8,065 matches
-
În Ungaria, În ținutul de baștină al tatălui meu, unde ne-am refugiat În 1942, În urma pogromului de la Novi Sad. Am lucrat pe la țăranii bogați ca slugă, iar la școală Îmi Însușeam Catehismul și exegeza catolică a Sfintei Scripturi. Tăinuitele neliniști familiale sau ceea ce Freud numește Heimlichkeit vor alcătui fondul meu literar și metafizic. La nouă ani am scris poezii În limba maghiară: În una era vorba despre foame, alta era poezie de dragoste par excellence. Talentul narativ - de a Îmbina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tremurau mîinile și ideile. Mi-am Înălțat privirea și am văzut furtuna revărsîndu-se ca niște pete de sînge negre printre nori, acoperind luna și Întinzînd o mantie de neguri peste acoperișurile și fațadele orașului. Am Încercat să grăbesc pasul, Însă neliniștea mă rodea pe dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o privire plină de Îngrijorare. — Haideți, intrați. Aceasta e librăria tatălui meu, căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi puteam scoate din minte insinuările și amenințările acelui ucenic de parlagiu. Mă Întrebam dacă trebuia să-i alertez pe tata și pe Fermín asupra acelei vizite, Însă am presupus că tocmai asta fusese intenția lui Fumero, să semene Îndoiala, neliniștea, frica și nesiguranța În rîndul nostru. Am hotărît să nu-i fac jocul. Pe de altă parte, insinuările În privința trecutului lui Fermín mă alarmau. M-am rușinat de mine Însumi cînd mi-am dat seama că, o clipă, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știe că cineva voia să-l mențină viu, să-și aducă aminte de el. Obișnuia să spună că existăm atît timp cît cineva Își amintește de noi. Mă podidi dorința aproape dureroasă de a o săruta pe femeia aceea, o neliniște cum nu mai simțisem vreodată, nici măcar atunci cînd conjuram fantasma Clarei Barceló. Îmi citi privirea. — O să Întîrzii, Daniel, murmură ea. O parte din mine dorea să rămînă, să se piardă În ciudata intimitate de penumbre cu acea necunoscută și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu alte cuvinte, să păstreze aparențele. În afară de umiditatea care făcea și mai densă atmosfera, deja apăsătoare prin ea însăși, pentru că încăperea nu avea decât două ferestre înguste care dădeau spre o curte interioară întunecoasă chiar și în zilele cu soare, neliniștea, ca să folosim o expresie din partea locului, puteai s-o tai cu cuțitul. Ar fi fost preferabil să se amâne alegerile, spuse delegatul partidului de centru, p.d.c., de ieri plouă întruna, sunt alunecări de teren și inundații peste tot, absenteismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
n-ar fi fost o parte activă în pregătirea dezastrelor. Ceva dreptate aveau zeflemiștii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o neliniște care evita să se manifeste cu voce tare, în afara cazurilor în care o persoană era cu perechea sa ori cu cei intimi, un partid cu aparatul său, guvernul cu el însuși. Ce se va întâmpla când se vor repeta alegerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
treaba cu care fusese însărcinat, Pentru că în această situație, cu toată lumea suspectată, ar ajunge să se pronunțe cuvântul Alb, fără nimic altceva, fără nici o intenție de a afla dacă persoana a votat sau nu, ca să-i provoace reacții negative, tresăriri, neliniști, chiar dacă cel testat ar fi cea mai perfectă și cea mai pură personificare a inocenței, Nu cred, nu pot fi de acord, răspunse agentul, sigur de el, cineva cu conștiința împăcată nu va spune nici mai mult nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de atâția ani, că încă folosea limbajul din vremea războaielor franco-prusace sau altele petrecute la fel de demult. Totuși, nu era complet în afara realității bătrânul înțelept, dovadă că imediat în ziua următoare asociațiile de întreprinzători se grăbiră să aducă la cunoștința guvernului neliniștile lor întemeiate, Deși sprijinim fără rezerve și cu un simț patriotic în afara oricăror îndoieli energicele măsuri luate de guvern, spuneam, ca un imperativ al salvării naționale care, în sfârșit, vin să se opună activității nocive a unor subversivități prost mascate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ci pe seama unor scuzabile excese alcoolice. La trei fără trei minute motoarele vehiculelor care alcătuiau caravanele au fost puse în mișcare. La trei fix, așa cum fusese prevăzut, începu retragerea. Atunci, surpriză, uimire, minune nemaivăzută, mai întâi dezorientarea și perplexitatea, apoi neliniștea, apoi frica își înfipseră ghearele în gâtul șefului statului și al șefului guvernului, ale miniștrilor, secretarilor și subsecretarilor, ale deputaților, ale gărzilor camioanelor, ale bătăușilor poliției, și chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puțin unul atât de prevăzător așa cum s-a dovedit acesta. În timp ce medicul îi badijona bărbia cu un antiseptic și se întreba în sinea lui dacă ar exagera cu îngrijirile făcându-i rănitului o injecție antitetanică, șeful guvernului se lupta cu neliniștea care-i zdruncinase spiritul imediat ce se luminaseră primele clădiri. Fără îndoială situația era din acelea care îl dezorientează și pe cel mai flegmatic dintre politicieni, fără îndoială era neliniștitor, îngrijorător, dar mai rău, mult mai rău, era faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
smulgerea obiectului, nici o singură ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care pare să fi venit pe lume pentru a satisface toate dorințele și pentru a calma toate neliniștile. Dar nu și îngrijorarea sau, pentru a fi mai literar, neliniștea interioară a primarului. Ceea ce simte el, și poate că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în aer, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care pare să fi venit pe lume pentru a satisface toate dorințele și pentru a calma toate neliniștile. Dar nu și îngrijorarea sau, pentru a fi mai literar, neliniștea interioară a primarului. Ceea ce simte el, și poate că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în aer, acea amenințare pe care temperamentele sensibile o percep când masa de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult, nici mai puțin decât reședința oficială a prim-ministrului. Jurnaliștii de la presa scrisă, de la radio și de la televiziune, care însoțesc capul coloanei de manifestanți, iau notițe precipitate, descriu, via telefon, cele petrecute redacțiilor în care lucrează, își descătușează, agitați, neliniștile lor profesionale și de cetățeni, Nimeni nu pare să știe acum ce se va întâmpla, dar avem motive să ne temem că mulțimea se pregătește să ia cu asalt palatul prezidențial, nefiind exclus, am spune chiar, admitem ca extrem de probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îl recunoaște, totuși, având în vedere interesul național în globalitatea sa, guvernul crede, și în acest sens apelează la gândirea acelora cărora mă adresez în special, mii de bărbați și femei care, timp de ore în șir, au așteptat cu neliniște cuvântul lămuritor al celor răspunzători de destinele patriei, guvernul crede, repet, că acțiunea militantă cea mai potrivită cu împrejurarea actuală constă în reintegrarea imediată a acestor mii de oameni în viața capitalei, întoarcerea la căminele lor, bastioane ale legalității, cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vreo zece minute bune nu se mișcă nimic. Reporterul se străduia să umple timpul, imagina consiliile de familie din automobile, lăuda comunicarea ministrului, îi condamna pe atacatorii caselor, cerea să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
convingeri dăduse subordonaților săi ordine prostești pe care ei îi făcuseră favoarea să le scuze, încercase să mențină în picioare un montaj periculos de suspiciuni care se prăbușea cu fiecare minut ce trecea, iar acum se întreba, surprins de o neliniște nedefinită care-i comprima diafragma, ce informație, mai mult sau mai puțin credibilă putea, el, papagalul-de-mare, să inventeze ca să transmită unui albatros care, la ora asta, trebuia să se întrebe nerăbdător de ce întârziau atât de mult veștile. Ce-i voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pistol și să gândească, Pentru orice eventualitate, profit de timpul de urcare cu liftul ca să-l armez. Taxiul se opri, Am ajuns, spuse șoferul, și exact în acel moment comisarul văzu, lipită de parbriz, o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam valoarea socială, îi vedeam fericirea ordonată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sânul vegetației de pe un munte de lângă Taravao. Iar Michelangelo era sănătos la minte și la trup. Operele acelea mărețe ale lui au calmul sublimului. Aici însă, în pofida frumuseții, exista ceva tulburător. Nu știu exact ce. Îmi dădea aceeași senzație de neliniște și aceeași impresie ca atunci când șezi lângă o cameră pe care o știi goală, dar în care - fără să-ți dai seama de ce - ai conștiința înspăimântătoare că e totuși cineva. Te ocărăști singur că e vorba doar de nervii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un colț, stârnind oarecum neliniște, rasele albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului: dacă se deranjase și Inchiziția, era un semn că miracolul depășise zidurile acelei mici mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul acelor oameni care, ca și mine, și-au primit pedeapsa pentru că au fost credincioși singurului Dumnezeu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crime. Îi revenise În minte chipul lui Fabio, matematicianul. Nici măcar un matematician nu ar fi fost În stare să socotească acel număr de pași. De ce era nevoie de un matematician pentru a duce la bun sfârșit proiectul acela obscur? O neliniște bruscă pusese stăpânire pe el. Se grăbi spre ușă, pradă unei presimțiri. Parcurse lungul drum până la han alergând din răsputeri. Între timp, se blestema pentru cât fusese de neprevăzător. Mișcat de ceea ce văzuse la Stinche, ordonase ca omul să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de fluture metalic. Mechanicus Îl deplasa cu o fracțiune de rotație, iar ceva din interior se urni cu un țăcănit. Acum, axa superioară Începuse să se Învârtă, accelerând progresiv regimul de rotație. Dante urmărea totul cu un interes plin de neliniște. Fâlfâitul celor două semicercuri se Întețise, ca elitrele unei insecte uriașe care se pregătea să-și ia zborul de pe bancul de lucru. Mașina vibra ușor, Însă greutățile părților rotative trebuie să fi fost măsurate cu cea mai mare grijă, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
felului tranșant În care ordinul despărțea binele de rău. Nici pe atunci nu reușise niciodată să treacă prin acele locuri fără să fie Încercat de un fior de teamă, când simțea În spate prezența unuia din ei. Iar acea veche neliniște părea să se reînnoiască astăzi, se gândi el oarecum deranjat, Încercând să alunge neplăcuta senzație printr-o ridicare din umeri. Acum nu mai era studentul nesigur pe el, zbătându-se să descâlcească tainele lui Dumnezeu, ci priorul orașului, purtând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]