1,621 matches
-
slujit cu consecvență ideea înfăptuirii unității naționale, după această dată, cercurile politice guvernante n-au mai putut oferi școlii un ideal care să încălzească inimile tinerelor generații și să le canalizeze energiile. Lozinca desăvîrșirii unității spirituale a tuturor românilor, fiind năpădită de politicianism și cultul monarhiei, n-a putut avea forța mobilizatoare a idealului dinaintea marii uniri. Așa se și explică dezorientarea politică a unei părți a tineretului studios din acea vreme, care nu putea întrezări, în hățișul contradicțiilor epocii, mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o limbă pentru cartea aia și amânam de mult scrierea ei. Și, poate de-asta, cartea supura. Eram în spital și o simțeam cum vine. Cum s-a copt. Dacă mai rămânea acolo, riscam să mă umple de infecție, să năpădească țesuturile. Chiar dacă acum mă enervasem, e cea mai mare tâmpenie să scrii cu ură. La un moment dat, am descoperit că nu e nevoie să bușești pe cineva pentru a-ți ieși textul, pentru a fi expresiv. Asta e doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă zei lor pofticioși... Dar când venea postul Paștilor mă cuprindea, mă năpădea, măi tată, un Îndemn spre pocăință și canon, pregătindu-mi, adică, sufletul meu de păgân pentru viața și fericirea viitoare. Pentru asta, Îmi puneam dinainte, la excelentul restaurant Enescu și Andreescu de lângă grădina palatului regal, sau la Toboc, În Bărăție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îl obosea, îl înăbușea, îl exaspera, ajungea să-l înnebunească. Atunci își amintea că pentru Irina o părăsise pe Vera, își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția ivită dintr-un cotlon al inimii sale erupea, se revărsa ca o lavă și îi întuneca mintea, întreaga făptură, nimic nu mai era atunci la locul său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tainei, a căutatului, a îndrăznelii. Prea des am crezut una și am găsit alta. Ca și mine, de altfel, care, căutând pe străzile dimprejur poarta din zidul ce înconjura movila, am găsit-o deschisă. Cât despre dealul acela de pământ năpădit de buruieni, el nu fusese decât un imens bordei militar, părăsit de mult. Un depozit de muniții al armatei, care, cercetat de aproape, numai mister nu respira. Pe celălalt mal La Boston, am vrut să-i iau un interviu unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dintr-un medicament puțin cunoscut, penicilină, și mi-a luat Încă patru zile ca să-mi revin complet... Am ajuns În San Martín de los Andes folosindu-ne, ca de obicei, ingeniozitatea pentru a rezolva mulțimea de probleme care ne-a năpădit pe acest drum. San Martín de los Andes are o frumoasă ieșire spre un lac și e o așezare minunată, Între păduri virgine. Trebuie să-l vezi, sînt convins că ți s-ar părea demn de toată lauda. Fețele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi fost crud să ne rostim criticile cu voce tare. Însă noua colonie de leproși are aceleași dezavantaje ca și cea veche: Îi lipsește un laborator, Îi lipsește aparatura chirurgicală și, chiar dacă pare o exagerare, este situată Într-o zonă năpădită de țînțari, reprezentînd o adevărată tortură pentru oricine trebuie să-și petreacă o zi Întreagă acolo. Da, poate să adăpostească 250 de pacienți și un doctor rezident și s-au făcut oarecare progrese În ceea ce privește igiena, Însă mai sînt multe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noaptea aceea, dar am făcut din nou pană de cauciuc, ceea ce ne-a Întîrziat, ca și cuplarea proastă, care făcea ca bateria să nu se Încarce, așa că a tot trebuit să ne oprim s-o reparăm. Climatul devenise tropical - ne năpădiseră niște țînțari agresivi și pe amîndouă părțile drumului se găseau bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul căreia am moțăit, Încercînd să fac față astfel unui atac de astm În toată regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
viață. Ultima, primită cu câteva săptămâni înaintea morții sale, era o fotografie alb-negru - o stradă pe care ne plimbaserăm deseori împreună. Strada se schimbase mult de la plecarea mea, acum pe-aici trecea o linie de tramvai. șinele noi erau deja năpădite de morcovi sălbatici ce-ți ajungeau până la șold. Florile lor erau ca niște umbrele albe filigranate. Ele îmi arătau primejdia în care trăia prietenulmeu și că picioarele mă purtaseră departe de-acolo. și-mi arătau o apropiere ruptă silnic, spontaneitatea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
In toamnă rece, plină de culori Mă năpădesc doar gânduri rele; Cum des se-ntâmplă uneori, Cănd pierzi un prieten între stele... Cand vânturi vin din norduri reci, Aducând frig, vifor și furtună; Te urmăresc mereu cum pleci Prietenul meu, cel de pe urma... Cad burme reci pe deal, pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93318]
-
trebui să ne amintim bine atunci când vom încheia socotelile cu cei care azi întrec măsura propriei lor prostituții spirituale.“ (România Muncitoare, nr. 71/noiembrie 1957) „De bună seamă că antologia noastră devine și neîncăpătoare, și depășită. Valurile de rușine au năpădit și întrecut cu mult vocația de supușenie a foștilor scriitori români, deveniți argați oficiali ai cuvântului stăpânirii. O continuăm totuși dintr-o tradiție și a disprețului și a amărăciunii.“ (România Muncitoare, nr. 97-98/aprilie-mai 1961) „Antologia aceasta pe care ne
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu 2000 de fl.» declară la 1726 iobagii din Ludișor, iar cei din Porumbacul de Sus zic: «suntem siliți să câștigăm darea împăratului și pâinea noastră cu câlți și cu meșteșugul olăritului». Pentru încasarea dărilor sau a restanțelor, pentru împăratul, năpădeau satele executorii, bețivi, lacomi și necinstiți a căror purtare neomenească revolta iobagii și așa destul de necăjiți. Iată câteva mostre din faptele lor condamnabile : «Pe fiecare zi iau bani de potcoavă câte un șuștac, chiar și dacă au stat numai un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se vede clar în răspunsul boierilor și al iobagilor dat la Ancheta din 4 - 16 iulie 1726 din ordinul Împăratului Carol al VI-lea în 33 de sate din Țara Făgărașului. Soldați flămânzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite de sărăcie din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăseseră bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite prin «daruri» silite. Nicăieri nu s-a putut
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
seama. „Trebuie să mă feresc de undița tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin de ce ar fi putut să se întîmple, cînd deodată simți că se oprește brusc și o durere ciudată îl năpădi pe de-a-ntregul. Era ca o sfîrșeală. Vru să strige, dar nu reuși decît să deschidă de cîteva ori gura, fără nici un sunet. Tremura tot, iar cînd simți că se sufocă, cu privirea împăienjenită de-a binelea, văzu ca prin
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acelea că niciodată nu va ieși din cuvîntul bunicii. Ajunsă cu povestirea aici, ea răsufla adînc, din ce în ce mai adînc, pentru că acum urma partea care îi plăcea cel mai mult. De cum bunica începea iarăși cu depănatul amintirilor, care de data asta o năpădeau de-a dreptul, băiatul observa cum ea pornea să crească puțin cîte puțin, rotunjindu-se și rume nindu-se ca o gogoașă atunci cînd se face bună. Își sufleca ciorapii, își trăgea din nou flaneaua și se apuca să vorbească cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret, fatal pentru desfrînatul stăpîn al Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu pot fi detronați decît astfel
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce-și spune Narcis luînd În mînă pumnalul. El vrea să umple golul pe care-l presimte sub conturul chipului său din apă. Și pînă la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în această înaintare mi s-a ridicat părul în cap simțind ceva ca o înflăcărare nemaiîntâlnită în tot corpul, urmată de lacrimi și evlavie cât se poate de puternice //. Recitind mai apoi și găsind că era bine scris, am fost năpădit din nou de evlavie, nu fără lacrimi //; apoi, dându-mi seama de harul primit, din nou evlavie. După-amiază, timp de o oră și jumătate sau mai mult, parcurgând de asemenea alegerile și făcând alegerea de a nu avea nimic, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Apoi, cuprins de înflăcărare, cerând harul de a chibzui cu duhul Său și de a mă mișca prin el, înainte de a mă fi ridicat, mi s-a părut că nu mai era nici un motiv să privesc mai departe alegerile; astfel, năpădit de lacrimi și cu o evlavie puternică, cu sughițuri și daruri spirituale, încep pe dată să fac ofranda de a nu avea nimic nici pentru biserică, fără a mai dori să privesc la ele decât, în următoarele două zile, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Nicky lovea acolo unde mai lovise de atâtea ori. Când îl văzuse că apare după atâta așteptare, când era gata să se întoarcă acasă, simți prin trupul ei acei fiori de gheață care îi cunoștea iar o sudoare rece îi năpădi tâmplele. - La ce m-ai chemat să vin la tine? Să văd cât de nemernic ești? - Te-am așteptat! Am venit după tine, înțelege! - Cum m-ai așteptat? Uitându-mă într-o stație de autobuz? - Am stat aseară până târziu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai face rău, să fii sprijin lui Cinci , care are, cred, atâta nevoie de afecție sigură și energică. Aștept întăia ta scrisoare; nu știu cum ai trecut la Curtici, cum ai călătorit, cine ți-a venit în întâmpinare la gară. Azi, mă năpădesc toate întrebările pe care nu am vrut să mi le pun până acum. Uneori am gesturi de totală renunțare, pentru ca apoi să țip în mine, tragic: nu se poate, nu se poate; trebuie să rezist până la întoarcere. Poliță cu scadența
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tramvai și am venit în fuga mare să-ți scriu. [...] Crăciunul, 1950, luni [...] Haide, haide, o să trebuiască să mă apăr de greieri, de greierii mei negri care vor să înlocuiască toate cântecele de la T.S.F. E adevărat că amurgul mi-a năpădit camera, ce zic eu năpădit, s-a instalat în cameră, și nu e amurgul, ci noaptea neagră, care scutură tot praful negru, de cărbune, al acestor mistere și nostalgii. Draga mea... Crăciunul, acest nou Crăciun al despărțirii noastre, al patrulea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o nevoie imperioasă de puțină alinare. Mă întorc și scanez rapid șirurile de invitați, în căutarea lui Luke. Preț de câteva clipe, nu reușesc să-l localizez și, deși fac eforturi să-mi mențin zâmbetul pe față, simt că mă năpădește o panică ridicolă, precum cea pe care o simte un copil când își dă seama că n-a venit nimeni să-l ia de la școală; că toți ceilalți copii au fost recuperați, în afara lui. Până când, deodată, îl văd. Stă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
veniți pentru a munci, dar cinstit, cu frica lui Dumnezeu și cu speranța într-un trai mai omenesc. Oameni simpli, puțin speriați, cu ochii mari și domoli, docili, azvârliți de soartă pe aceste meleaguri. Când i-am văzut, am fost năpădită de lacrimi, gândindu-mă la necazurile care i-au gonit din țara lor. După slujbă, am pornit pe jos prin cartierul (unul nou) cu blocuri înalte de sticlă „oglindată”, am văzut cele două blocuri - „Poarta Europei” care sfidează legile arhitecturii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
comunism, noțiunea de guru-leader, de dogme și de grupări ca la partid mă oripila, chiar dacă pretextul era cercetarea spiritului. Cunoscându-l pe Peter, nu ar fi trebuit să am nici o suspiciune și eram uimit să simt cât de multe mă năpădiseră. Demonii se stârnesc și ies la iveală când nu te aștepți, tocmai când cauți calea opusă lor. Dar orice tulburări incerte mă stăpâneau, ele s-au spulberat de cum s-a deschis ușa și un bărbat puternic, de vreo șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]