5,372 matches
-
Lingvistic de la Praga. În Ungaria, activismul de nuanță bolșevizantă a artiștilor din jurul revistei Ma datorează futurismului italian doar violența antipaseistă, fiind altminteri mai curînd o variantă specifică de expresionism. După căderea republicii bolșevizante a lui Béla Kun și instaurarea guvernului naționalist al lui Miklos Hórthy, revista va activa o vreme în exil, la Viena. În Polonia, manifestele futuriste italiene din 1909-1910 vor fi primite cu rezerve asemănătoare celor din România: radicalismul anarhic nu convenea unei țări interesate cu precădere în consolidarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Neubauer (eds.). Potrivit lui Mario de Micheli, însuși futurismul italian a apărut, în primii ani ai secolului al XX-lea, ca o reacție împotriva provincialismului și a verismului în artă. Originile sale intelectuale sînt, pe de o parte, cultura politică anarhistă, naționalistă, socialistă și sindicalistă - de sorginte soreliană - a Italiei post-Risorgimento și, pe de altă parte, estetismul „independenților” decadenți (Marinetti a fost inițial un discipol al lui Gabriele d’Annunzio), sursele filozofice asumate fiind intuiționismul lui Bergson, pragmatismul lui William James și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pragmatismul lui William James și vitalismul lui Friedrich Nietzsche. Poemele lui Whitman și Verhaeren (cu ale sale „orașe tentaculare”) au reprezentat, la rîndul lor, repere semnificative. Elogiul industriei și al maselor proletare, mitologia revoluționară și anticlericalismul se asociază unei voințe naționaliste de regenerare a măreției Romei antice (de Micheli, op. cit., pp. 209-220). Pe teren românesc, noul curent italian - numit îndeobște „viitorism” - este prizat ca ultimă modă artistică în cîteva cercuri intelectuale foarte restrînse, cu inerenta doză de snobism și de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Sagittaire Krà și celelalte... Interesant este faptul că și André Breton, cu ocazia Congresului spiritului modern (martie 1922, dată cînd va fi consfințită nașterea mișcării suprarealiste prin contestarea lui Dada), îl va elimina pe Tzara din cadrul suprarealismului cu argumente naționaliste, citîndu-i pe „dadaiștii” Huelsenbeck, Schad și Val Serner (achiziționat de la familia Breton de Biblioteca Națională din Paris, Cota 14316. Manuscrise, achiziții noi, dosarul „intim” al respectivei manifestări a fost descoperit de către istoricul literar Emil Manu în 1976 și publicat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
invocînd tîrzia convertire la dadaism a catolicului Schad. Nota bene, printre cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă perioadă de studii în Germania - tot mai atras de un spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Viața românească, agonizantă în oficina Camerelor de Comerț din București”. Prețuirea față de o parte a literaturii promovate în acei ani la Gîndirea va fi subliniată și printr-un semnal elogios al romanului Brațul Andromedei de Gib Mihăescu. Refuzînd linia tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă a publicației, „contimporanii” par a încerca să găsească un modus vivendi cu aceasta, oarecum pe linia „vechii” Gîndiri de la începutul anilor ’20. Un colaborator minor, dar interesant, al Contimporanului a fost ortodoxistul de stînga Sandu Tudor: disident al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italieni. Dicteul automat, sexualismul freudist, scufundarea în oniric și celelalte tehnici de eliberare a inconștientului au semnificația unui refuz al realității diurne, represive și utilitariste, în favoarea unei lumi reprimate, subterane și subversive la adresa „ordinii” oficiale. În plus, spre deosebire de futurismul italian - naționalist și războinic prin excelență -, suprarealismul devenise la acea dată un curent internaționalist și emancipator, aflat „în slujba revoluției” proletare... Problema celor de la unu constă în imposibilitatea lor de a interveni eficient (citește: politic) în realitate prin artă. Drept urmare, foarte curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci ca subversiune vizînd îmbolnăvirea nației: acțiune destabilizatoare, anarhism propagat de către pornografii iudeo-bolșevizanți întru disoluția moral-spirituală a neamului românesc și „destrămarea națională”. Ideea „iudaizării literaturii române” prin intermediul „literaturii noi și pornografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc și „destrămarea națională”. Ideea „iudaizării literaturii române” prin intermediul „literaturii noi și pornografice” (cf. unei scrisori din 13 iulie 1937 a lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii ’30. Anarhistul, pornograful, străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stare de a-și îndreptăți emoțiile. Cît despre sentințele în sine ale lui Lucian Boz, ele sînt însuflețite de o generozitate necugetată și exprimate cu un verbalism delirant” (p. 914). În opinia lui Călinescu, evreii - umanitariști, antinaționaliști în principiu, dar „naționaliști pentru ei înșiși” - ar fi refractari spiritului clasic, ierarhiilor axiologice și criticismului, fiind în general adepții „înțelegerii”, „iubirii” și „trăirii”. Un stereotip oarecum în spiritul epocii... Observația privind anarhismul „esteticii” empatice a lui Boz nu este însă lipsită de temei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din literatura europeană cu două poeme de Ion Barbu și cu „fabula” „Cronicari”...) Între sincronism și protocronism - noile metode critice Ultimul deceniu al „Epocii Ceaușescu” este dominat de două mari „bătălii culturale”: avem, pe de o parte, conflictul dintre adepții naționaliști sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe de altă parte, scena literară începe să fie dominată de intrarea în arenă a „generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
devine recuperabilă de către „arhiva culturală” (potrivit formulei teoreticianului de artă german Boris Groys) în momentul cînd încetează a mai fi resimțită ca ofensivă/primejdioasă la adresa establishment-ului. Ulterior, odată cu progresiva „închidere” față de Occident a regimului ceaușist, recuperarea va căpăta conotații naționaliste tot mai apăsate: apariția, spre sfîrșitul anilor ’70, a teoriei protocronismului, elaborată de către comparatistul Edgar Papu, confiscarea și transformarea ei în ideologie culturală cvasioficială (după un model stalinist) va exalta argumentul priorității cronologice a avangardei românești în raport cu avangardele europene, flatînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
114 Vianu, Tudor, Fragmente moderne, Editura Cultura Națională, București, 1925 Vianu, Tudor, Figuri și forme literare, Editura Casa Școalelor, București, 1946, „Locuri comune, sinonime și echivocuri”, în Opere, vol. 4 (Studii de stilistică), Editura Minerva, București, 1975 Volovici, Leon, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” în România anilor ’30, Editura Humanitas, București, 1995 (publicată anterior în limba engleză: Nationalist Ideology & Antisemitism. The Case of Romania Intelectuals in the 1930s. Published for the Vidal Sasoon International Center for the Study of Antisemitism (SICSA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceea ce poate nici nu este incorect: „Grielescu” nu era un malign antisemit, ci doar a votat astfel când a fost să voteze, s-a declarat ca atare când a trebuit. Celelalte pasaje relevante sunt Însă fără acest echivoc: „Grielescu”, ca „naționalist român În anii treizeci, a fost violent cu evreii”; era „dac” (noi spunem „tracoman”), iar singura notă de subsol a romanului arată că dacii reprezentau pentru România ce simbolizau arienii pentru Germania; a scris despre „sifilisul evreiesc care infecta Înalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În cursul căreia hăituirea și uciderea legionarilor ating cote paroxistice, ca În vremea Împăraților Caligula și Nero, la exterminarea creștinilor, temerarul adolescent Petre Hossu devine șeful Frățiilor de Cruce din Liceul de Băieți George Barițiu, organizație de educație creștină și naționalistă, interzisă de păgânii guvernanți carliști. În mai 1938, când avea 16 ani fără două luni și era elev În clasa a VI-a la liceu, Petre Hossu cucerește premiul al II-lea pe țară la concursul literar Tinerimea Română. Este
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În cât timp va mai trăi sub demonicul regim comunist. În mai 1975, este Înlăturat și de la Academie, fiind transferat ca bibliotecar cercetător la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj. Astfel, Petre Hossu Împărtășește același destin ca Lucian Blaga. Ambii cărturari naționaliști sunt azvârliți din universitate și din academie, devenind bibliotecari. Cu adevărat, spiritele nobile se Întâlnesc, Îndeosebi, În prigoană, În suferință. În 1975-1976, catolicul român Petre Hossu traduce fundamentala operă filosofică a secolului al XX lea „le Phénomène humain” de catolicul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din marele război de reîntregire a României, i-a transmis fiului său o nemărginită dragoste de țară și de neam. Însușindu-și de la părinți, care s-au dovedit din plin ca principali factori educativi, o admirabilă educație creștină, patriotică și naționalistă, Fane va cultiva Încontinuu această inestimabilă zestre spirituală. Și din punct de vedere fizic el s-a bucurat de o creștere frumoasă, devenind Înalt ca un baschetbalist și armonios dezvoltat. Era atât de bonom Încât sufletul lui nespus de bun
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
timp spre a vedea cum devenise Fane anticomunist și legionar. Abia Împlinise 15 ani și era la Începutul clasei a V-a de liceu, În toamna anului 1937, când, la o conferință ținută În Brăila de marele filosof, profesor și naționalist Nae Ionescu (acesta și Mihai Eminescu sunt părinții spirituali ai legionarismului), l-a văzut și pe Corneliu Zelea Codreanu, al cărui chip charismatic Îl fascinează. Apoi, citind tot mai multă literatură și presă legionară, la scurt timp după ce-l văzu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de la Cer la Pământ. Pe cât de creștini sunt legionarii, pe atât de atei, de păgâni și de anticriști sunt comuniștii. Această prăpastie se adâncește atât de mult Încât ea capătă proporțiile unei genune. Iată și alte deosebiri fundamentale: legionarii sunt naționaliști și patrioți, iar comuniștii internaționaliști, nepatrioți și chiar apatrizi; legionarii idealiști, comuniștii materialiști; legionarii sunt sinceri, de cuvânt și de onoare, iar comuniștii-s fără onoare și mincinoși; legionarii-s cinstiți, incoruptibili, drepți, demni, de caracter, violenți numai În legitimă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
calomniați atât de democrați, cât și de comuniști. Atât partidele democratice cât și cele comuniste din orice țară, fiind nu numai dirijate, ci și odrasle ale ocultei, beneficiază din partea acesteia de susținere și de protecție nelimitate. În schimb, autenticele partide naționaliste (de asemenea, din orice stat al lumii acesteia), fiind În totalitate independente (ceea ce Înseamnă că nu pot fi influențate de nici o forță din culise), au fost și vor fi persecutate și chiar interzise, oricând și oriunde de toate partidele democratice
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Monitorul (Iași). Am primit nenumărate scrisori de «caldă apreciere» pentru acestea și de la d-nii Duiliu Sfințescu, P. Vălimăreanu, Zahu Pană, Eugen Bârsan, G. Bălașu...” Este limpede că cele cinci personalități citate au făcut aprecieri cu privire doar la activitatea publicistică naționalistă a lui V.C.N., necunoscând-o pe cea extrem de bogată și de comunistă din epoca imbecilizării și neștiind, desigur, ca oameni de bună-credință ce sunt, că aveau de-a face cu un veritabil lup Îmbrăcat În blană de oaie și purtând
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a doua-i căsătorie, Nicolae Golea (care va fi primar comunal de toată lauda și va scrie, la bătrânețe, un volum memorialistic interesant, al cărui titlu Îl citarăm deja) Își crește singur copiii, dându-le educație profund creștină, patriotică și naționalistă. Ion Golea (numit de cei apropiați cu diminutivele afective Nelu și Ionel) se afirmă ca eminent elev (În clasele primare, În Bahnea, și la cele liceale În Odorhei, În Dumbrăveni și În Sighișoara) și ca student medicinist (la Iași, apoi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cantină socială. La 28 februarie 1965 s-a căsătorit cu inginera Lidia Stoian, intelectuală profund religioasă și, implicit, de cea mai Înaltă moralitate, asemenea lui Teofil. Atât educația primită de la părinți, cât și cea căpătată la școlile de caractere creștine, naționaliste și eroice, numite Frăția de Cruce și Mișcarea Legionară (Legiunea Arhanghelul Mihail) l-au format pe Teofil Mija ca legionar de elită. Un rol preponderent, decisiv, În formarea sa ca patriot de nădejde l-au avut atât cărțile menționate la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]