1,755 matches
-
în farfurie, crezând că nu-l vede nimeni. Eu l-am văzut, dar mi-a fost rușine să-i cer să mi-aducă alta. Underground. San Marco a fost mainstream și, din păcate, în cea mai mare parte a timpului, nefolosită. Distracția adevărată era de partea cealaltă a Canal Grande, în piața de pește, la scena mică, unde se adunau foarte mulți tineri, băutura era ieftină și bună (celebrul șpritz venețian, care după unii se face din campari și sifon, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
un tânăr foarte arătos, cu plete căzute În șuvițe fine până aproape de umeri. Încercase să-și lase barba să-i crească, dar nu-i reușise decât mustăcioara și barbișonul. Z, am strigat eu, ultima literă a alfabetului, necunoscută, misterioasă, aproape nefolosită! Titlul ideal. — Vezi tu, Awie e poetul nostru, l-a prezentat Z. — Z e la coada alfabetului, o literă singuratică, fără viitor, părăsită de toate celelalte. E orfana alfabetului, ție trebuie să ți se pară titlul potrivit, i-a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de util la călărie și tracțiune. Cum se tratează o colică? Când dorm caii? Și nici nu sunt sigur dacă, după cele două ore de „Curs de gătit pentru începători“, încăperea pe care mi-o amintesc cu atâta siguranță rămânea nefolosită sau dacă între pereții ei se mai predau, cu ajutorul tablei de școală ce putea fi ștearsă, și alte discipline, de pildă greaca veche ori legile staticii. S-ar putea ca acolo să se fi calculat cele dintâi marje de câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rânjit fără încetare, binedispus, dar nu a spus nimic porcos... Până astăzi. Plecarea aceea grăbită mă urmărește. De ce atâta grabă? Ca și când, mânat de frică, simțeam nevoia să fug departe. A durat destul până a venit trenul. Timp care a trecut nefolosit. Cu întârziere, îmi adresez o întrebare: oare nu te-ai fi putut culca cu ea, cea pe care o chema Inge, în următoarea claie de fân și - imediat cuprins iarăși de foame - într-o alta? Da, în fond de ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dina Vjerny mi-a dat de înțeles: „Îi place să primească vizite...“ Și așa și era: și-a primit oaspetele fără nici un fel de farafastâcuri. Trebuie că m-am instalat repede în atelierul său pe cât de gol, pe atât de nefolosit și că am lucrat la un bust, căci episodul acesta este atestat de o fotografie nu prea clară, care-o prezintă pe gazda mea cu capul plin de bucle și senin-inactivă sub forma unui cap din lut. Sculptura pare expresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce vrei?începe să-i curățe rana, după care se duce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care duceau în cămăruțe strâmte, unele de care nici nu știam și pe care le descopeream cu uimire și spaimă, de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră a căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe asta conta. O mișcare care este reluată după o perioadă de inactivitate nu este, de obicei, țeapănă și stîngace, ci, dimpotrivă, surprinzător de ușoară. E ca și cum, totuși, un reziduu de cunoștințe este rămas de dinainte de întrerupere, un mic credit nefolosit. Numai ulterior, la al doilea sau al treilea antrenament, terminațiile protestează, lucrurile refuză să mai meargă ușor și natural, astfel încît totul trebuie ordonat și învățat din nou. Așa lucrează memoria trupului și așa s-a întîmplat și cu noi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
eram udați de apa rîului ori de ploaie. Uneori îmi scoteam jacheta pentru că gîndeam că mușchii mei se încălziseră destul ca să poată înfrunta frigul. O așezam în fața mea, în spațiul de sub panoul pentru picioare, unde în cîteva minute devenea de nefolosit. Stofa albastră de lînă devenea neagră și grea, îmbibată cu apă a două sau trei valuri care se revărsau în barcă, apă care rămasă la fundul bărcii se înclina încoace și încolo, în ritmul bătăilor noastre, dar în direcție opusă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trecere și avea încă un aspect aglomerat și soios. Se aflau acolo cafenele, dar și depozite de brînză și un post de poliție de cartier. Cealaltă parte dădea spre o acumulare de apă, unde erau priponite două vapoare de agrement nefolosite acum, iarna, și de-a curmezișul căreia se afla un ponton cu menirea de a tenta călătorii ieșiți din gara din apropiere să traverseze spre hotel. Chiar de la distanță se vedea o mică casetă luminoasă "Café-Restaurant Eden Hotel". Cît de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă frustrarea din parc, heruvimul blond avea și o mare cantitate de energie nefolosită. Contesa îi promisese că atunci când proiectul Popa va lua sfârșit - cu bine! -, îi va lăsa o jumătate de palat să-și deschidă un muzeu al gadget-urilor și îi va da și dezlegarea de castitate. Bine, o să aștepte. O să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
făcuseră maronii de atâta praf. Mizeria n-o deranja pe Mașa, dar acum, având un oaspete străin În casă, Îi trecu prin minte că poate ar fi trebuit să spele toate farfuriile murdare din dulap, toate lingurile, În mare parte nefolosite de pe vremea mamei sale, ce se odihnește acum Întru Domnul, acoperite de-o mâzgă cenușiu-cafenie ce părea că a pătruns În interiorul metalului și ceramicii și nu putea fi Înlăturată nici cu nisipul umed, nici cu cenușa amestecată cu leșie, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
DE DATA ACEASTA FOLOSI ALT INEL ENERGETIC ȘI O FLACĂRĂ PORTOCALIE SE REFLECTĂ PREȚ DE VREUN METRU DE LA PUNCTUL DE CONTACT. LUMINA SE TOPI ÎN NEANT ȘI EL ÎMPINSE UȘA. SE DESCHISE CU UN UȘOR SCÎRȚÎIT AL BALAMALELOR DE MULT NEFOLOSITE. HEDROCK TRECU PRAGUL ÎNTR-UN BIROU LUNG DE VREO ȘASE METRI ȘI LAT DE VREO TREI. LA CAPĂTUL ACESTUIA ERA O MASĂ DE LUCRU CU MAI MULTE SCAUNE ȘI UN MIC FIȘIER. ÎN COLȚUL DE LÎNGĂ BIROU ERA UN ECRAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
VREO TREI. LA CAPĂTUL ACESTUIA ERA O MASĂ DE LUCRU CU MAI MULTE SCAUNE ȘI UN MIC FIȘIER. ÎN COLȚUL DE LÎNGĂ BIROU ERA UN ECRAN \ ALB ȘI MORT. CAMERA ERA ATÎT DE GOALĂ, ATÎT DE EVIDENT PUSTIE, NELOCUITĂ ȘI NEFOLOSITĂ ÎNCÎT HEDROCK ÎNAINTĂ PUȚIN IAR APOI SE OPRI. FĂRĂ SĂ VREA SE ÎNTOARSE SĂ SE UITE LA NEELAN. ACESTA SE APLECASE ASUPRA ÎNCUIETORII ȘI O STUDIA DUS PE GÎNDURI. RIDICĂ OCHII SPRE HEDROCK ȘI CLĂTINĂ DIN CAP ÎNTREBĂTOR: \ CUM AȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
desfarmecă ganglionii, Începe să murmure un cîntec străvechi, și gonadele mele o iau razna prin trup, izbindu-se de artere, de vene, de oase, Îmi păgubește sîngele, Îmi țintuiește fericirea deasupra creștetului. În această deltă amară mă chinuiește cu perlele nefolosite În poemele sale, perle răscoapte, bune doar de trimis ca ilustrate, scrise cu sîngele cald al mamiferelor, al mamiferelor hrănite cu poveștile și poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii ce nu mai contenesc să bată În tobele lor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fără nici o trudă. Ajunși la poarta mănăstirii, îmi arată un loc de lângă cimitirul armenilor: Locul ista l-a cumpărat Ilie Sturza vornicul de la popa armenesc Alexa și de la Dolca, femeia lui, și apoi l-a dăruit mănăstirii Bărboi. Numai că nefolosit, locul a fost împresurat de cei din jur. Așa se face că Maxim, egumenul mănăstirii Bărboi, cere ajutorul Divanului. Marii boieri de aici trimit vornicii de poartă, care, după obicei, adună „ulicenii”, aleg locul, hotărnicindu-l. Mărturia asupra celor înfăptuite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întors. Vara se face schimbul, dacă e, subțiri. Și merg ciorapii, la cinci-zece de fumat, Carpați. Mai e și după firmă, dacă e nike pe el, un adidas, unul așa, mai nașpa, două de fumat. Ciorapi cu țiplă pe ei. Nefolosiți, lege. Un pantalon, mai greu la noi, că avem uniformă, dar la ăștia, după fițe, de stradă, le pune o dungă peste ei. Depinde, treningul e la preț, la orice activitate, și la mers, și la sport. Ăsta de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
similarizat spiritul lui Gosseyn în corpul lui Ashargin. Gosseyn posedă singurul creier secund din galaxie în afară de cel al Zeului Adormit - care nu contează. Zeul ar putea, fără îndoială, să fie trezit acum, dar anumite mecanisme necesare dezvoltării sale au rămas nefolosite multă vreme, încât el nu ar mai putea să rămână în viață decât câteva minute. De ce Ashargin? Pentru că era slab. Știu din experiență că o personalitate mai puternică ar fi putut să combată conștient voința lui Gosseyn. Și prezența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Unde ați găsit-o? întrebă Ganz. Nu era o întrebare la care să-mi vină ușor să răspund. Cum le spui unor părinți că trupul gol al fiicei lor a fost găsit într-un turn de anvelope dintr-un garaj nefolosit de pe Kaiser Wilhelm Strasse? I-am dat versiunea îndulcită, care nu cuprindea decât locația garajului. La asta avu loc un schimb de priviri foarte clar. Ganz se așeză jos, cu mâna pe genunchiul soției sale. Ea era tăcută, absentă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mângâia și pământul părea să se bucure de bunăvoința aceea trandafirie ca de o desăvârșire prețioasă. Aerul acela neobișnuit, lumina înflăcărată anunțau că sudul începuse cu adevărat. Am privit la capătul benzinăriei marile perii albastre folosite la spălarea automobilelor atârnând nefolosite. Am întors capul spre mașină. Italia era trează, mă privea prin geam și zâmbea. Am răspuns zâmbetului ei cu un gest al mâinii. După aceea am fost veseli, Italia a deschis radioul, cunoștea cuvintele tuturor cântecelor și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mijloc. Am mai făcut câteva sute de metri și am ajuns. Am dat peste o clădire de dimensiuni modeste, dreptunghiulară și destul de joasă, înconjurată de o platformă de ciment. Unul din spitalele de mare, care pe timpul iernii rămân aproape total nefolosite. În parcare se aflau câteva mașini și o ambulanță. Servicul de urgențe era pustiu, luminat doar de un bec de serviciu. O duceam în brațe pe Italia, care își pierduse unul din pantofii de culoarea vinului. Am aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i purta de grijă. Mai degrabă pusese Lars mîna pe tipă; oricum, acesta Își grăbea și astfel moartea, pentru că - după teoria lui Thomas, de data aceasta - un bărbat trăia pînă Își consuma sămînța; murea chiar dacă mai avea milioane de sunete nefolosite. Chiar Începuse un mic studiu cîndva, imediat după căderea comunismului. Fusese uimit, uitîndu-se la televizor și la pozele din ziare, de vigoarea foștilor deținuți politici. Aveau, pe atunci, unii aproape optzeci de ani, se apropiau de nouăzeci alții; mulți dintre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
colegii lui, sunt sub nivelul solului, ― Te recepționez, replică Dallas. (Gândindu-se iar la ideea cu mina, întrebă:) Nici o schimbare pe parcurs? Peretele este din același material? ― După câte îmi dau eu seama, da. Și cablul? Dallas verifică lungimea încă nefolosită a scripetelui. ― Nici o problemă. Mai sunt vreo cincizeci de metri. Dacă puțul depășește lungimea asta, ne lăsăm păgubași pe ziua de astăzi și ne-ntoarcem cu materialul adecvat. Nu mi-aș fi închipui să coboare atât! ― De ce zici așa? ― Nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Pe de altă parte, seamănă cu urna pe care ai descoperit-o sus, numai că astea par mai netede. Și închise, iar cealaltă era goală. Sunt cu toate dispuse după o anumită concepție de ordine, deși există o mare suprafață nefolosită. ― O încărcătură... E ciudat, dacă-i așa. Poți să vezi dacă e ceva înăuntru? zise Dallas amintindu-și de urna goală. ― Un moment. Să mă uit. Făcu un pas spre specimenul pe care-l studia, îl atinse cu mâna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridică piesa rotundă. O scară se afunda în întuneric. Coborî, progresând prin beznă, până când simți sub tălpi solul tare. Acționă lanterna. Se afla într-un antrepozit. Cercul de lumină îi dezvăluia cutiile de plastic, niște instrumente și unelte care păreau nefolosite... și de-asemenea niște oase de care atârnau zdrențe de carne. I se făcu pielea de găină când descoperi bucățile de îmbrăcăminte, urmele de sânge uscat, un pantof sfâșiat. Din zid ieșeau niște excrescențe bizare. În întuneric ceva se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]