1,780 matches
-
fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare și să se așeze alături de istovitul curtezan, răgușit de-acum și vlăguit, Însă era clar că, pentru nou-veniți, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu visez decât atunci când dorm... ― E bine, e bine băieți, șopti mecanic Scarlat. S-a făcut 2, 30. Să ne grăbim! Încercă să se ridice: Va trebui să mă ajutați. Niciodată nu mi-a fost așa rău. Raul Ionescu ezită nehotărât, apoi scoase din buzunar o cutie de metal. ― Întinde mîna! ― Ce-i asta? ― Morfină. Ultima fiolă. Râse amar: Mai degrabă ți-aș oferi un ochi... Î făcu injecția apoi se ridică: Și cu asta basta! Let's go! Scarlat își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat. Nu și Ioniță, iar bietul Șerbănică se va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De trei ani și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta! Ce adunătură, Dumnezeule! ― Să facem lumina mai mică, propuse Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Iași, anunță bătrânul fonfăit, cu o gură fără salivă. Se lăsă să cadă în fotoliu. Genunchii înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule președinte, spuse membrul comisiei în timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea, nimeni, strada e ca un deșert de apă. Președintele se ridică, făcu câțiva pași nehotărâți în fața mesei, se duse până la cabina de vot, se uită înăuntru și se întoarse. Delegatul p.d.c. luă cuvântul ca să le amintească pronosticul său cu absenteismul care avea să țâșnească în săgeată și delegatul p.d.d. apăsă din nou coarda liniștitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu poate să lipsească, dacă-i îndeplinești cuiva o cerere atât de urgentă, așa că băiatul îi dădu voie să intre: — Înainte și la stânga și iar înainte! Îți foarte mulțumesc, Jeane! Când se întoarse, după două minute, Fane avea un aer nehotărât, de parcă n-ar fi știut dacă trebuie să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard sau mai bine renunță la tot ce zboară. Intră în mica odăiță în care băiatul cel ciufulit lenevea cu coatele pe masă și întrebă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avem liber.“ Și totuși nu era bine cu burta lui, ce-ar fi să se repeadă până la cabinetul doctorului Margulis? Numai că trebuie să lase pe cineva să-i țină locul aici, o jumătate de oră n-o fi foc! Nehotărât, portarul luă un ziar, la întâmplare, din teancul sosit de la alte redacții, dar văzând că-i tocmai L’ Indépendance Roumaine, îl puse la loc. N-avea poftă, cu burta lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei Inelaru. Trecură la masă și schimbară vorba. — Sunteți și dumneavoastră invitat la Livezeni, de Anul Nou? Vă rog din suflet să veniți, m-aș simți mai în largul meu, spuse Costache, iar pleoapele Generalului, după ce bătură de câteva ori nehotărâte, coborâră peste ochi a aprobare. Ridică paharul, cu un vin rubiniu care lăsa franjuri transparenți pe pereții de sticlă. — Pentru tine, spuse cu un ton care se voia nepăsător. MIERCURI 31 DECEMBRIE Viitorul și trecutul 1 Mai sunt câteva ore
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de când lumea. Filosofii contemporani se încaieră doar de la nuanțe. Multe creiere zac în conservare. Omului contemporan i se îneacă visul în informații. Marile spirite savurează provocarea. Nu putem aborda convingător absurdul decât punându-ne făină pe obraji. După orice da, nehotărâtul adaugă un dar. Reședința terestră a neantului rămâne tot omul. Polemicile nu vizează, de regulă, adevărul, ci compromiterea adversarului. Drumul spre Țara Făgăduinței trece tot prin Triunghiul Bermudelor. Lumina se naște prin solidaritatea tuturor culorilor. Din subconștient pot țâșni multe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la două lungimi de braț, un lup mare, sur, îi privea cu ochi setoși. Stătea cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată, simt că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acum, încă nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic i-a adus, în trecut, mâhnirea și ce înger minunat îi poate readuce, în viitor, speranța... Se simțea cu totul nehotărâtă și nelămurită, și așa și era, fără îndoială. Nu știa deloc ce vrea, de fapt, iar, la o privire mai atentă, se poate constata ușor că așa fusese toată viața ei: o nestatornică în suflet. Poate că acesta este și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și nestatornice sunt cele pentru care sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbeau de lumi și orașe îndepărtate. Se întoarse spre Mubarrak și acesta înțelese, pentru că își îndreptă privirea spre ofițer. — Ospitalitatea este sfântă pentru noi, zise. E o lege mai veche decât Coranul. Militarul cu stele pe mânecă rămase câteva clipe nehotărât, aproape incredul în fața absurdității acelei explicații, și se pregăti să-și continue drumul. — Eu reprezint legea aici, spuse tăios. Și nu există alta. Trecuse deja de el, când Gacel îl apucă de braț cu forță și îl obligă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
meargă și i se păru că aude geamătul crustei sub picioarele sale, iar în câteva locuri se ondulă, fără să se spargă. Mehari-ul îl urma ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cartea mea de vizită când sosește. Cele două americance deciseră să nu-i dea domnului Kalebgian o cutie de rahat Deliciul turcesc, dar el fusese atât de drăguț și Încântător, că voiau totuși să facă ceva pentru el și meditau nehotărâte, până când acesta apăru brusc lângă ele: — Taxiul dumneavoastră a sosit, doamnelor. Îi voi da șoferului instrucțiuni complete. Veți constata că e demn de toată Încrederea. Le conduse afară și veghe să plece În siguranță. Mica vânzoleală și zarvă se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai exigent. Se întinse pe creangă și privi în sus. Uneori, coborau și de la optzeci de metri, dintre cele mai înalte crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele pădurii, nehotărâți în zborul lor bezmetic, ezitând în alegerea florii pe placul lor. Cei mai mulți se iveau pe neașteptate, născuți parcă din pământ, sorbind acolo unde cu o clipă înainte părea că nu era nimic. Trebuia să fie atent, pentru că deseori culorile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să fugă, dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu din cap, se aruncă în apă și înotă iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
da, firește. Atunci, dacă deschiderea șoselei pune în pericol viața yubani-lor, e drept să fie împiedicați să o facă, deși i-ar costa viața pe muncitori. Nu vi se pare? Părintele Carlos clătină din cap, preocupat. Apoi ridică din umeri, nehotărât: — Măi, omule! protestă el. Nu e atât de ușor. Nu e vorba să se ajungă la lupta armată. — Și ce altă cale a mai rămas? Ce vreți să-i spun lui Kano și războinicilor lui? Că părintele Carlos o să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Căcat! Încearcă să mă împiedici... Dacă pleci, ești concediat. — Mulțumesc! Dacă mă concediezi, trebuie să mi se plătească indemnizație. Haideți, băieți...! Sus! Muncitorii începură să-și strângă puținele lucruri personale și se cățărară în grabă în bena camionului. Unii rămaseră nehotărâți, privindu-l pe șeful de echipă. În sfârșit, acesta ridică din umeri: — De acord, admise el. E mai bine să ne întoarcem în tabără. N-are rost să riscăm. Și noi? întrebă cu un firicel de voce unul dintre soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem acolo... Înconjurară laguna și porniră în fugă pe cărare. Un războinic yubani, aproape un copil, le ieși în cale, înarmat cu o sarbacană, dar se vedea că era descumpănit de explozii, nehotărât și că tremura. Ezită câteva clipe și alese să o ia la fugă împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vîrfurile mai semețe deja se bucurau de vederea soarelui care spărsese orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]