptau o centrare. Reluările au arătat ca Suárez s-a repezit la Chiellini și l-a mușcat de umăr (Chiellini arătând apoi semnul de la mușcătură), după care Suárez a căzut jos și se ținea de față. Acesta a fost cel de-al treilea caz de mușcare din cariera lui Suárez. Italienii protestau în fața arbitrului mexican Marco Antonio Rodríguez că nu l-a penalizat pe Suárez
Luis Suárez () [Corola-website/Science/319752_a_321081]
-
mirosului excelent. Deoarece diavolii sunt ființe nocturne, viziunea lor pare să fie mai puternică în alb și negru. În aceste condiții, ei pot detecta ușor obiecte în mișcare dar au dificultăți în a vedea obiectele staționare. O analiză a forței mușcăturii în raport cu dimensiunea corpului, arată că diavolul are o mușcătură mai puternică decât toate mamiferele, peste 5100 psi (35.000 kPa). Un diavol tasmanian are, de asemenea, un set de dinți care cresc lent pe tot parcursul vieții sale. Dinții și
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
pare să fie mai puternică în alb și negru. În aceste condiții, ei pot detecta ușor obiecte în mișcare dar au dificultăți în a vedea obiectele staționare. O analiză a forței mușcăturii în raport cu dimensiunea corpului, arată că diavolul are o mușcătură mai puternică decât toate mamiferele, peste 5100 psi (35.000 kPa). Un diavol tasmanian are, de asemenea, un set de dinți care cresc lent pe tot parcursul vieții sale. Dinții și fălcile diavolilor tasmanieni seamănă cu cele ale hienei, fiind
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
rare. Păianjenul mușcă, de obicei, doar atunci când este amenințat, presat pe piele când se găsește în haine, ștergar sau lenjeria de pat. Multe victime umane au fost mușcate după îmbrăcarea unei haine sau încălțăminte. Uneori, multe răni necrotice diagnosticate ca mușcăturile păianjenului pustnic maro pot fi de fapt infecții cauzate de meticilino-rezistent "Staphylococcus aureus" (MRSA). În altele cazuri, poate fi cancerul cutaneu, boala Lyme, mușcături ale unor insecte veninoase sau leziuni chimice ale pielii. Mușcătura păianjenului pustnic maro produce o serie
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
umane au fost mușcate după îmbrăcarea unei haine sau încălțăminte. Uneori, multe răni necrotice diagnosticate ca mușcăturile păianjenului pustnic maro pot fi de fapt infecții cauzate de meticilino-rezistent "Staphylococcus aureus" (MRSA). În altele cazuri, poate fi cancerul cutaneu, boala Lyme, mușcături ale unor insecte veninoase sau leziuni chimice ale pielii. Mușcătura păianjenului pustnic maro produce o serie de simptome denumit ca "loxoscelism". Există două tipuri de loxoscelism: cutaneu și viscerocutaneu. Păianjenul pustnic maro se întâlnește în Statele Unite din Midwest până la Golful
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
Uneori, multe răni necrotice diagnosticate ca mușcăturile păianjenului pustnic maro pot fi de fapt infecții cauzate de meticilino-rezistent "Staphylococcus aureus" (MRSA). În altele cazuri, poate fi cancerul cutaneu, boala Lyme, mușcături ale unor insecte veninoase sau leziuni chimice ale pielii. Mușcătura păianjenului pustnic maro produce o serie de simptome denumit ca "loxoscelism". Există două tipuri de loxoscelism: cutaneu și viscerocutaneu. Păianjenul pustnic maro se întâlnește în Statele Unite din Midwest până la Golful Mexic. O specie înrudită ("Loxosceles rufescens"), se găsește în Hawaii
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
țărani sau în uniforme militare. Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor. Au fost uciși, sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici, deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă, iar ochii le-au fost ciuguliți demult de ciori”. Antanta a reușit să evacueze aproximativ 150.000 de civili sârbi pe insula Corfu. Chiar și aici, refugiații au continuat să moară de boli sau de foame
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
insulele Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est și Madagascar. El preferă regiunile cu umiditate ridicată și locurile deschise. Datorită dimensiunilor sale, oamenii, uneori, cred că Nephila claviceps este periculos pentru oameni. În realitate, este un păianjen timid. Deși este veninos pentru oameni, mușcătura este de obicei relativ inofensiv și duce numai la o ușoară înroșire și durere localizate.
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
și asimetrice. La apropierea prădătorilor, tinerii produc vibrația pânzei și în cele din urmă sar pe obiectele din jur. Veninul țesătorilor aurii este foarte puternic, dar neletal pentru om. Aceasta are un efect neurotoxic similară cu cea a Văduvii negre. Mușcătura produce durere locală, roșeață, vezicule care în mod normal dispar într-un interval de 24 de ore. În cazuri rare, s-ar putea declanșa reacții alergice, crampe musculare involuntare, iar la persoanele afectate de astm provoacă difilcutăți în respirație/ respiratorii
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
în mod normal dispar într-un interval de 24 de ore. În cazuri rare, s-ar putea declanșa reacții alergice, crampe musculare involuntare, iar la persoanele afectate de astm provoacă difilcutăți în respirație/ respiratorii. Din cauza că genul posedă chelicere puternice, mușcătura ar putea lasă o cicatrice. Acești păianjeni nu sunt mari dăunători pentru oameni. Construindu-și pânza pe arbuștii și florile din grădini, incomodează sau afectează estetica grădinilor. Însă prezența păianjenului lângă fructe poate respinge dăunătorii, fără a se folosi insecticide
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
unde purta numele de "Olga Hellènes" și ajunge în Germania, apoi în Elveția, unde a găsit-o fiul său cel mare aflat în exil. După ce nepotul ei Alexandru I moare la 25 octombrie 1920 de o infecție provocată de o mușcătură de maimuță, guvernul grec oferă tronul fratelui său, Paul. Paul refuză coroana atâta timp cât tatăl său Constantin trăiește. La 17 noiembrie regina Olga este numită regentă. Regina va fi regentă până la 19 decembrie cînd fiul ei Constantin se întoarce pe tron
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
fiind mai periculoase că și rechinii. Această agresivitate a lor depinde de regiune, astfel din regiunea Caraibelor s-au semnalat 30 de atacuri ale lor asupra omului. Pe când baracudele tinere simulează numai un atac, baracudele adulte pot provoca printr-o mușcătură răni grave ce pot duce la pierderi mari de sânge.
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și rămășițe ale prăzilor aflate în descompunere, și în timpul mușcăturii omul se poate infecta cu diverse bacterii. Solifugele sunt rapide în comparație cu alte nevertebrate, cel mai rapid poate alerga cu viteza de 16 km/h.
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și rămășițe ale prăzilor aflate în descompunere, și în timpul mușcăturii omul se poate infecta cu diverse bacterii. Solifugele sunt rapide în comparație cu alte nevertebrate, cel mai rapid poate alerga cu viteza de 16 km/h. În timp ce solifugele erau considerate arahnide neveninoase , există un singur studiu publicat efectuate în India, în 1978
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
frică de ele. Aceste temeri au fost alimentate de cazul unui soldat din Anglia. Un solifug descoperit în casa unui soldat britanic din Colchester (Anglia) a ucis câinele de companie. Cel mai marea pericol pe care-l prezintă solifugele este mușcătura dureroasă. Totuși, puține solifuge posedă chelicere capabile să penetreze pielea omului. Solifugele se întâlnesc, cele mai multe, în Lumea veche, unde se găsesc aproximativ 8 familii cu peste 500 de specii. În America de Nord și de Sud sunt răspândite trei familii dintre care
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt puternice și pot penetra pielea umană. Mușcătura căuzează dureri, inflamații locale și febră. Împerecherea este precedată de construcția de către mascul a unei cupole în apropierea cupolei femelei. Apoi, masculul formează un tunel, prin care ajunge la femelă, unde și are loc împerecherea. Femela depune ouăle, în număr
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]