1,627 matches
-
suflet nefericit, la care recurgem atunci când vorbim despre cineva care a murit în condiții tragice. Aceste formule rezumative înlătură situații dramatice ce ne-ar putea afecta, prin intermediul sensului cotidian, a impersonalului se ce mediază distanța, lipsa implicării personale. Încă un nefericit care a murit" este o formă de a lua distanță, constituie modul nostru de a refuza o empatie ce ne-ar aduce mult prea multă suferință. În definitiv, dacă am empatiza cu toate victimele accidentelor tragice din lume unde am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la fel: se vor izola și astfel legăturile se vor întrerupe. Inevitabil, lucrul acesta se va întîmpla și cu „iubita”. „Plumb de toamnă” se încheie în nota cea mai adecvată, respectiv cu relevarea a ceea ce-i unește pe toți acești nefericiți: „jalea și revolta”. „De-acum, - scrie autorul - au și pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă și de jale”. O revoltă și o jale ca ale lui și ca ale ei. Vă imaginați ce prost s-ar fi terminat poemul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să ne întrebăm dacă autorul Plumbului s-a gîndit la Eminescu doar ca la un tînăr nobil (un Făt-Frumos) sau și ca la un prinț al tagmei? E de observat, însă, că atunci cînd se referă cu vorbe proprii la „nefericitul poet Eminescu”, îl privește din perspectiva discipolului macedonskian, care ține partea Maestrului. Cel mai inteligent lucru făcut de Bacovia a fost acela de a rămîne el însuși. Dacă s-ar fi schimbat, mai devreme sau mai tîrziu, ar fi încetat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-o fi fost solicitat de inițiatorii altora. Limitîndu-mă să fiu „punctual”, am ignorat că trebuie să vorbesc despre solidarizările sale prin poezie cu anonimii: cu cei decepționați, ajunși să plîngă „cu frunțile pe masă”, cu cei triști, sărmani, bolnavi, nefericiți, - bărbați și femei. Deși esențiale, aceste gesturi nu aduc publicitate directă. Contează însă în comentariile asupra omului și a operei. în fața mea sînt, veniți la reexaminare, trei studenți (două fete și un băiat) din anul IV, ultimul pentru seria lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Știu, dar azi nu simt nimic, îmi dau doar un acord de principiu. Pe urmă poezia, gargara imaginarului. O apă cu sare pe care o hâțâni în grumaz și o scuipi. Te mai îngăduie gâlcile, dar atât. Ai observat că nefericiții de mari poeți sunt palinodici? Își retrag la un moment dat creditul pe care l-au acordat elanului. Grand Papa Homer a "scris" el Iliada și Odiseea, însă le-a contrabalansat cu un Război al broaștelor cu șoarecii. Asta se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a cîntat stăpînul apropiat, prieten al celor umili și nevoiași, bărbat între bărbați, care cunoaște slăbiciunile sale: "Poporul îl venerează încă, da, îl venerează. Vorbește-ne de el, bunică, vorbește-ne de el..." Aici, semizeul bătăliilor nu este decît un nefericit, trădat de destin, mănîncă pîine neagră și doarme lîngă focul din sobă. De fapt, dincolo de dezordinea proiecțiilor onirice, din numărul mare de imagini cristalizate în jurul aceluiași personaj, putem spune într-un fel simplificînd că se pot desprinde patru modele esențiale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de literatura din a doua jumătate a secolului al XVIfl-lea este cea a "pervertirii" tînărului țăran sau a tinerei țărănci care-și părăsește satul natal pentru a se pierde în aglomerația marilor orașe. "Ce fericire! N-o simt decît aici! Nefericitul de mine care am căutat-o în altă parte", suspină Rétif de La Bretonne, care, părăsind la șaptesprezece ani ferma tatălui său, are măcar meritul de a face cunoscută o experiență personală 52. Idealizat, sacralizat, satul rămîne pentru el simbol al
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
personajului, el servește drept intermediere expresivă între personaj și sentimentele sale: Este necesar ca episoadele și peisajele să fie armonizate. Există analogii între situațiile pe care le trăim, stările noastre de spirit și locurile, fenomenele sau stările Naturii. Duceți un nefericit într-un loc stîncos, prin păduri întunecate, pe lîngă ape învolburate etc.; aceste ținuturi înspăimîntătoare îl vor copleși atît de mult, trezind în el un sentiment de pioșenie. Lăsați doi îndrăgostiți să stea în leagăne îmbietoare [...]. Saint-Lambert, Anotimpurile, Cuvînt înainte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În partea de sus avea un șnur care se termina cu un canaf ca un fel de clopoțel. Privindu-l astfel îi deveni foarte familiar, aproape un prieten. Textul nr. 2 Pierre se plictisea singur în cameră. Trebuie spus că nefericitul era orb din naștere. Stînd nemișcat își privea pantoful. Era un mocasin. Mama lui îi spusese că era negru. Pipăindu-l pe lungime, simți că partea de sus era mai subțire, iar că în partea din spate era rotunjit. În
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
suma de banii câștigată la ruleta lui. În alte situații, cortina se ridica, iar jucătorul descoperea rezultatul celeilalte rulete acționată de experimentator. A. Sirigu a constatat că pentru același câștig, jucătorii erau bucuroși, dacă nu știau rezultatul celeilalte rulete, și nefericiți, când cealaltă ruletă își arăta rezultatul mai bun. Atunci regretau că nu au ales-o. A. Sirigu a arătat că această capacitate de a se proiecta în rezultatul pe care nu l-a obținut se bazează pe activitatea unei zone
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
printr-o probă care posedă modalități practice precise și al cărei rezultat este mai mult sau mai puțin previzibil. "Grandoarea" obținută din probă este proporțională cu riscul asumat. Efectele simbolice pot fi uriașe și în cazul fericit, și în cel nefericit. Violența simbolică (termen preluat din sociologia lui Bourdieu privitoare la școală) a unei descalificări poate antrena fenomene de rușine și declasare. Să nu cunoști limba sau să n-o stăpânești bine, să nu beneficiezi de naționalitate, de o cultură istorică
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Industria culturală rămâne o industrie a divertismentului, ireconciliabilă cu arta. Amuzamentul este prelungirea muncii. Spectatorul nu mai vrea să gândească el însuși [...]. El nu mai poate lua parte la progresul rațiunii [...]. Daffy Duck își primește porția de lovituri ca și nefericiții din realitate, pentru ca spectatorii să se poată obișnui cu cele pe care le primesc ei înșiși [...]. Industria culturală îl împiedică pe individ să reziste consumului. El se vede doar ca un etern consumator." Theodor Adorno și Max Horkheimer, "La production
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de o siciliană, apoi fură el însuși, se teme de pedeapsă și pedepsește etc.). Adjectivul definit din punct de vedere sintactic ca nume predicativ, este clasificat semantic în trei categorii: STĂRI, socotite în mare parte variante ale opoziției fundamentale "fericit/nefericit", PROPRIETĂȚI, cu caracter durativ și corespunzînd în mare virtuților și viciilor și STATUTE, "calități exterioare, independente de voința subiectului, în opoziție cu proprietățile" (op. cit.: 135), legate de condiția socială, religie, naționalitate și sex. Noțiunea de verb corespunde acțiunii narative. Verbul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, "eu-lui" îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă de abordare a ursitei nefavorabile (o desființare violentă într-un imaginat conflict deschis cu personajul căruia îi atribuie vina devenirii lui nefericite). Expresia certă a incapacității de acțiune propriu-zisă față de ursitoare este blestemul proliferat de subiectul liric, singura posibilitate de întâlnire conflictuală a individului "cu ursitoarea lui". Tot în Mitologie românească, T. Pamfile relatează și o legendă în care Ursitoarele trăiesc "laolaltă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Cresos, ultimul rege al Lydiei, a consultat oracolul din Delfi înainte de războiul purtat cu Cyrus al II-lea, regele Persiei. El a primit următorul răspuns: Dacă vei trece fluviul Halys, o mare putere va fi înfrântă". Deznodământul a fost unul nefericit pentru Cresos, care a fost înfrânt, iar statul său a fost anexat regatului persan. Deseori, la fel ca în acest exemplu, răspunsurile obținute prin diverse tehnici divinatorii (oraculare sau de altă natură) oferă răspunsuri ambigue și imprecise, fapt ce lasă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fapt știut că mulți dintre cei în cazul cărora știința farmaceutică și medicală se dovedește neputincioasă apelează și la forme alternative de vindecare. Cercetările de teren ne arată că, în această situație, divinația are un rol important. Îl îndrumă pe nefericit într-o direcție sau alta. Trebuie să spunem că, în unele situații, în mod cu totul inexplicabil, unii își găsesc chiar salvarea astfel. În aceste cazuri, în mod firesc, orgoliul, prestanța și autoritatea vraciului cresc. El va spune: "Nu e
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în respectiva mascaradă judiciară au ispășit ani grei de temniță în pușcăriile politice. Cei mai fericiți au reușit să plece după un timp în Italia, prin presiuni internaționale. Din nefericire, pentru unii, închisoarea a însemnat sfârșitul vieții...”. Unul din acești nefericiți a fost medicul chirurg și ortoped, dr. Petre Topa. Nu avem documente primare despre viața și condițiile din închisoare ale dr. Petre Topa. Ne referim însă la două articole de memorii ale unor foști deținuți politici care l-au întâlnit
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
spun: "Nu, nu știți; ceea ce credeți că înțelegeți, nu înțelegeți; trebuie să vă demonstrez ceea ce vi se pare evident", și dacă în demonstrație mă sprijin pe premise care li se par mai puțin evidente decât concluzia, ce vor gândi acești nefericiți? Vor gândi că știința matematică nu este decât o îngrămădire arbitrară de subtilități inutile și atunci fie se vor simți dezgustați, fie se vor amuza ca de un joc și vor ajunge într-o stare de spirit asemănătoare celei a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
îi apucau vedeniile! Cînd vreo kedeșă rămînea la ghioc cu mare noroc, repede era scoasă la măritiș, și se găsea pe undeva un Ioshuah, Guțah sau Maimuțah, ori Muleh, Suleh sau Naftuleh care să o ia de ne-vastă pe nefericita batjocorită de pohtele animalice ale acestor secături. Din acest closet al mizeriilor ivrite și orgiilor bestiale, ne-au servit ei povestioara cu fecioara Mariah și norocul ce a pălit-o pe cînd se afla ca ,,slujitoare” în bordelul templului din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
idee îmbrățișată de episcopul Étienne Tempier în secolul al XIII-lea și de cardinalul Nicolaus din Cusa în secolul al XV-lea putea însemna o condamnare la moarte în secolul al XVI-lea. Cel puțin asta s-a întâmplat cu nefericitul Giordano Bruno. În anii 1580, Bruno, un fost cleric dominican, a publicat lucrarea Despre infinit, univers și lumi, în care a sugerat, la fel ca Nicolaus din Cusa, că Pământul nu era centrul universului și că existau o infinitate de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să-i găsim un loc în căsoaiele noastre de pe lângă conac și să i se facă un modest tain zilnic. Ce zici? De acord, Mateiu. La moartea bătrânei, care n-a întârziat prea mult, Marica a aflat de adevărata identitate a nefericitei. Atunci ea s-a adresat lui Mateiu cu aceste cuvinte: Bine, Mateiu, se poate să nu-mi spui că era mama ta? Aș fi poftit-o să stea cu noi în conac, aș fi cinstit-o cum se cuvenea. Aristocrația
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Când spun că ezit să-l condamn fără drept de apel, nu spun că îl absolv. Am în vedere doar contextul istoric și identitatea lui Eliade din anii ’30-’40: tânărul universitar, publicist și prozator avea o structură - cu totul nefericită în vremuri tulburi - de profet și de revoluționar, la care aș adăuga o bună doză de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai evlavioas decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu ajutorul unei bătrâne nimfe înțelepte, reușește să se ascundă, dând, în cele din urmă, naștere unui băiat, care seamănă cu 614 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 35-38. 615 Alexandru Balaci, op. cit., p. 81. 616 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. 171 nefericitul tată. Când este descoperită și blestemată de Diana, fuge, dar este transformată și ea într-un râu. Fiul ei, Pruneo, va fi crescut cu dragoste de părinții lui Africo și va deveni conducător în Atalante, fondatorul provinciei Fiesole și tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vol. II, p. 86. 876 Ibidem, p. 88. 877 Ibidem, p. 181. 236 Ianuarie și infidela sa soție Mai, este o mostră a ceea ce nu ar trebui să fie un menaj, ci și propriile confesiuni ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]