2,578 matches
-
Bătrânului. Mi-am pipăit obrazul, cu pete cafenii, pleoapele fără gene. Ce se întâmplase? De ce semănam atât de bine cu el? Din cauză că...? N-am avut nici curaj, nici timp să duc gândul până la capăt. Din toate părțile au început să năvălească în sală furnici roșii care se suiau pe oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorându-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici curaj, nici timp să duc gândul până la capăt. Din toate părțile au început să năvălească în sală furnici roșii care se suiau pe oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorându-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă ochii, urechile, nasul, bărbia. Am măturat cu palma furnicile de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura. Da, arătam întocmai ca Bătrânul. Eram chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care gallice etiam dicuntur ab aliquis popelicant!“ „Iată-i deci“. „Într-adevăr. Paulicienii continuă În secolul al IX-lea să-i Înnebunească pe Împărații din Bizanț, până când Împăratul Vasile jură că dacă va pune mâna pe căpetenia lor, Chrysocheir, care năvălise În biserica Sfântul Ioan-al-lui-Dumnezeu din Efes și-și adăpase calul din agheasmatare...“ „Mereu viciul ăsta“, zise Belbo. „...avea să-i Împlânte trei săgeți În scăfârlie. Trimite Împotriva lui armata imperială, ăia pun mâna pe el, Îi taie capul, Îl trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alte cuvinte, rămășițelor tuturor popoarelor din istoria scrisă care au ocupat vreodată locul. MÎndria lui de a fi ajuns cu atîta promptitudine se stinge de Îndată: mai multe sute de diavoli și-au ocupat locurile și alții continuă să apară, năvălind din toate părțile, ca huliganii la un meci de fotbal. Prinde frînturi din conversațiile lor pretențioase, cuvinte la modă precum telechinezie și sinergie. Tipii ăștia noi de stil corporatist Îl fac să rîdă, cum urmăresc ei fiece capriciu al modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale artelor“ Încep să sosească, Îmbrăcate chiar cumințel În contrast cu interpretările date temei de către patronii artelor. Caddy, purtînd camera video, arată ca o profesoară la balul de majorat. Claudette poartă o rochie albă, lungă, cu paiete. Averile Vestului și nevestele lor năvălesc În sală În efluvii de franjuri Belle Époque și volănașe Moulin Rouge. Cele Trei Grații S&M, Îmbrăcate În uniforme de piele cu aspect profesional, Își instalează instrumentele lîngă jarul aprins. Totul e nespus de amuzant, se destăinuie Palmer. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o porție de paste. Tocmai se pregăteau să iasă abătuți, unul câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de vorbă cu Stevie în spatele grupului. — Domnu’ Jack! strigă ea. Sunt prietenii dumneavoastră? Intrați! Intrați! Grupul vesel năvăli înapoi înăuntru, iar proprietara, cu chipul uscățiv luminat deodată de încântare, le promise că o se le gătească ea însăși câte o porție de paste. Privind în urmă, Fran decise că acel ultim pahar de vin îi pusese capac. Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ton sumbru. — Nu și anul ăsta. Or fi venit ei cu o șmecherie ieftină, dar noi am prins compania de autobuze cu mâța-n sac. Până și juriul trebuie să recunoască asta. Amintirea trupului masculin, solid, al lui Jack îi năvăli în minte pentru o clipă. O alungă furioasă. — Afurisitul de Jack Allen. Individul ăsta are tot atâta sensibilitate cât un instrument chirurgical. Stevie se întrebă ce anume mersese prost. Totul păruse atât de promițător. — Apropo, adăugă Fran ca din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doctorul ăsta, nu se prea poate conta, nu-i așa? Jack ridică brusc privirea spre el. — Ce știi tu despre Laurence Westcott? Ben dădu din umeri. — Copiii observă întotdeauna mai multe decât cred adulții. Jack se întoarse, simțind cum îi năvălește în minte întreaga poveste, ca o apă tulbure. Acesta era un dig pe care îl ținuse mult timp închis. Fusese singura metodă de-a supraviețui. Bănuiesc că e adevărat, mai ales în cazul tău. Băgăcios mic ce ești. Ben? — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și întindea mâna repede după cămașă, dar astăzi nu s-a sinchisit de sora lui, deși a auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a întâmplat de năvălești în halul ăsta? Tomoe nu era nici pe departe calmă și îl privea pe Takamori cu asprime. — Frate! — Da. — Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai încălzește supa încă o dată. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
1937] * 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
stea. 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
portițe de scăpare, a unei modalități de a Încheia conversația În acea clipă, ca să nu-mi spună ceva ce nu era bine să aud. Cum adică, l-au văzut? Mă repetam, iar vocea Îmi era calmă, cu toate astea, emoțiile năvăleau continuu. Cum era posibil să-l fi văzut? Eu Însămi abia de dădusem cu ochii de el. Și, În fond, ce căutau ei aici? Cu cîteva săptămîni Înainte, Linda și Michael mă Întrebaseră dacă puteau să asiste la naștere, spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
decorporalizare, căci de fiecare dată cînd mă atinge sau Îl ating eu, sînt foarte conștientă de senzațiile pe care le Încerc, de cît de diferite sînt ele de acelea pe care le aveam cu Dan. Toate amintirile cu Dan Îmi năvălesc În minte. CÎnd a plecat, nu mai făcusem sex de atîta vreme că nu mă mai gîndisem la asta, uitasem cît de minunat era, cît ne plăcea amîndurora și cît de bine era să ajungi la punctul În care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aveam la dispoziție o armată puternică, dar dacă ei făgăduiau să se-ntoarcă în ținuturile lor, aveau din partea noastră toată libertatea s-o facă. În caz contrar, Grimoald i-ar fi atacat în timp ce Grasulf, cu armata de longobarzi, ar fi năvălit asupra caselor lor, măcelărindu-le nevestele și copiii lăsați în părăsire. Slavii șovăiau, dar pe mine mă interesa să câștig cel puțin o noapte de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru a primi răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost prezentați martori falși, cumpărați de Gundeperga, care au afirmat că regele o hărțuia de multă vreme pe Zubeta. Femeia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise să-l ridice pe Mașcatu. Dar nu știa ce să facă mai departe. Se uitase spre Mărineci, iar acesta părea împietrit pe lada lui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copii jocuri le-ai dat Și copaci ai îmbrăcat. Ziua mamei a venit, Ghiocei ea a primit, Cadouri i-am dăruit Și cu drag i-am mulțumit. Toamnă nebunatică Toamnă nebunatică Și puțin zănatică, Tu ai revenit, Cu frig ai năvălit Tu, cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să dau timpul înapoi, să mă fac iar mic și fără griji. Ceea ce nu știam eu este că neobișnuita mașinărie te poate duce doar în viitor. Astfel se face că, într-o zi, am chiulit de la școală și parcă a năvălit norocul peste mine când am văzut că soția dascălului era plecată cu treburi. Imediat iau o creangă dintr-un copac și încerc să deschid ușa unde știam eu că dascălul lucrează la invențiile sale. Am tot încercat, am tot încercat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acolo unde mă lovise. - Gata cu asta, mi-a șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se ridicase măciucă și mă chinuiam să-mi recapăt suflarea. Din acea noapte, m-am sculat singură ori de câte ori simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii oameni se tem de moarte. În timpul zilei, soarele îmi atenua fricile. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suspinele grele ale unei mame al cărei fiu fusese ucis în patul lui. A căzut în genunchi și a început să bocească, dând glas inimii ei zdrobite. Sunetul teribil i-a făcut pe toți cei din casa lui Nakht-re să năvălească în cameră: bucătarii și grădinarii, brutarii, copiii și doamna casei. Nakht-re și-a ridicat sora și a așezat-o pe scaunul lui, unde a început să i se facă vânt și i s-a adus apă. Toți ochii erau ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unii au început să se și bată, așa că nu m-am mai dus înapoi, am rămas în mijlocul străzii, uitându-mă doar la ce se întâmplă. Nu i-am văzut nicăieri nici pe muncitorul de la uzină, nici pe tanti Ani, toți năvăliseră spre ușă, vreo patru-cinci trăgeau de ea, lacătul zăngănea tot mai urât, și atunci am văzut cum un alt muncitor își face loc prin mulțime, strigând că nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie procedat, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-a pus piedică și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-a deschis ușa, și au năvălit milițienii și groparii, milițienii cu pulane de cauciuc, iar groparii cu mâna pe cozile de hârleț, și atunci m-am uitat la omenetul care stătea pasiv, și nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură, dîndu-și seama că ea nu mai era acolo. * * * Marie năvăli În spălătorie chiar În momentul În care Loïc golea un bidon de benzină peste o cuvă mare de piatră, și pricepu imediat ce făcea. - Nu te va ajuta distrugera hainelor lui Nico! lansă ea alergînd spre fratele ei. Mai ales dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rău În legătură cu nepotul ei. Ca și cum ar fi citit În gîndurile tinerei femei, Lucas se mai Îmblînzi și o sfătui să se Întoarcă acasă, făgăduindu-i s-o țină la curent de Îndată ce va avea vești de la echipele de salvare. Tocmai atunci năvăli Stéphane, gata-gata să se Întindă cît era de lung pe pontonul pe care burnița Îl transformase În patinoar. Îi Întinse mobilul lui Lucas. - Laboratorul din Paris, domnule comandant. Au primit rezultatele de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale. Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas privi ecranul mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde-mi! - Ajutor... Marie... Ajutor... - Unde ești? Răspunde-mi, Dumnezeule! - Plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]