7,269 matches
-
hârtie, așezate la voia Întâmplării. Poetul luă una și o apropie de lampă. Se putea vedea o secvență Încâlcită de linii trasate cu cărbunele, găurite ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste opera desenatorului. Foaia era murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru mozaic de care meșterul Ambrogio se folosise spre a schița pe zid schema lucrării sale. Examină frenetic un carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu învățase încă să se descurce. Dictatura cea mai coruptă și tiranică, împotriva căreia Gacel Sayah luptase cu atâta energie, s-a reinstalat aproape imediat în palatul prezidențial, iar generalii ofensați, care suferiseră atâtea și atâtea umilințe din partea „acelui sălbatic murdar și greu de prins“, au ordonat ca tot ce era legat de numele și persoana lui să fie șters de pe fața pământului. În consecință, soția, fiii și servitorii lui s-au văzut obligați să pornească într-un interminabil și chinuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
l-a împușcat era același pe care îl salvase. — Abdul-el-Kebir? — El însuși. — Dar cum a fost posibil să comită o asemenea greșeală? — Pentru că era un Abdul-el-Kebir bărbierit, curat, îmbrăcat cu un costum de gală, și nu semăna deloc cu prizonierul murdar, bărbos și zdrențăros pe care tata îl târâse după el săptămâni întregi prin deșert. — Sfinte Dumnezeule! exclamă îngrozit interlocutorul său. Și cum de Abdul-el-Kebir se afla acolo? — Pentru că o revoltă populară răsturnase dictatura, readucându-l la putere, dar tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poate să-l ierte pe vinovat în schimbul unei recompense în bani. Poate că tu... — Sharia este o lege arabă, nu tuaregă, îl întrerupse nomadul, vădit nemulțumit. Și în legătură cu problema despre care vorbim, nici măcar nu e o lege. Este un aranjament murdar inventat de cei bogați, care încearcă să evite pedeapsa pe care-o merită oferind bani. Dacă ar veni un păstor de cămile sărman și m-ar amenința cu o armă, eu i-aș tăia mâna, și așa ar fi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
el. Tu, ca avocat, și eu, ca responsabil de relațiile publice, avem datoria să punem la punct acest banc de probă, pentru ca la anul să funcționeze din nou. — Și nu te deranjează că trebuie să te ocupi întotdeauna de treburile murdare? — Nimeni nu mă obligă s-o fac, și știi bine că mulți ar vrea să fie în locul meu - făcu un gest larg. Cine, în afară de mine, își are biroul într-un avion particular? Și cine altcineva manevrează un buget de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ilegali. Odată au încercat să-mi dea o bancnotă falsă, recunoscu tuaregul. Dar, din câte știu eu, niciodată n-au încercat să-mi dea o bancnotă ilegală. Cum se vede că este ilegală? Banii ilegali sunt cei câștigați din afaceri murdare, cum ar fi evaziunea fiscală, corupția politică, prostituția sau traficul de droguri, îl lămuri interlocutorul său. Când cineva primește mulți bani și nu poate spune de unde provin, pentru că ar intra la pușcărie, se duce la anumite bănci care reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
războaiele mor oameni. Și sunteți dispuși să muriți? — Tuaregii sunt întotdeauna dispuși să moară. Și ce veți face dacă veți fi obligați să înfruntați armatele țărilor în care locuiți? Dacă aceste armate vor lupta cu noi pentru a apăra interesele murdare ale unui pumn de străini care ne calcă în picioare, merită să luptăm. Provocând un masacru? Dacă, așa cum s-ar părea, suntem condamnați la dispariție, mai bine s-o facem luptând cu vitejie, decât să ne stingem în tăcere. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noi. Presupun că exagerezi, replică Nené Dupré cu un ușor zâmbet amar. Dar, după atâția ani la datorie, trebuie să recunosc că există un strop de adevăr în tot ce spui... Își făcu vânt cu șapca de căpitan de navă, murdară și decolorată pe care obișnuia să o poarte când zbura. Ceea ce a început ca o romantică aventură a unor trăsniți dornici de noi emoții s-a transformat cu timpul într-o afacere murdară care, pe zi ce trece, pretinde tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vânt cu șapca de căpitan de navă, murdară și decolorată pe care obișnuia să o poarte când zbura. Ceea ce a început ca o romantică aventură a unor trăsniți dornici de noi emoții s-a transformat cu timpul într-o afacere murdară care, pe zi ce trece, pretinde tot mai mult, și nimeni nu poate prezice unde va ajunge... Când se lumină de ziuă, Gacel și Suleiman adunară cămilele, ca să le ducă la locul unde aterizase elicopterul și să transporte apa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ce vă așteptați? Să vă felicite? Agenția dumneavoastră v-a trimis ca să relatați un eveniment sportiv pentru o serie de ziare și reviste ce vor să informeze publicul cu cât mai multă obiectivitate posibilă, iar dumneavoastră le trimiteți un pamflet murdar în care lipsește doar să ne învinuiți de faptul că Africa este împânzită de mine antipersonal. — Eu n-am spus asta. — Dar lăsați să se înțeleagă - sau cel puțin insinuați că am fi în combinație cu cei care fabrică aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nimeni în apropiere care să-i poată auzi. — Cred că ar trebui să pleci de aici cât mai repede. Unde-ți sunt lucrurile? — În cortul meu. Cât timp îți ia să le strângi? — Nici o secundă, căci n-am decât haine murdare, o veche mașină de scris și o umbrelă de soare. Nimic care să merite să mă duc până acolo dacă sunt în pericol. Aparatul de fotografiat, pozele și actele le port cu mine tot timpul. Pilotul răsuflă zgomotos, arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la curent cu ultimele întâmplări și conchise: — „În mod oficial“ au lăsat negocierile pe mâna mea, dar sunt aproape sigur că va mai interveni cineva. — Cu forța? — Cum altfel? — Cine? — Un grup de foști mercenari care fac de obicei treburi murdare pentru organizatori. Niște tipi duri, periculoși și fără scrupule. — Câți? — Cincisprezece, poate douăzeci... În mod normal, sunt șapte sau opt, dar cum încă n-au intrat în acțiune, pentru că toate mașinile și piloții se află deja în Libia, îmi închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un steag alb? — Sarcasmul nu ne folosește la nimic... - observă Bruno Serafian. Și-ți amintesc că, la urma urmei, ideea este a ta. — Și o voi apăra ca atare... - Sud-africanul își scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o batistă murdară și cocoloșită, pe care o înnodă cu grijă de țeava armei sale, și se îndreptă cu pas hotărât spre ieșire, spunând cu oarece umor: Sper cel puțin să aibă idee ce înseamnă un steag alb și să nu-mi zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer prizonier. — Nu tu te oferi! - i-o trânti rănitul. Noi te predăm împotriva voinței tale, și pot să jur că n-o să plâng dacă o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să trăiască sau să moară. Câți oameni și câte animale muriseră în deșert din cauza vântului? Nimeni n-ar fi în stare să socotească. Soarele se afla deja în fața botului avionului, dar încă te puteai uita direct la el, fiindcă o murdară perdea formată din milioane de firișoare de nisip îl estompa, ca și cum s-ar fi ascuns după cel mai gros nor. — Se încurcă treaba! Copilotul dădu ușor din cap, încuviințând: — Rău de tot! — Și oamenii ăștia sunt într-o situație grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
veneam încoace, s-a căcat pe el. Aici înăuntru nu se poate sta! Și ce-ați vrea să fac cu el? — Să-i tai o mână. Tuaregul se gândi o clipă fără să-și ia ochii de la acea zdreanță umană murdară, rău mirositoare și cu ochii înroșiți de plâns, ce părea că e cât pe ce să sufere un atac de isterie, și care nu semăna deloc cu atotputernicul și agresivul Marc Milosevic, care într-o zi îl amenințase cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu ne umple gîndacii dacă stă cu gunoiu la capu patului. Ce văzui la bețivu ăla de Trușcă, să-mi vie rău nu alta. Îi sta grămada de coji de cartofi În mijlocu vestibulului și pă masă ierea numa crătiți murdare, coji de pîine și mucuri de țigări. De ăl dă jos, de lîngă mine, nu-ți mai spui, c-o să-l mănînce viermii... știi că l-a lăsat? — De cine vorbiți, de Tomoioagă? Cum l-a lăsat? — Așa bine, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
despre un om li s-ar potrivi tuturor oamenilor În egală măsură. Dar poate că există o lege deasupra zbaterilor noastre, care nu ne dă voie să ne distingem și peste ani nimeni nu va mai ști dacă amprenta aceea murdară pe peretele camerei de baie a fost lăsată de mîna bunicului Leon sau a tatălui sau a mamei sau de mîna unui străin. Și cu cărțile e la fel. De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului crud sticla de rom la cap și calma senina companie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
citi cu ochii cititorului!) De aceea, ori de cîte ori mă Întorc la chipul meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
culesul porumbului cioara și vulturii apeductele secavor În liniștea epopeii da da pe 150 de metri de hîrtie am făcut valuri atît 150 de valuri pe fața mea și nici un dialog domnule Poldi maculatorule acel caiet de scris temele pe murdar că pe curat știu ei premianții monotoniile ca aceste roți care vin din direcții opuse și nu Înaintează și eu Îmi vîr degetele pe gît floarea numelui tău stă acolo nu vrea să iasă porcării la nesfîrșit expurgații fără rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la înălțimea umerilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare „meștereală“ dispărea în dosul perdelei murdare pe care se vedea mai bine de o jumătate de oră umbra lui aprinzându-și țigara, luând o dușcă de băutură sau nefăcând nimic. Perdeaua aceea era ca un ecran de cinematograf, bătut uneori de vânt. Între timp, mașinăria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]