2,943 matches
-
vas cu care am ajuns până pe litoralul Romei, unde ne aștepta o escortă bizantină călare, prea puțin prietenoasă. Un soldat a galopat până la Roma spre a ne vesti sosirea. În suita mea se aflau un scrib, doi funcționari regali de nație romană și șase tineri oșteni de vază. După ce văzusem Bizanțul, spre deosebire de tovarășii mei de drum, n-am rămas uluit dinaintea Romei ce ne aștepta la capătul unor pământuri părăsite, insalubre și înțelenite. Dacă de departe totul părea grandios, pătrunzând între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care meritau să fie văzute erau mormântul familiei Probi, cel al împăratului Honorius și imensa ruină, ajunsă o groapă respingătoare, a circului. Pe cât de puțini erau pelerinii și cetățenii romani, pe-atât de mulți erau mutilații și oropsiții de toate națiile, așteptând să fie miluiți. Bazilica se înălța pe locul unde cândva fusese templul lui Apollo, după unele izvoare, sau grădinile Agrippinei, după alte surse. La prima vedere părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cult. Pentru evrei lucrurile se înrăutățiseră: li se interzisese să mai locuiască alături de creștini ca până atunci. Tot în acele zile Egiptul se afla în primejdie, deoarece generalul Amr se pregătea să-l cucerească. Arabii, după ce puseseră stăpânire pe felurite nații prin forța armelor, își ademeneau populația nemulțumită de stăpânirea bizantină cu credința și legea lui Mahomed. Fără teama de a fi contraziși, făgăduiau celor săraci fericirea doar în paradis, întocmai ca donatiștii; în schimb, prin convertire, deveneau pe loc oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întreaga regiune a Padului - să facă din peninsulă o singură Longobardie, începând cu coastele Liguriei și coborând până-n sud, dincolo de Benevento. Voia să-l întreacă pe marele Dagobert, care-i reunise sub stăpânirea sa pe franci, dându-le măreția unei nații. Însă anul 639 a început sub rele auspicii: în primăvară a murit însuși regele Dagobert și a izbucnit o epidemie cumplită; o nouă boală care provoca buboaie pe tot corpul, dar mai ales pe față, din care ieșea un sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jos din pat, furios nevoie mare. Rotari nu era nici prost și nici superstițios, și, când Amos i-a explicat cu lux de amănunte simptomele bolii, s-a predat: - Maestre, i-a spus, tu știi că mă port drept cu nația ta și că pacea și siguranța voastră nu au fost nicicând mai adevărate ca sub domnia mea. Mai e ceva de făcut? Evreul i-a pus arătătorul subțiratic și uscat sub nas. - Doar tu și Stiliano mai puteți face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și au făcut scut în jurul lui ca să-l ocrotească, despovărându-l de multe dintre îndatoririle lui. Unul mai în vârstă chiar mi-a spus într-o zi: - Stiliano, regele pare să se ferească de treburrile tronului. A făcut mult bine nației noastre, ne-a dat noi ținuturi și un răstimp de pace și belșug care nu s-au pomenit înainte. Nu-ți face griji dacă acum dorește puțină tihnă, noi ne vom strădui să i-o asigurăm. Dar, același bătrân, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-o din loc, trupurile au fost scoase de sub stratul de pământ, înfășurate în alte pânze și puse amândouă într-o frumoasă arcă de lemn sculptat. În loc să o luăm spre Benevento, ne-am îndreptat spre Puglia: puhoaie de oameni, de toate națiile și religiile, au venit să se-nchine la trecerea cortegiului. Și ulițele satelor, pe timp de noapte, au fost luminate de torțe. Exista în Gargano un munte numit Drion, adică stejar. De-o parte se mărginea cu orașul Siponto, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Canaan. Zicând asta, și-a întors fața de la mine și a scuipat. Un șarpe s-a târât din locul unde scuipase Werenro, iar pe mine m-a trecut un fior, atât de înghețată era mâinia ei. - Aș fi blestemat întreaga nație canaanită, dacă n-ar fi fost bunătatea acelei femei. Mi-au scoș ochii, nu i-am putut vedea fața, dar mi-o închipui strălucind de lumină și bunătate. Cu adevărat, când mă gândesc la ea, văd fața lunii pline. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului popular, bufonii clasici care nu Înțelegeau niciodată nimic și a căror stupiditate legendară era sursă de veselie pentru Întreaga nație. Și totuși, uite-l pe unul dintre ei, Încercând să explice punctul de vedere al celuilalt. Și aparent Înțelegându-l. Remarcabil. — Cel fel de forțe militare avem aici, În Italia? puse Ambrogiani o Întrebare evident retorică. Suntem toți voluntari, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oră mai târziu, când deschise ușile centrului de comandă NATO și urcă cele trei scări spre holul principal. Pereții erau Împodobiți cu postere ale unor orașe fără nume, care, datorită Înălțimii și uniformității zgârie-norilor lor, trebuiau să fie americane. Acea nație era puternic proclamată și În multele tăblițe care interziceau fumatul și În anunțurile ce acopereau afișierele de pe toți pereții. Podeaua de marmură era singura trăsătură italiană. După cum fusese Îndrumat, Brunetti urcă scările din fața sa, coti la dreapta În capăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
țâțele. Uite: hapsâna, ce-și mai răscolește, țâța, aia, din dreapta! O Împiedică, Îmi pare, sutienul. Ha, ha! Așa-ți trebuie, dacă nu te-ai pregătit, mai de cu vreme, cum s-ar fi cuvenit. Să nu-ți fi luat, bă, nație, sutien, și gata!; acum, ți-ar fi venit cu mult mai lesne să treci la fapte. Da. Așa ar fi fost bine să fi făcut. Să te fi pregătit, mai din timp! Al dracului o mănâncă, bă, fetelor, vedeți și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
urmași de drogurile dure. Ce să le mai spună despre cele ușoare, de vreme ce planeta era tot mai măcinată de cele admise, alcoolul și tutunul? Era mai degrabă un cetățean incomod Thomas, un mic junghi, nelocalizat precis, În trupul viguros al nației, de care acesta nu avea cum să scape; poate nici nu trebuia: Thomașii țineau trează o anume vigilență; aduceau un plus de vigoare unui organism social tot mai solicitat. Altfel, firește, stătuseră lucrurile În urmă cu mai bine de un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mele patriotice. Și dacă am să-ți spun că și mie îmi răscolește sufletul doina românească, ai să mă crezi? Mi-e teamă că n-ai să mă crezi nici tu. Mulți ne atribuie exclusiv obstinația de a vedea peste nații, de a pregăti răsturnări. Mirabeau, Danton, te întreb eu, au fost evrei, au lucrat ei contra patriei franceze? Toți cei care cugetă la binele de mâine al omenirii și văd peste prezentul îngust sunt calificați nepatrioți de către privilegiații prezentului. Eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liberă, pentru plăcerea proprie. În afară de Georgeta, Felix și generalul, care pufniră de râs, ceilalți priviră uimiți la Weissmann. Olimpia îndeosebi îl contemplă ca pe un monstru. - Cum, țipă aproape Stănică, să ții fata nemăritată? E o crimă dublă împotriva vigoarei nației și a economiei. Cum, să stea fata sterilă, să piară nația românească, să scadă populația? Și cu averea ce faci? În definitiv, ea e numai un împrumut al societății, care trebuie restituit... - Bravo! aprobă Weissmann. Trebuie restituit comunității. Weissmann fu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de râs, ceilalți priviră uimiți la Weissmann. Olimpia îndeosebi îl contemplă ca pe un monstru. - Cum, țipă aproape Stănică, să ții fata nemăritată? E o crimă dublă împotriva vigoarei nației și a economiei. Cum, să stea fata sterilă, să piară nația românească, să scadă populația? Și cu averea ce faci? În definitiv, ea e numai un împrumut al societății, care trebuie restituit... - Bravo! aprobă Weissmann. Trebuie restituit comunității. Weissmann fu iarăși contemplat cu mirare. - Dă-mi voie, corectă Stănică, nu umbla
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care merg la biserică. Așa să știi: religia și știința merg mână în mână, și amândouă descoperă cu mijloacele lor, credința și rațiunea, puterea lui Dumnezeu. De când a murit Relișor, am meditat adânc, mi-am scrutat sufletul și am zis: nația noastră s-a apărat cu credința de turci, de tătari și de toți dușmanii. Românul e creștin ortodox. Eu sunt român, deci mă rog lui Dumnezeu. Și apoi știi ceva? Există forțe misterioase, domnule, pe care nu le poate pătrunde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar ce conflict aveți între dumneavoastră așa grav? întrebăzîmbind moșierul. - Un conflict fundamental, care sapă temelia însăși amatrimoniului. Olimpia nu mai vrea să procreeze! - Se poate, doamnă? vorbi Pascalopol Olimpiei, cu reproșglumeț. - Boicot în regulă! Sabotarea operei de înmulțire a nației.Înțeleg, foarte bine, l-a făcut pe Relu, am zis bravo, m-am bucurat. Dacă a murit, a murit, nu pot să-l mai înviez. Să facă altul, să facă doi, să facă zece, să facă, domnule, în fiecare an
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
literari!... Care nici n-ar merita, nici ce știți voi, să mi-l pupe. ...Să continui... E, în general, cunoscut - și Fiorosul aici ezită, în căutarea unei expresii de o solemnitate misterioasă - că... în nevăzut... soarta unei comunități, a unei nații, a unei țări, e hotărâtă mai curând de poeții acelei comunități decât de preoții ei... Preoți îndrăciți ca tine, vax! Ori poeții acestui întunecat Ordin al Generației 80 - scîrț! ce să spun? - când aud despre patrie, fug ca dracul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chipiu imaginar, salutîndu-i zâmbitor și înjurîndu-i fulgerător printre dinți. Depășind Piața Victoriei, hărăbaia se înscrise pe un binecunoscut și liniștitor segment al Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche al întregii nații române și versificator șef al nădragilor mei!!... își reînnodă Ho diábolos comentariile, înlocuindu-și cu bruschețe masca gravă și trecând cu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolăcindu-se, descolăcindu-se și iar încrețindu-se într-un imens hohot de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de a desfășura, în curgerea ei, ca pe niște covoare, două maluri perfect transparente. Prin care, uneori, copiii, nebunii, poeții, fulgerații, și călătorii aleși zăreau, la o adâncime de zece poște, în străfunduri, până și vîrtejele de păr din coafurile națiilor și grupurilor de oameni ce-și duceau existența tainică și necomunicativă, adânc, sub oraș. Legendele zugrăveau cum cei de sus se uitau către necunoscuții de jos, ca prin niște acvarii. Cu vremea însă, veselii bucureșteni nu ezitară să facă chiar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o vîrstă de aur în existența căreia mulțimea vrea din toate puterile să creadă. Această adevărată împuiere a capului, scrie cu cruzime Proust, ne-o facem noi înșine prin speranță, care este un avatar al instinctului de conservare al unei nații, în cazul în care sîntem într-adevăr un membru viu al acelei națiuni"183. Credința utopică este acel avatar al instinctului de conservare purtat pînă la ultimele sale consecințe. Ea nu este o boală a logicii, ci o logică dusă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îl folosește după bunul plac. Este o convingere impusă în mod absolut prin ordinea Istoriei sau prin porunca lui Dumnezeu. Orice acțiune a sa are drept scop triumful cu orice preț: triumf al unei religii, al unei doctrine, al unei nații. Toți oamenii, de la primul la cel din urmă, îi sînt supuși, iar ascultîndu-l, nu își fac decît datoria. Dinspre conducător iradiază un anumit fanatism sectar, și orice mare conducător este un fanatic. Fanatismul se comunică prin contagiune maselor, cu o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a Revoluției, încremenite pentru eternitate. În nișele zidurilor odihnesc morți iluștri ce protejează piața și se alătură celor vii, unind masa de afară cu ierarhia supremă închisă înlăuntru. În acest spațiu se derulează pe scurt o întreagă istorie a unei nații, dar și o întreagă concepție despre adunarea poporului. Toate aceste locuri, animate la anumite ore, în special seara, creează în om o stare psihologică de comuniune și de așteptare. Plutește în aer mireasma excepționalului și fiecare e avid să o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mass-media. Din perspectiva psihologiei mulțimilor a gîndi contrariul înseamnă a-ți confunda dorințele cu realitatea. Din ce motive? Din aceleași pentru care odinioară aveam nevoie de cît mai mulți lucrători pentru a coase de mînă haine pentru a îmbrăca o nație-ntreagă de francezi, sau erau necesari tot mai mulți conducători pentru a ține-n frîu o populație, pentru a atinge cu privirea fiecare cetățean, a-l conduce prin tonul glasului, pentru a-l stăpîni printr-un permanent contact direct. Din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
realitate, Freud se separă de Le Bon exact în punctul în care s-a separat și de Jung. Punctul litigios este inconștientul colectiv. De fapt, el observă că pentru psihologul francez inconștientul reprezintă în mare parte un reziduu ancestral al nației sau al rasei am notat acest lucru la momentul cuvenit. Puterea lui provine din moștenirea acumulată de-a lungul mai multor generații, fiecare dintre acestea aducîndu-și aportul. Aceasta e de fapt memoria colectivă a speciei și a culturii. Or, inconștientul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]