4,361 matches
-
pe Dumnezeu, cu atât te apropii mai mult de Hristos. Sf. Apostol Ioan spunea: "Nu poți ajunge la Tată decât prin Fiu". Această taină o făcea pe Annick de Souzenelle să constate: "E vorba de Fiul interior pe care un musulman Îl poate descoperi la fel de bine ca un creștin. Mi se pare insuportabil să-L închizi pe Hristos în <<cutiuța>> creștinismului. Hristos a venit pentru toți oamenii"102. Ar fi o gravă eroare să ne gândim la o religie universală de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe care il ignor]m cu des]vârșire. Nu ar fi mai potrivit] o etic] mai puțin drastic] și mai practic] ? Aceast] întrebare este pus] frecvent în vremurile noastre de c]re adepții altor credințe, cum ar fi evreii și musulmanii. Unul dintre primii scriitori evrei care au f]cut eforturi constante pentru a dep]și polemicile și persecuțiile de-a lungul secolelor și pentru a adopta o nou] perspectiv] cu privire la Iisus a fost Joseph Klausner (1925). El a avut câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea, iudaismul și creștinsmul. De la începuturile sale, acum 1400 de ani, în teritoriul actualei Arabiei Saudite aceasta s-a dezvoltat și extins pentru a atinge aproape un miliard de aderenți, din toate colțurile lumii. Cu toate c] majoritatea acestora, numiți musulmani, se reg]sesc în Africa și în Asia (cuprinzând și republicile asiatice din Uniunea Sovietic] și din nord-vestul Chinei), s-a observat o creștere substanțial] a num]rului de musulmani care tr]iesc în cele dou] Americi, Australia și Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din toate colțurile lumii. Cu toate c] majoritatea acestora, numiți musulmani, se reg]sesc în Africa și în Asia (cuprinzând și republicile asiatice din Uniunea Sovietic] și din nord-vestul Chinei), s-a observat o creștere substanțial] a num]rului de musulmani care tr]iesc în cele dou] Americi, Australia și Europa în ultimul sfert al secolului XX. Mai recent, diferitele state-națiuni și comunit]ți care constituie ummah-ul (comunitatea) musulman global își exprim] nevoia, de intensitate variat], de a relaționa moștenirea islamic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de natur] scriptural] și cuprinde mesajul dezv]luit de Dumnezeu profetului Mohamed (632), înscris în Coran. Cel de-al doilea cuprinde exemplificarea acelui mesaj, structurat în modelul de conduit] perceput de Profet, acțiunile, zicalele și normele sale, numite colectiv Sunnah. Musulmanii consider] Coranul ultima dintr-o serie de revelații acordate omenirii din partea lui Dumnezeu, iar Sunnah drept proiecția istoric] a unei existente umane inspirate și ghidate de divinitate, individualizat] în persoana profetului Mohamed, considerat și ultimul din seria mesagerilor lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sunnah drept proiecția istoric] a unei existente umane inspirate și ghidate de divinitate, individualizat] în persoana profetului Mohamed, considerat și ultimul din seria mesagerilor lui Dumnezeu. Regretatul Fazlu Rahman, renumit savant în gândirea islamic] la Universitatea din Chicago și gânditor musulman modern, susținea c], în faza să inițial], islamismul a demarat că o preocupare rațional] și moral] profund] de a reforma societatea, si c] aceast] intenționalitate moral] a fost conceput] în așa fel încât s] încurajeze un angajament fâț] de raționalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]spunde la întrebarea: „Ce trebuie și ce nu trebuie f]cut?”. Dumnezeu, în afar] de a dezv]lui omenirii voința să, o îndeamn] s] foloseasc] rațiunea în dezlegarea revelației. O pare a acestei investigații raționale i-a determinat pe musulmani s] elaboreze reguli pentru un comportament etic și principii care s] constituie baza acestora. Pe parcursul timpului, relația dintre Coran și viața Profetului, considerat] un model de comportament, va fi, la rândul s]u, elaborat] pentru a extinde cadrul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tot parcursul istoriei. Această exemplific] lupta permanent] din sânul umanit]ții pentru a descoperi calea spre acțiuni echilibrate și spre supunerea în fața criteriilor divine. În acest sens, cuvantul islam înseamn] revelația originar], pretinzând supunere pentru a atinge echilibrul, iar un musulman este cel care caut] s] ating], prin acțiunile sale, acel echilibru, atât în viață personal], cât și în societate. Calitatea uman] care cuprinde conceptul de valoare etic] ideal] în Coran este inclus] în termenul taqwa, care apare în text, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
creat din b]rbat și femeie și te-am organizat în grupuri diferite pentru a ajunge s] v] cunoașteți - cei mai nobili dintre voi, în ochii lui Dumnezeu, sunt cei care posed] taqwa. (49,11-13) Mai exact, adresându-se primilor musulmani, Coranul se refer] la aceștia că la „o comunitate a c]îi de mijloc care este martor] în fața umanit]ții, așa cum Mesagerul (adic] Mohamed) este un martor pentru voi” (2,132). Ummah sau comunitatea musulman] este v]zut drept instrumentul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
economic] și social]. De exemplu, indivizii sunt încurajați s] își cheltuie averea și efortul pe: 1) familie și rude; 2) orfani; 3) s]răci; 4) vagabonzi; 5) nevoiași; 6) eliberarea sclavilor. Astfel de acțiuni sunt cele care definesc responsabilitatea unui musulman de a dobândi o conștiinț] social] și de a împ]rți resursele individuale și comune cu cei mai puțin privilegiați. Aceste obligații sunt incluse în Coran în datoria de zakat, un termen care are semnific] „d]ruirea”, „virtutea”, „creșterea” și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-și p]stră zestrea. Poligamia, pluralitatea șotiilor, a fost normat] și restricționat], astfel încât un b]rbat avea dreptul la cel mult patru neveste, doar dac] acesta era capabil s] le trateze în mod egal. Din punctul de vedere al tradiției, musulmanii au înțeles aceast] practic], în contextul secolului al VII-lea, la fel cum au înțeles c] trebuie s] dețin] flexibilitatea necesar] pentru a r]spunde diversit]ții sociale și culturale, determinate de expansiunea Islamului. Totuși, unii musulmani moderni, conținu] s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere al tradiției, musulmanii au înțeles aceast] practic], în contextul secolului al VII-lea, la fel cum au înțeles c] trebuie s] dețin] flexibilitatea necesar] pentru a r]spunde diversit]ții sociale și culturale, determinate de expansiunea Islamului. Totuși, unii musulmani moderni, conținu] s] cread] c] direcția reformei coranice era orientat] înspre monogamie și al susținerea unui rol public al femeilor. Tot ei consider] c] dezvoltarea și frecvența obiceiurilor și a practicilor de retragere și doliu al femeilor era rezultatul tradițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
femeilor. Tot ei consider] c] dezvoltarea și frecvența obiceiurilor și a practicilor de retragere și doliu al femeilor era rezultatul tradițiilor locale, care, ocazional, deveneau antitetice cu spiritul de emancipare al femeilor imaginat în Coran. Având în vedere faptul c] musulmanii au fost privilegiați de Coran drept „cea mai bun] comunitate”, al c]rei rol era de a propov]dui binele și de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor profeți mai vechi, era crearea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
era de a propov]dui binele și de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor profeți mai vechi, era crearea unui stat drept, predestinat de divinitate. Lupta pentru atingerea acestui scop i-a împins pe musulmani la r]zboaie, iar termenul din Coran care exprim] acest efort că un intreg este jihad. De multe ori tradus într-un mod simplist și eronat drept „r]zboiul sfânt”, jihadul are o conotație mult mai vast], care include lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relații și a atitudinilor fâț] de cei ce nu erau musulmani și care aveau tradiții scripturale similare, în special evreii și creștinii. În Coran, aceștia sunt numiți „Poporul C]rții”. În cazul în care ei ar fi tr]it printre musulmani, ca subiecți, trebuia s] li se acorde un statut „protejat”, stabilit de comun acord. Ei ar fi trebuit s] pl]teasc] impozitul pe cap de locuitor, iar proprietatea lor privat] și religioas], legea și practicile lor religioase urmau s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de comun acord. Ei ar fi trebuit s] pl]teasc] impozitul pe cap de locuitor, iar proprietatea lor privat] și religioas], legea și practicile lor religioase urmau s] fie protejate. Cu toate acestea, nu aveau voie s] atrag] prozeliți dintre musulmani. Deși recunoaște existența unei particularit]ți a comunit]ții musulmane și statutul superior al acesteia, Coranul încurajeaz] respectul pentru diversitate în societatea uman], dorind că scopurile morale comune s] fie superioare atitudinilor antagonice și separatiste: Am l]sat pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
divin și viața p]mânteasc] este reflectat] în tradiția profetic] p]strat], perceput] că o explicație și o confirmare a valorilor și a poruncilor coranice. Scrierea momentelor din viața Profetului, vorbele, acțiunile și obiceiurile sale au ajuns s] reprezinte, pentru musulmani, un model atemporal de conduit] cotidian]. Acesta presupunea și un rol autoritar în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și obiceiurile sale au ajuns s] reprezinte, pentru musulmani, un model atemporal de conduit] cotidian]. Acesta presupunea și un rol autoritar în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului r]mân inseparabil legate, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului r]mân inseparabil legate, de-a lungul istoriei, ca paradigme ale comportamentului moral și etic. Acestea au constituit, apoi, baza care le-a facilitat gânditorilor musulmani dezvoltarea instrumentelor legale care s] cuprind] imperative
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
formele care s-au dezvoltat pentru a se ocupă de imperativele morale sunt și diversele școli de drept din Islam, care, prin intermediul disciplinei legale fiqh (jurisprudența), au elaborat coduri legale care s] cuprind] interpret]ri specifice ale modului în care musulmanii ar trebui s] r]spund] poruncilor lui Dumnezeu în viață cotidian]. În paralel cu dezvoltarea c]ilor legale, s-a dezvoltat și o serie de ipoteze morale care articulau valorile etice, generate de o concepție mai speculativ] și mai filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
C]rturarii evrei și creștini, care intraser] deja în contact cu respectivele moșteniri în diferite m]suri, au jucat un rol mediator crucial că „traduc]tori”, având în vedere faptul c] ei erau conștienți de faptul c] dispoziția moral] a musulmanilor, la fel ca și a lor, era conturat] de concepții monoteiste comune, bazate pe porunca divin] și pe revelație. Termenul adab a ajuns s] fie folosit pentru a defini o conotație vast] de semnificații prin discursul moral, etic, intelectual și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teologice și tradiționaliste Tranziția înspre ceea ce Marshall Hodgson numea civilizația „islamicat]” a marcat dou] tipuri de începuturi morale și intelectuale. Amândou] s-au inspirat din textele fundamentale islamice și din procesele raționale autoreflexive. Prima categorie presupunea, în cazul celor dintâi musulmani, o trecere de la o cultur] arab] preislamic], bazat] în primul rând pe tradiția local] și oral], la una bazat] pe un text revelat, a c]rui p]strare și notare, în limba arab], a creat condițiile propice pentru nașterea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care perspectivele morale și religioase ar putea fi reconciliate cu modalit]ți de investigare intelectual]. Apariția unei tradiții de cercetare intelectual] bazat] pe aplicarea mijloacelor raționale în procesul de înțelegere al injuncțiilor coranice a dus la practicarea, în rândul musulmanilor, a unei discipline devotate studiului vorbirii literale (kalam, adic] cuvântul lui Dumnezeu). Scopurile acestei discipline erau de natur] teologic], în sensul în care utilizarea rațiunii trebuia s] clarifice și s] justifice cuvântul lui Dumnezeu. Discuțiile i-au determinat pe musulmani
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
musulmanilor, a unei discipline devotate studiului vorbirii literale (kalam, adic] cuvântul lui Dumnezeu). Scopurile acestei discipline erau de natur] teologic], în sensul în care utilizarea rațiunii trebuia s] clarifice și s] justifice cuvântul lui Dumnezeu. Discuțiile i-au determinat pe musulmani s] elaboreze și s] defineasc] anumite preocup]ri etice, si anume: 1) Semnificația atributelor coranice etice, cum ar fi „drept”, „obligatoriu”, „bine”, „r]u” etc.; 2) Problemă relației dintre liberul arbitru uman și voință divin]; 3) Capacitatea ființelor umane de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]