7,611 matches
-
pasiune pentru asparagusul bunicii. Mi-a permis să-l îngrijesc eu. Asparagusul e o floare rezistentă. A îngălbenit ca omul bătrân, ca natura speriată de toamnă până ce a pierit tot. (Asistenta a intrat în salon.) Bolnavul X: (pentru sine): E nebun. Măcar să fie bun de lucru. Asistenta: Cum se simt pacienții? Bolanavul X: Bine. Asistenta: Mă bucur. (Se apropie de Florian.) Trebuie să schimbăm bandajul. Florian: Nu mă atingeți. Asistenta: Nu o să vă doară. O să înlătur bandajul vechi, curăț locul și
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
dintr-un dulăpior și părăsește o clipă salonul. Florian: Încă nu au observat mușcatele. De zece minute au început să-și scuture petalele. Nimeni nu mă crede. Toți îmi întorc spatele când le vorbesc de problema vieții mele considerându-mă nebun. (Bolnavul X se întoarce în salon și udă floarea.) Bolnavul X: Cred că nu are suficientă umbră. Soarele a pătruns pe fereastră și a orbit planta. Florian: Eu sunt vinovat. Bolnavul X: Nu are nicio legătură acestă problemă cu tine
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... Acum, după experiența unei vacanțe binefăcătoare, se puteau reîntoarce la cotidian. Referință Bibliografică
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
ciori înnegresc orizontul baloanele viselor înălțate spre cer de nevăzutul zid fonic se sparg risipind așchii de slove nisip pe nisip liantul din care - n tăcere Lumi Noi iarăși fac și desfac. LA RĂSCRUCEA VÂNTURILOR Prin orașul așezat la răscrucea nebunelor vânturi ce-aleargă hai-hui pe străzile pustii, pășesc ținându-mi țipătul bine lipit de coaste, pentru că altfel cu degetele lor abile, mi-l vor smulge pentru a se juca cu el, pasându-și-l din mână-n mână pentru a
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > DULCE CHIN Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă, Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă, Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
sânii far' pic de indurare, Ce-s prinși în joc bolnav, seduși necontenit... Inconștiente, bețe, încep să se dezmiardă, Prin bluză sfâșiata și fără de păcat; De-atingeri pătimașe încep de dor să ardă, Rostind fără sfiala cuvântul "Desfrânat"... Cu sărutări nebune, sfidând legile firii Îți ard cu-n cub de gheață sfârcul cel răzvrătit... Trasând cercuri de flăcări, dau viață nemuririi... Și-l fac să urle mândru, de dor nestăvilit... O altă smucitura-ti frange-al tău spate-ndata Lovind rebel
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
mai liberi să simtă în toată plenitudinea emoțiilor cum este să faci dragoste cu cineva pe care ți-l dorești mai mult ca orice. Tocmai când rămași în lenjeria intimă se apropiau de mult doritul pat, înlănțuiți într-o frenezie nebună, plină de sărutări și de mângâieri pe tot corpul, sună telefonul Adrianei, care o scoase din transa în care se găsea. Țârâitul strident o blocă. Nu mai era în stare să facă nicio mișcare. Nu știa cum să reacționeze și
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VÂRTEJ Ne-apropiem de frig și întuneric, Când timpul ne refuză nopți și zile, Se șterg mereu permise și ștampile, Dorințele devin ceva himeric. Își pierde toamna tot mai multe file, În vântul cu vârtej nebun sau sferic, Dispar și stele-n cerul șters, eteric, Iar ploile ne cuceresc, abile. Prea repede rămânem fără soare, De frunze nici măcar nu ținem minte, Ne sângerează sufletul, ne doare, Că nu putem să mergem înainte Și stăm pe loc
VÂRTEJ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382470_a_383799]
-
ÎI. DULCE CHIN, de Octavian Ghergheli, publicat în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă, Îți leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă, Îți leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, ... Citește mai mult Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă,Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun,Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata,Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum...Mă uit în ei și văd nebună smucitura,Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini,De-un chin mistuitor și dulce
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă,Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun,Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata,Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum...Mă uit în ei și văd nebună smucitura,Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini,De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteamaSa urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin...Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
din mine , n-am să încetez să -mi amintesc cât de bine , cât de perfect era totul în acele clipe senine . De ce port în gând vie, a ta fierbinte îmbrățișare, de noi strâns uniți,îmi amintește fiecare ninsoare, prin viscolul nebun, te aștept încă la Universitate, instinctiv uniți pentru totdeauna până la moarte... Să păstrăm în noi candela inimii aprinsă, să nu dezarmăm,declarându-ne învinsă, viață e o provocare, că o flacăra nestinta, Dragostea ce va înflori,te va găsi surprinsă
DESPRE IUBIRE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382500_a_383829]
-
murit./ S-a frânt puțin numai inima-i mare - / ospăț princiar pentru cerșetorii de zdrențe din stele/ ne-căzătoare” („Notă informativă” ), sau „Așteaptă, călătorule!/ Voi coborî, / nu peste mult în țărâna/ cu mireasmă păgână / de grâuri prea coapte,/ ca noaptea nebună a trecerii / peste moarte//. Nu bea toată otrava din cupa aceea,/ lasă-mi și mie un strop,/ să nu fiu aidoma surdului,/ la Potop!” („Cădere liberă”). În acest volum, metafora este un travaliu asupra limbajului, ce constă în a atribui
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
insolitul ei salut : Săru’ mâna tovarășu’! și oferindu-i ce avea mai proaspăt, un braț de flori de câmp întârziate în vara pe sfârșite. Doamne, cum se potrivesc toate! gândi Mira. Dar de unde le-o fi adus zănatica?! Nu era nebună Rupița, nu! Era doar exuberantă și la patruzeci, cum fusese și copil. Și Mira condensă într-o pastilă-remember istoria Rupiței. O știa de când era de opt-nouă ani. Îi întocmise profilul psihologic la Cabinet. Era o țigăncușă de toată frumusețea! Avea
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
câmpul verde, Ce în zbor îl alergam Și de pașii mei lăsați Prin livada de pe deal. Dor în lacrimi curg pe poarta, Unde urma mâinii mele, Mai mângâie și acum, Mâna maicii singurele. Dor îmi e de mă sugrumă, Dor nebun și apăsat, Dor de ușa, unde maica, Mă striga pe înserat, Vai ce dor, ce sete-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
că o să fie foarte bine Când trupul tău în mine va-nvia. Mi-ai deșteptat în roua dimineții Un sentiment de dragoste și dor. Ca să-mplinim acum, în floarea vieții Tot ce a fost cândva mult mai ușor. Colind acum, nebun, prin galaxie Doar cu iubirea noastră temerară. Știind că totuși ar putea să fie O ... despărțire numai temporară. Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: DESPĂRȚIRE TEMPORARĂ / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016
DESPĂRȚIRE TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383906_a_385235]
-
sui. Tu, stăpânule a toate, Pleacă-ți ochii înspre noi! Vezi cum focul mi se stinge, Când nu suntem amândoi! Rupe Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum s-aud în noapte În îmbrățișări celeste, Două stele ce tresară Și-o iubire de
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
încă n-am intrat. Din ce în ce e totul mai neclar și totuși reușesc să văd departe, atâta timp cât al iubirii far mai arde cu oglinzile nesparte. Prin viața viscolită de furtună alerg din ce în ce mai obosit și obsedat de-o patimă nebună: să pot iubi și să mai fiu iubit. Ca un cais Iubire spun și înfloresc în dor ca un cais pentru a mia oară, când visurile mele încă vor să fie-n al meu suflet primăvară. Trecut-au anii și
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
este visul, când îl visez, albastru? Tristețea, de ce plânge în suflet părăsit? De ce iubirea-i foc ce se transformă-n vers, Iar dragostea e legea nescrisă-n Univers? Ființa-mi înflorește precum o gențiană Când trupu-mi îl atingi cu patimă nebună. De ce nu pot s-ascund clipa-ntr-un sertar Să nu se mai topească pe-a Timpului Altar? Nici cerul, nici pământul nu pot să-mi răspundă Doar ramul plin de muguri, din suflet, mă alină, Văzduhul mă-nvelește, o
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
de mister, farmec, dar și putere interioară. Toate acestea fuzionează perfect pentru a renaște din văpaia care aprinde iubirea. Miresme de salcâm, flori de cireș, rugăciuni și un dor intens de luceferi rescriu tainele iubirii autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
mă doare dorul sânge sângerând doară dor și-adorm dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
cum să nu! Dar nu mi-ai povestit ce-ați făcut fără mine sâmbăta trecută. Sper că nu te-ai apucat de prostii cu proful? Hi, hi, hi, continuă ea să râdă singură de gluma spusă. - Ei, na, ce ești nebună? Cum așa? încercă Angela să se eschiveze de la detalii, înroșindu-se fără să vrea. Acest lucru nu-i scăpă perspicace-i sale prietene. - Alo! Angela! Ai ceva să-mi zici ce eu nu știu? Ce ascunzi? - Nn.. nimic, ce să
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
pe care trebuie să ți le dau și ție și atât. - Oare numai atât? Ia uită-te-n ochii mei Angela! Mie nu-mi miroase a bine. Ori te-ai tăvălit cu el? Ți-a pus-o? - Hai fato! Ești nebună? Ce dracul vrei să se întâmple? Am mai stat câteva minute cât am băut o cafea și am plecat acasă. Nu avu curajul să-i mai zică și de vișinată și despre ce s-a întâmplat în dormitorul profesorului. Asta
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]