2,176 matches
-
fel un control efectuat la vreme ar fi stopat prăbușirea în greșeală a „celuilalt”, discursul este eminamente autobiografic, de unde și încărcătura sa emoțională specială, net disproporționată ca intensitate față de manifestarea unui neimplicat direct. „Un tip de urbanitate” ca Anghelache vorbea neîndoielnic altfel despre o situație de care ar fi fost, sufletește, fundamental străin. Dar nu este - o știe foarte bine fiindcă înțelege, revoltat, dar neputincios, esența relației cu „celălalt”. Intuiește că între el și dublul său legătura merge până la identitate - înapoi
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem în prezent. Nominalizarea d-sale pentru premiul Eminescu ar fi bine meritată.
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
pestriț amestec de invidie, ură și admirație. Scrisori către fiul meu e o mostră tipică de filozofie lirică. Înclinația imediată este s-o pui în prelungirea Ușii interzise și să le privești pe amîndouă ca părți alcătuind un întreg memorialistic. Neîndoielnic că așa stau lucrurile, dar alături de ele trebuie pusă cu egală îndreptățire cartea Despre limită. Lucrarea din 1994 diferă numai în formă de celelalte două. Dar fondul de trăire e același. Căci în Despre limită cititorul vede cum o substanță
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
vine cineva, dar poarta s-a deschis mult timp după. A deschis-o un tip în uniformă. - Ce vrei, mi-a zis, vrând parcă să spună că am bătut de trei ori în plus, și a adăugat pe un ton neîndoielnic mai aproape de dispreț decât de iubire: Tu ce vrei? Am început să caut prin buzunare hârtia pe care o aveam. N-o găseam. Am scos o chitanță de la un transfer bancar și adresa profesorului de dicție și fonetică Edelmiro Sanjuân
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
Concluzia nu e deloc roză: teatrul nu e dezbatere de idei, ci manifestare de energii, și atunci rămîne să te întrebi ce-i de făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Iliescu - și continuatorii săi naturali au fost siliți să arate că "marele plan al democrației originale" funcționează, că "sistemul ticăloșit" este o realitate. Reunirea celor 322 de parlamentari, din partide aparent ireconciliabile, în efortul de suspendare a președintelui a clarificat neîndoielnic de ce merg așa cum merg lucrurile în România. Iar referendumul aferent nu a făcut decât să legitimeze încă o dată poziția prezidențială. Ales prin vot direct și confirmat prin vot direct, d-l Băsescu a putut să opună legitimitatea sa legitimității indirecte
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
Galeria cu vită sălbatică, atunci când poetul ajungea... aproape la apogeu. Eram un admirator al lui; însă cu măsura și cu o frână în laudele cam despletite ce începuseră a i se aduce... Aveam convingerea că el era o mare valoare, neîndoielnic. M-a frapat, într-o zi, în discuțiile noastre, ca „trădă” Poezia cu ușurință în favoarea Prozei, pe care o socotea, ca gen, de mai mare anvergură... Eu puneam preț pe artă de a scrie versuri ce dădea cuvântului o forță
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
lui Yenghibarian este una radical acorporală ca masa, minimalistă ca semn plastic și monofizita că resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
1990. Să încheiem pe un ton de bilanț: venirea Hertei Müller la București a fost o izbîndă sau un eșec? Credeți că e un eșec faptul că nea provocat să discutăm tot ce-am discutat până acum? Herta Müller este neîndoielnic o conștiință. Tocmai din respect pentru ea am simțit acum nevoia să revin asupra unor probleme care atunci, în seara de la Ateneu, au rămas nelămurite. Există sigur un punct în care îi dau total dreptate Hertei Müller: intelectualii nu și-
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
suprapun atâtea tendințe, Corin Braga realizează o performanță din familia celor frecventate de Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu ș.a., oferind - celor ce se simt chemați de o asemenea reflecție - motive pentru a proiecta o nouă taxonomie științifică. Mai mult decât neîndoielnica reușită a cărții pro-priu-zise (deși nu în pofida, ci tocmai în virtutea sa), mă interesează acest culoar metaștiințific pe care Braga îl parcurge, îndreptățind știința socio-umană din România începutului de mileniu la speranța în relansarea unei dezbateri care, deocamdată, s-a dovedit
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
ultimele decenii n-a dus lipsă de poeți foarte buni. Se pot însă număra pe degetele de la o mînă poeții care au jucat în istoria literaturii noastre un rol comparabil cu al său. Nu atît de valoarea în sine (totuși neîndoielnică) a poeziei este vorba în astfel de cazuri, ci de o anumită capacitate a ei de a fi reprezentativă la un moment dat pentru o întreagă literatură: fie ca act de pionerat, fie ca o culminare a unui ciclu istoric
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
Daniel Cristea-Enache Dacă generația milenaristă nu l-ar fi avut pe Marius Ianuș, un ideal troublemaker publicitar, neîndoielnic că ea ar fi fost, astăzi, la fel de "cunoscută" precum Constantin Acosmei. De peste un deceniu, acest poet straniu, de un fantastic al banalității (cu formula lui Lucian Raicu), se lăfăie într-un underground provincial, publicându-și același titlu tot la edituri
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
medicină și se apucă de literatură. E descoperit de criticul Mircea Martin, publică și primește premii. Proza lui Răzvan Petrescu, s-a spus, parcurge drumul de la scriitura realistă la cea fantastică, de la notația de atmosferă, la ironie și pastișă. Afirmație neîndoielnic adevărată, pe care gruparea din volumul de față o face în bună măsură evidentă. Dar alăturarea - joc întotdeauna paradoxal - mai face evident și un alt fapt, oarecum contrariu: pentru un scriitor cu stil și talent, drumul lung de la realism la
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
decupată și translată de pe cerul senin al unei veri eterne, silueta lui Moromete se micșorează, se comprimă, ajungând în cele din urmă la scara problemelor lui atât de contondente. Realismul lui Preda e mai puternic decât aspirația solară pe care, neîndoielnic, și prozatorul, și protagonistul său o au. Nevoia de lumină și armonie, de echilibru cu lumea și cu sine însuși, contemplația liniștită și comedia gestual-verbală în care Moromete excelează își găsesc împlinirea și rostul adânc într-o anume condiție biografică
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
Iorga îl umple de indignare, participînd, alături de alți nouă academicieni, la înmormîntarea marelui cărturar. La 3 decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul legionar m-a dezgustat de toate". Iar la 22 ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, observă: "E neîndoielnic că azi legionarii sînt ca un corp străin în mijlocul neamului, ca un fel de ocupanți fanarioți care nu urmăresc decît îmbogățirea prin orice mijloace, oricît de reprobabile... Mă doare inima de constatările acestea tocmai despre mișcarea care am crezut-o
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
informatoare a Miliției (și "animatoare" pentru cadrele instituției). Visele și proiecțiile juvenile, castelele ridicate în Spania de imaginația fiecăruia se fărâmițează și se dezintegrează atunci când personajele ajung să dea piept cu viața. Gelu Dei, zis Mopsu ori Cofetarul Mafiot, are neîndoielnic o sămânță de geniu: la nouăsprezece ani, e deja maestru în arta culinară și câștigător al unor concursuri de profil. În anii '80, genialul bucătar ajuns la Athénée Palace va fi înfășurat și practic anihilat de penuria ceaușistă. Festinul, regalul
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
victorie, deși el rămâne eșec, însă aici ceea ce iese în față este forța catalizatoare a exemplului. Miracolul s-a înfăptuit și întreg comportamentul abuziv, iresponsabil este pedepsit și ordinea repusă în drepturi. Cu acest fel de morală exploatată tezist, dar neîndoielnic eficientă din punct de vedere pedagogic operează Zemeckis. Oricum, este de preferat, ultimele sale filme ilustrând mai degrabă o dezorientare deplină a regizorului care pare să-și fi recuperat spiritul analitic și capacitatea de a construi caractere memorabile. Iar printre
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
III-lea a fost câștigat de Alexandru Kis ; laureații secțiunii instrumentale au fost grupul de elevi SPA Jazz Band (Premiul I) și bass-istul Ștefan Popa (Premiul al II-lea). Pentru toți, distincțiile acordate, dublate de meritate recompense materiale, contează neîndoielnic drept firești imbolduri pentru continuarea eforturilor. Pe Virgil Mihaiu l-am regăsit doar trei zile mai tîrziu în juriul Concursului găzduit sub egida Festivalului Studențesc de Jazz de la Târgu Mureș (22 - 25 aprilie), competiție impecabil pusă în pagină organizatorică de
Emula?ii ?n jazz - ul transilvan (I) by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83966_a_85291]
-
mai captivante chiar decât hiperfinisatele translații sunt glossele traducătorului, fiindcă �indisociabilă, în fond, de exegeza propriu-zisă, traducerea rămâne totuși o practică, o po(i)esie; drept care propriile-i probleme necesită, în continuare, un șir de note, separate, ale traducătorului..." E neîndoielnic că opera lui Mallarmé reprezintă pentru Șerban Foarță o �carte de căpătâi", un model îndelung asimilat. Cum se poate face o translație când aproape fiecare vers din originalul abordat e atât de celebru, încât ocupă pentru totdeauna memoria cititorului? Păstrând
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
Pe aceeași direcție cu aprecierile noastre, la București, și la Köln s-a observat faptul potrivit căruia "Corniștilor trebuie să le reproșăm o dispoziție cam labilă", iar flautiștilor - adăugăm noi, - conform audiției radiofonice - o anume derută în lucrarea Ison II. Neîndoielnic, mai multă ordine ar prinde bine în partida suflătorilor. Am mai notat acest lucru. Sunt mentalități ce trebuie îmbunătățite, sunt conduite ce trebuie ameliorate. Contăm prea mult pe eficiența muncii în asalt și inspirația de ultimă oră. Este poate un
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
aceste adevăruri mincinoase în paralel cu adevărurile istorice și fără să le amestece, în vreme ce inchizitorii de toate spețele se tem de ele, fiindcă nu sunt în stare să le distingă; le interzic, fiindcă nu înțeleg esența ficțiunii romanești. Observațiile sunt, neîndoielnic, valabile. Problema mea e alta și anume dacă nu cumva felul în care înțelege literatura cititorul obișnuit nu este acela al inchizitorului, fiindcă, dacă e așa, atunci acesta din urmă are toate motivele să suprime romanele. Scrie Llosa: „Recurent în
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
consoanele le strâng/ O iau punct cu punct/ Am reconstituit o nouă limbă/ Plec cu autobuzul, dar o fac cu stil, /Bă!" Versurile de mai sus nu sunt din Paraziții, ci reprezintă o improvizație pe o temă dată, talentul e neîndoielnic, însă drogul e mai puternic. Și improvizația ar putea continua la nesfârșit, pentru că tânărului de douăzeci de ani și un pic pe nume Dani (Marian Adochiței) este deja pe multitasking și comută de pe o frecvență pe alta destul de repede, iar
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
defectele și exagerările lor. Poate că ar fi mai bine ca regizorul să se oprească din seria de rateuri, unele magistrale, toate foarte scumpe, - banii ar trebui sa ajunga la regizorii tineri care au ceva de spus -, iar nostalgia regizorului, neîndoielnic reală și profundă să devină doar o temă de meditație și nu un nou film prost.
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
și nesilită de nimeni, redacția revistei „Memoria”, aflată sub egidă, dar nu în proprietate, fără a pretinde chirie și suportând toate costurile de întreținere. Când USR a pierdut în justiție sediul din Casa Monteoru, lucru de care redactorii „Memoriei” aveau neîndoielnic cunoștință, a fost obligată să se mute în anexele Casei Vernescu într-un termen scurt, prevăzut de tribunal. Ca urmare, spațiul din Casa Vernescu a trebuit reorganizat. Și într-un termen la fel de scurt, deși nu se poate compara volumul operațiilor
„Memoria” și memoria () [Corola-journal/Journalistic/3419_a_4744]
-
ani fundamentali de viață, i se născuse primul copil, fusese înconjurat cu o caldă solidaritate în anii grei ai războiului), nu a mai scris nimic pe această temă, deși a revenit în răstimpuri în România pînă spre sfîrșitul anilor '80. Neîndoielnic, ar fi fost cel mai indicat să ne spună dacă și în ce măsură ceva din felul nostru de a fi se schimbase după o jumătate de secol. Cu atît mai mult cu cît, acum doi ani, Bruno Mazzoni căuta și el
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]