3,219 matches
-
-i lase timp lui Francine să se dezmeticească, constituiau o dovadă clară. Exploatase cum nu se poate mai bine elementele deținute și obținuse rezultate tangibile, care vor servi drept bază pentru continuarea anchetei. Atunci, de ce nu era Maigret pe deplin mulțumit? Probabil că el ar fi procedat altfel. Doi oameni, chiar dacă aplică aceeași metodă, o fac În mod diferit. Numai că aici nu era vorba de metodă. În fond, comisarul invidia abilitatea, siguranța și Încrederea În sine a colegului său. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cul, ci de un program regulat, de trei-patru ori pe zi... — Așa, ca grecii, remarcă ironic Augustus. Musa se tulbură un pic. Continuă însă cu tenacitate: — Uite, de exemplu, dimineața doar câteva înghițituri de supă. Principele plescăie apreciativ din buze. Mulțumit, medicul reia: — Apoi, la prânz, niște legume, pește și pui. Spre după-amiază, încă o gustare. Deși își dă seama că riscă să prelungească discuția, Livia in tervine: — Dacă aș înfuleca și eu de trei-patru ori pe zi, aș ajunge la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspundă, dar cuvintele nu prind contur, înecate într-un gâlgâit de plâns. Din ce în ce mai uimită, Livia îl apucă cu putere de braț. — Și tu simți pericolul, nu? Aprobă în tăcere. Ce altceva ar putea face? A sosit momentul, își zice Livia mulțumită. Inspiră cu putere. Acum ori niciodată. Se smiorcăie cu glas stins: Dacă nu disprețuiești gândul că, femeie fiind, îndrăznesc să te avertizez, atunci când cei mai buni prieteni ai tăi, deși la curent cu ceea ce se întâmplă, nu cutează a-ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ajuns, pentru că împăratul con tinuă să se uite amenințător la el, așa că vine cu explicații: În două trei zile o parte va fi vândută în stradă, iar cele lalte, lipite pe zidurile caselor și ale edificiilor publice. În sfârșit mulțumit, bătrânul principe își mai îndeasă câteva fire de țelină în gură. Apucă apoi, la întâmplare, un sul de papirus din fața sa și i-l flutură pe sub nas. — Mai ai ceva să-mi spui, sau asta a fost tot? Un sughiț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
costă nimic. Ianuarius înclină cuviincios fruntea. Așteaptă câteva clipe, apoi, văzând că împăratul nu se grăbește să-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca senatorii, nu se împiedică ei de mine, și nici eu de ei... Augustus încuviințează mulțumit. — ...dar cavalerii știu că sectorul financiar le este rezervat, șoptește secretarul. În momentul următor, vocea îi clocotește de indignare: — Și se împăunează cu asta, stăpâne! Augustus face o strâmbătură mirată. — Vin și-mi dau peste nas cu salariul care-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Te-ai simțit bine la banchetul meu de săptămâna trecută? — O, nobile Nomius! se extaziază femeia. Plesnește din palme. Pe zeii din cer! N-am mai văzut o masă din lemn masiv de tuia ca a ta! Bărbatul se înfoaie mulțumit. Caelis îi face semn cu evantaiul să-și apropie urechea de gura ei. Nici împăratul n-are una la fel de frumoasă! Nomius face o plecăciune adâncă în fața ei. Poate ar trebui să ne mai vedem... Iulia Caelis își dă cu cochetărie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suspin adânc să-i umfle pieptul. Casa Imperială nu are nevoie de un nou scandal. Oare Livia nu știe acest lucru? Se pare că nemulțumirea poporului nu a ajuns încă la urechile ei. Zâmbește stins. Dar când a fost plebea mulțumită? Oftează din nou. Iar el începe să simtă apăsarea bătrâneții înaintate. Va împlini curând 70 de ani! Închide ochii ca de fiecare dată când dorește să se refugieze în adâncul sufletului. Predomină însă mai degrabă întristarea și lipsa de vlagă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să bănuiască că iritarea sa e îndreptată în acest moment mai degrabă împotriva lui Libo decât a lui per sonal. Nu înțelege de ce, dar prinde curaj: — Vine la el Claudia Appia, fata Pisidianului... Augustus îl gratifică instantaneu cu un zâmbet mulțumit. Deci asta este vrăjitoarea imundă de care vorbea Livia! Trăsăturile i se crispează din nou. Este totuși o Claudia, ca și ea! Ce-a apu cat-o? Trio își dă seama că balanța s-a dezechilibrat din nou. Nu mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apoi să instruiască un judecă tor oarecare din prima decurie, cea a senatorilor. Ia subit o decizie. O să-l învețe pe Libo să tacă mâlc, iar la apel îl va însărcina pe Asinius Gallus să-l apere. Își freacă mâinile mulțumit. Așa va face. Ar fi chiar o idee bună să apeleze la fiul lui Pollio. Să-l vadă în ce ape se scaldă. Poate e și el vârât în cabala asta, că de vrăjitorii se ocupă mai dihai decât celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pion, din cele folosite la jocul cu zaruri. Nu știe să joace, e prea complicat pentru ea, dar îi place să aibă în mână jucării robuste. Cele prea sofisticate probabil o frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia oftează resemnată. Poate că Augustus n-a observat nimic, deși stau în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Să accentueze însă că activitățile lor îmbracă o formă mai arhaică și mai religioasă. — Datinile noastre sunt vechi și sfinte, rostește. — Da, încuviințează fetița. De aceea Altarului Vestei i se spune și focul public. Vestala Mamă nu poate fi decât mulțumită. Regele Sacrificiilor intervine la rândul său, cu blândețea-i obișnuită: — Cetatea noastră, când a luat ființă... — Când? vrea să știe Domitia. — Acum 763 de ani, răspunde rex. Occia insistă: — Cetatea s-a organizat după modelul familiei... — Cu o vatră..., arată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
permis să creeze opere nemuritoare și glume rafi nate. Pollio scria, pentru că mințile oamenilor mari au nevoie de o mulțime de desfătări ca să se destindă. Gallus adaugă noi și noi rânduri, nu ispitit de ușurința cu care le scrie, ci mulțumit că sunt căutate, copiate și repetate. Sau poate se preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept sau pe nedrept, să-l judece ca admiratorii săi de astăzi. Numai că ea se îndoiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tace, stingher. Nici unul din ei nu știe ce să spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată și surâde mulțumită. — E nepoata împăratului și a lui Marcus Antonius..., mur mură derutată Calpurnia Cezarina. — Despre ce scrie Livilla? intervine iute Piso. Încearcă să repare gafa mamei sale, dat tot nu îndrăznește să-și ridice privirea din pământ. Adaugă totuși după un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei artistice ca de o diformitate fizică sau morală. Își închipuie că va fi nevoit să asculte scrisul unui copil. Se înșală amarnic și se vede c-a uitat zicala că cel care râde la urmă râde mai bine. Zâmbește mulțumită, ca de o farsă reușită. Prostănacul ăsta și alți înfumurați ca el vor avea de a face cu prestigiu, demnitate, măreție, putere și voință. Calități pe care rareori le găsești chiar și în operele consacrate. Constată că s-a lăsat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai mic semn, fie și o fărâmă de sentiment matern. Mai mult decât suficient ca s-o piardă. Totul este ca cineva să-i găsească singuri. Da. Le va spune să adopte o postură indecentă la momentul oportun. Un rânjet mulțumit îi înflorește pe față. I-ar putea înscena un delict. Bineînțeles, îl va denunța doar pe amant la început. Este datoria lui de bun cetățean. Pe ea, nu. Proștii vor crede că se mulțumește să-și înlăture rivalul. O să ezite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pere, prune, gutui, moșmoane care se consumă numai fleșcăite, castane, nuci și ciorchini de struguri, aranjate într-o piramidă artistică. Apucă o pară de Falern și soarbe cu poftă. Bea de fapt - într-atât de abundentă îi e zeama. Plescăie mulțumit. Parcă ar fi lapte. Se șterge cu dosul palmei peste gură și întreabă, molfăind încă. — Ia zi! De unde a început acuzația asta stupidă de magie? Mai mușcă o dată. — Că doar nu te-ai dus în for să țipi în gura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vascu larius are tot interesul să-l piardă pe Libo, pentru ca profitul să se împartă la mai puțini parteneri. Întrucât trebuie să mai fie și alții. Foștii debitori. Înalță apreciativ din sprâncene. A știut Livia pe cine să aleagă. Rânjește mulțumit. E șireată ca o vulpe. Nu degeaba i se spune Ulise în fustă. — Se ocupă amândoi cu fel de fel de matrapazlâcuri și le e teamă că o să-i dau în gât... 252 Gallus devine atent: — Ce fel de matrapazlâcuri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iordan și Marea Galileii, ai vreo idee pe unde se află? Pusio lasă capul în jos. Însă lecția i-a servit. Rostește pe un ton mai calm: — Când pleacă în expediție, Germanicus își lasă întotdeauna familia în așezarea noastră. Zâmbește mulțumit: — Îi știe în siguranță printre noi. — Mă doare-n cot de Germanicus și de ai săi, mormăie scâr bit evreul. Din partea lui, Agrippina se poate regula cu toți barbarii în lipsa lui bărbată-său. Cuprins de un acces brusc de furie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
armuri. Tactica adversarului este să-i facă să se împiedice și să cadă. — Așa deci, murmură gânditor celălalt. După un moment de gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit. Începe să se dea pe brazdă tinerelul ăsta. — O joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bâiguie adolescentul, intimidat. — Păi, cum își permite el să povestească ce fac „fericiții“ în Olimp, când nu e în stare să vadă nici întâmplările de pe pământ? Băiatul tace, mofluz. Doar Livilla izbucnește veselă în râs și-și aplaudă zgomotos tatăl. Mulțumit, acesta se întoarce din prag și se adresează grămăticului peste umăr: — Nu văd de ce copiii mei își pierd vremea discutând dacă Ulise a fost aruncat de valuri între Italia și Sicilia sau pe alte tărâmuri necunoscute nouă, căci într-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să considere serviciul în slujba statului o nobilă servitute. Dar amândoi conștienți de monstrul pe care îl reprezintă imperiul. Răzbunarea provinciilor asupra Romei! Se revede brusc călărind alături de feciorul său Drusus și de nepot. Asta s-a întâmplat ieri! Zâmbește mulțumit. Ce mândru a fost de Drusus! Și de Germanicus, desigur, proaspăt reîntors din Dalmația. Suspină, ostenit. Se străduiește din răsputeri să-l trateze ca pe propriul său fiu, nu doar pentru că Augustus l-a silit să-l adopte, ci pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un gâlgâit de râs. Din toate părțile îl împung imediat ochi mirați. Este nevoit să se prefacă că se luptă cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A uitat de el. Mătură din nou cu privirea mulțimea adunată în interiorul incintei sacre. Majoritatea sunt rude, prinse în păienjenișul legătu rilor matrimoniale pe care principele le-a țesut în jurul familiei imperiale. Nu prea reușește să le distingă trăsăturile, căci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în siguranță. Hai să mergem să bem un ceai. ― Te-a sunat mama ta, îmi strigă Sophie din ușa dormitorului ei când ajung acasă. A zis că dacă poți, s-o suni când ajungi. ― Mersi, strig și eu de pe scări, mulțumită că nu va trebui să stau la discuții când trec prin sufragerie. Bună, mamă, îi spun mamei, când ea răspunde la telefon în Hertfordshire la ea și spune alo cu vocea ei calină. Ce faci? ― Nu tocmai rău, îmi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-au îmbarcat, câțiva dintre ei au venit să mă întrebe stăruitor ce mărfuri japoneze ar merge la vânzare în Nueva España. Când le-am sugerat țesăturile din mătase, paravanele pliante, armele și săbiile, s-au uitat unul la altul mulțumiți și m-au întrebat dacă în Nueva España vor putea să facă rost de fire de mătase, catifea și fildeș mai ieftin decât în China. Numai că în Nueva España, le-am răspuns eu înadins zeflemitor, lumea se încrede doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]