4,695 matches
-
zbor lin coboară! Pana ateriză pe o coamă de deal pe care era numai nisip. Nisipul era fierbinte de frigea la tălpi, iar în jur numai pustiu. Toată zarea era numai pulbere de nisip. Mărțișor iar fluieră a pagubă și murmură supărat: - Așa se vede că-i norocul nostru! - Iar te plângi, neică, iar te plângi? îl mustră Norocel. Zi: Doamne ferește de mai rău! Uite, arătă Norocel pe o coamă de nisip, am făcut rost și de mâncare. Și alergă până
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
mici, Rupte sunt și peticite cum le-au căpătat sărmanii, Mama zi de zi oftează căci ar vrea să îi încalțe Cu mai bune și mai groase, însă nu-i ajunge banii... Tremură ușor copilul și din nou focul ațâță, Murmurând o rugăciune învățată de la buna, E târziu și-afară ninge, totul e lipsit de viață... Pe fereastra de la drum palidă pătrunde luna... Dar deodată latră câinii, vântul nu mai bate-n ramuri... Pași ușori se-aud în tindă parcă nici
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
bine Nicio primăvară nu-i! Iarna de acum se duce, Ducă-se-n bârlogul ei, Maica mea cu glasul dulce Cântă-i nani dacă vrei... Mie-mi vine-acum să plâng, Ce lumină mă înveșmântă! Sus în Munți, acolo-n crâng, Murmură o doină sfântă... Referință Bibliografică: Mărțișor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1521, Anul V, 01 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MĂRȚIȘOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373032_a_374361]
-
să mă salt în scaun! Dar colindele... frumoase și de tot felul rasună prin lumea largă, dar niciunele nu răsună în noi așa frumos ca cele cântate de Ștefan Hruscă de parcă s-ar fi identificat cu ele și musai să murmurăm și noi după el, fiindcă tâșnesc din noi din locul unde au stat ascunse aproape un an. Nostalgia nu ne dă pace și urmărind în gând șirul de copii colindători ne trezim că a țâșnit din noi câte un crâmpei
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
iubind cu multă dăruire, au adormit abia în zori, cuprinși de fericire. Cu mângâieri, el încearca dorința să-i trezească și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans divin, extazul clipei îl trăiesc, el o sărută murmurând: „Pot fi iubirea ta, oricând!” Senină, ochii își mijește, cu un sărut îl răsplătește și îl îmbie cu dulci șoapte: „Vino, dragul meu, la noapte!” Referință Bibliografică: Madame Sans-Gêne / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
insensibilități (pentru a mă exprima totuși eufemistic!) și unei burzuluieli care mi-a tulburat atâta amar de vreme bunul simț, menținându-mă într-o indiferență și apatie din care respectul zilnic, acel sărut-mâna sau bună ziua nici măcar căznit nu-l mai murmurau buzele când o întâlneam, era o înstrăinare a consecvenței în onestitate pe care o datorăm sanguinar și prin educație înaintașilor, celor care au pus din obligație sau din onoare profesională umărul, la creșterea și maturizarea omului și cetățeanului care voi
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
-ntunecat, ești numai tu cu tine S-a tras cortina, te simți obosit Te-ntrebi de comedie: Cât mai ține? Și cum arată scena de sfârșit? RUGĂCIUNEA UNUI COPAC Un copac cu ramuri brune Și cu semne lungi pe trunchi Murmură o rugăciune Și smerit, cade-n genunchi. Fă-mă Doamne, de mă taie, Casă pentru un sărac Fă-mă pat într-o odaie Și-nvelește-mă cu sac. Fă-mă Doamne foi de carte Hrană pentru minți să fiu Și
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
să urcăm în vagon. În compartiment ne așezăm pe băncile de lemn cu mușama veritabilă, care însă nu rezistase briceagului; dovadă pomelnicele cu cei vii - trecuți prin tren, încrustate peste tot. Tata strigă: - Fato, inventarul! Îl fac rapid pe degete, murmurând: ”eu, doi părinți, bunicu și bunica, un unchi, o mătușă, doi nepoți: Georgică; 10 ani, născut la 10 februarie 2000, nălțime... ăăă?... 1,50 metri, ochi căprui, păr șaten și sora sa geamănă - Georgiana - semănând leit deci nu e cazul
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
luat cunoștință cu evenimentele petrecute, separat, în viața familiei Cristache. Doar nebunul înțelesese poate altceva. Se apropiase de gard și se agita, arătând cu mâna spre cele patru femei. Apoi ridică brațele spre cer și îngenunche, întregind tabloul în care murmure de vară curgeau laconic peste viață. Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE JOI (VIII) / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 829, Anul III, 08 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
pe care mi-l propusesem, exersam, îmi instalasem „transfocatorul” imagistic, mental, intram în atmosferă, îmi reglam respirația, transpunerea... După proiecția chipurilor himerice în evoluție, am ajuns curând la clișeul mesianic. Surâsul complice mie, palmele la piept în gestul rugăciunii, buzele murmurând imperceptibil, splendoarea cerului și planetei, ființa mea în relaxare impusă și încordare supusă, senzația hipnotică.... Am rezistat, am rămas țintuit, am izbutit să depășesc momentul... Pot destăinui doar atât: și-a dezlipit palmele, a întins brațul stâng și, cu degetele
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
ca pe salvatorul lui deși, în această privință, loialitatea lor frățească se manifestase într-o ideală reciprocitate. Într-o dimineață senină de aprilie, 1946, când prin crengile pomilor înmuguriți cîntau graurii, la o poartă de gospodari din Miroslovești, o mamă murmura pentru ultima oară, cu ochii ațintiți în lungul drumului, rugăciunea pe care o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > GÂND- DANUTZA POPA Autor: Danutza Popa Publicat în: Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Gând Ascult la râul vesel ce murmura la vale, La foșnetul pădurii ce mișcă frunză -n vânt. Privirea mea adâncă rămâne-n largă zare, Gândind la tot ce ține de -al vieții legământ! Când pleoapele-mi, se închid în liniștită vale, Când toți visează -n pace iubiri
GAND- DANUTZA POPA de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345930_a_347259]
-
neaprinsa și uriașă. Un ocean de lumină stă aprins în lumânarea mică a unui copil din biserică unei sfinte mănăstiri. De sus, ea nu exsistă. O grotă-n dealul acesteia, ascute genunchii unui om. Chipul ascuns în sacul glugii, împietrit, murmura întoarceri. Într-un palat de marmură și altul într-o vilă muzeu, foști diriguitori și mari vătafi, cu părul prea alb de lumină zilelor, multora furate, vor ajunge să numere clipe de eternitate cerând indurare. În marmură și-n expoziție
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
că dorul să mă chinuie mereuSa rupă și să alerge un suflet ratacitIn gândul fără de sfârșit, cel efemer!... VII. GÂND- DANUTZA POPA, de Danutza Popa, publicat în Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013. Gând Ascult la râul vesel ce murmura la vale, La foșnetul pădurii ce mișcă frunză -n vânt. Privirea mea adâncă rămâne-n largă zare, Gândind la tot ce ține de -al vieții legământ! Când pleoapele-mi, se închid în liniștită vale, Când toți visează -n pace iubiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
falnica-ți privire. În vremuri de durere, tot gându-mi e la tine... Ești prințul din povestea ce geme de iubire, Ești tot ce mi-am dorit, în brațe să pot ține! Citește mai mult GandAscult la râul vesel ce murmura la vale, La foșnetul pădurii ce mișcă frunză -n vânt.Privirea mea adâncă rămâne-n largă zare, Gândind la tot ce ține de -al vieții legământ! Când pleoapele-mi, se închid în liniștită vale,Când toți visează -n pace iubiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MARINA ANGELA GLODICI - NETĂCERE (POEME) Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de înger se-aruncă din înalt Să mai trezească viața în clipa înserării, Să lumineze astfel și umbrele și zorii. Pe
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
din înalt Să mai trezească viața în clipa înserării, Să lumineze astfel și umbrele și zorii. Pe fruntea sa poetul are scris prin sine Un veghetor în noapte al vieții și-a iubirii... Și din topirea-i mare el poate murmura... Prin stihul său curgându-i chiar însăși viața sa. NETĂCERE Poate ar fi mai bine să tac, să nu spun Gândului meu să se-oprească în drum. Să-l las să se ducă, să spere, să plângă, Să nu aducă
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MARINA ANGELA GLODICI - NETĂCERE (POEME) Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de înger se-aruncă din înalt Să mai trezească viața în clipa înserării, Să lumineze astfel și umbrele și zorii. Pe
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
din înalt Să mai trezească viața în clipa înserării, Să lumineze astfel și umbrele și zorii. Pe fruntea sa poetul are scris prin sine Un veghetor în noapte al vieții și-a iubirii... Și din topirea-i mare el poate murmura... Prin stihul său curgându-i chiar însăși viața sa. NETĂCERE Poate ar fi mai bine să tac, să nu spun Gândului meu să se-oprească în drum. Să-l las să se ducă, să spere, să plângă, Să nu aducă
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA rouă, aripi de vânt adieri de șoapete trei degete ating muntele cheia sufletului se rotește în zăvorul de foc Altarul se deschide platoul se adâncește în zare Telegarul alb fiecare piatră vorbește. Puntea, ceas de taina Preotul murmură Norul alb învăluie Sfinxul O lacrimă de cer Clipă în abis Zalmoxis munții freamată Călărețul în alb pe un cal alb se pierde în zarea unei clipe Trei degete înfipte în nemurirea unui neam Vântul tălăzuiește cerul Norul alb doinește
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
cea fără de leac, El vine de demult și din departe, Cum vine el, mă luminez și tac. Cuvintele ce par atât de goale Se umplu de surâsul tău flămând, Ca râul meu de valurile sale Cu-același dor de mare murmurând. Nu scriu degeaba, simt că mă citești Și-abia aștepți poemul meu să vină, Se face dimineață-n tot ce ești, Cu tine începe ziua mea deplină... EU SUNT POET Eu sunt poet, nu cer să-mi dai crezare, Legat
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
pe alta a străzii, cu grădini și livezi întinse și cu alei singuratice... Se opriră în dreptul unei case, Eminescu îi atrase atenția să privească locuința unde Beethoven compusese Simfonia a treia: -Pe aici Marele Surd, prăbușit în sine, va fi murmurat melodiile muzicii lui... El, Veronico, a fost adânc ca marea și puternic ca furtuna... Veronica tăcea și ofta, cântase și ea la pian de atâtea ori compozițiile lui, acum îi aducea un omagiu acestui titan al muzicii, păstrându-i respect
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]