2,766 matches
-
toate păsărelele care sînt aici În iunie: pomul pe care l-ai plantat cînd erai mic Înflorește lîngă fereastră, chiar acolo unde l-ai sădit. (Dragul mamei, să te hrănești bine și să ai grijă de sănătatea ta: tare sînt neliniștită cînd te știu singur printre străini.) Dealurile sînt minunate și-n curînd o să vină iar primăvara. (Tare sînt neliniștită cînd te știu așa, singur și departe: dragul mamei, dragul mamei, vino iar acasă!) Ia ascultă! Cum? Ce-i asta? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar acolo unde l-ai sădit. (Dragul mamei, să te hrănești bine și să ai grijă de sănătatea ta: tare sînt neliniștită cînd te știu singur printre străini.) Dealurile sînt minunate și-n curînd o să vină iar primăvara. (Tare sînt neliniștită cînd te știu așa, singur și departe: dragul mamei, dragul mamei, vino iar acasă!) Ia ascultă! Cum? Ce-i asta? Cum? Ce spui? (Doamne, Dumnezeule! Un neam de hoinari!) Dragul mamei, dragul mamei... ce-i asta? Iarăși vapoare! CUPRINS FĂRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
personalul tău militar și științific. Femeia replică: - Sunt sigură că trebuie să fie posibil. Noi ne aflăm aici într-o situație de izolare. O navă mare, o sută șaptezeci și opt de mii de oameni și un băiat și o femeie. Adăugă, neliniștită: - S-ar putea întâmpla ca unele dintre spiritele mai îndrăznețe de pe această navă de război să aibă impresia că vechile legi și vechile relații de loialitate nu mai sunt valabile. Apoi izbucni: - Spune-mi, în caz de eventuală necesitate, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin. - Foarte bine, zise. - Prințe, zise Nirena cu aceeași voce îngrijorată, părea foarte grăbit. Gosseyn dădu din cap singur. Se simțea excitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe oameni. Oricum, își impune personalitatea. Iat-o și pe Gay. Ești amabil să-i faci loc? O fată slabă, obosită și drăguță veni spre ei printre mesele aglomerate. îi zîmbi timid lui Lanark și se așeză lîngă Sludden, întrebîndu-l neliniștită: — Am întîrziat? Am venit cît de repede... — M-ai făcut să aștept, îi răspunse el cu răceală. — O, îmi pare rău, îmi pare foarte rău. Am sosit cît de repede am putut. N-am vrut să... — Ia-mi țigări. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
convins că Rima simte la fel. Așa se simțea mai aproape de ea. Mai tîrziu, Sludden îi șopti ceva lui Gay și se ridică în picioare. — Gay și cu mine plecăm, spuse el. Ne vedem mai tîrziu. Nan, care îl urmărise neliniștită, își încrucișă deodată brațele pe genunchi și-și ascunse fața în ele. Toal, care stătea lîngă ea, o luă de umeri protector și le adresă celorlalți un zîmbet comic mimînd jalea. Sludden se uită la Lanark și-i zise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mi-a zis“, se gîndi el, „că ar trebui să-mi exprim ideile personale. Presupun că aș putea face acest lucru într-o povestire despre cine sînt și de ce m-am hotărît să scriu. Dar aici apare o dificultate“. Deveni neliniștit și începu să dea ture prin cameră. Această stare apărea ori de cîte ori gîndurile îi bîjbîiau în jurul propriei identități. „Ce contează cine sînt?“ întrebă el cu glas tare. „De ce să mă preocupe motivul pentru care am venit aici?“ Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele acoperite. Ferestrele luminate ale acestor barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. El și cu mine sîntem foarte reci. — Atunci de ce-ai acceptat să vin aici? Doreai atît de mult să fii cald, încît m-am gîndit că poate chiar ești. Ești la fel de rece ca noi toți, și chiar mai neliniștit cînd vine vorba de asta. Presupun că de-aia ești neîndemînatic. Acum se cufundase în coșmar, pe fundul lui, ca pe fundul unui ocean, dar putea respira. — încerci să mă omori, spuse el. — Da, dar n-o să reușesc. Ești îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ți spun dacă-mi promiți că vei continua să mănînci. — Bineînțeles c-o să mănînc. — Știi că institutul produce lumină și căldură de pe urma oamenilor care au boala noastră. Ei bine, mîncarea este făcută din oameni cu o altă boală. O urmări neliniștit, temîndu-se să nu izbucnească. Ea îl privi gînditoare și zise: — Oamenii ăștia nu sînt uciși în mod deliberat, nu-i așa? El și-o aminti pe catalizatoare, dar se decise să nu o pomenească. — Nu, dar personalul nu vindecă atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
autoritățile să-l trateze cu îngăduință. Dar tot timpul simțea vîlvătaia palidă a blondei, undeva în spatele lui, în stînga. Scăpă de două ori o carte ca pretext să se uite la ea în timp ce-o ridica. Părea o fată neliniștită și vioaie, care-și mișca în permanență umerii, își scutura capul și părul, zîmbind și uitîndu-se cînd într-o parte, cînd în alta. Observă cu surprindere că fața ei ovală avea maxilarul proeminent și ușor grosolan. Frumusețea ei provenea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne cîștigăm pîinea fie prin sudoarea frunții, fie s-o furăm de la vecinul nostru. Oricum ar fi, trăim într-o stare de neliniște, și cu cît sîntem mai inteligenți, cu atît ne simțim mai mult blestemul și devenim tot mai neliniștiți. Tu, Duncan, ești inteligent. Poate c-ai căutat în lume un semn al existenței lui Dumnezeu. Dacă-i așa, nu ai găsit decît dovada absenței lui, sau și mai puțin decît asta, pentru că spiritul care conduce lumea materială e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un cartier de mijloc, unde locuiau comercianți și mici funcționari, ca tatăl lui. Mai remarcase că fețele lucioase ale celor care lucrau în birouri și acelea aspre ale celor care lucrau în ateliere aveau guri la fel de strînse. Aproape toți păreau neliniștiți, îngîmfați sau aveau expresii de o hotărîre îndîrjită. Asemenea fețe s-ar potrivi discipolilor, care fuseseră aleși din rîndurile muncitorilor și funcționarilor, dar nu i se potriveau lui IIisus. începu să caute fețe armonioase, ale căror guri se închideau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picta o expresie care nu are nici o șansă de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți, plini de speranță, chinuiți de îndoieli, încîntați, flămînzi și sătui în același timp își ițeau capetele și se aplecau să zărească o clipă doar fața celui care-i contempla. Din Iisus se vedeau doar mîinile care se odihneau pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceramică pe polița șemineului pentru a-mi aminti de asta. De obicei, însă, spunea „De ce?“ sau „Vorbește-mi mai mult despre asta“, iar Thaw nu simțea nici o emoție față de el. îi plăceau vizitele astea, dar se întorcea în salon ușor neliniștit și stors, ca un actor al cărui joc nu fusese nici aplaudat, nici huiduit. Cînd fu în stare să meargă, își prelungi întoarcerea prin curtea spitalului. Pavilioanele lungi și joase din cărămidă roșie se aflau pe pantele unui deal aerisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voce. Lanark se duse după tablou și descoperi un bărbat solid, rezemat de o grămadă de perne, pe un pat jos. Fața, înconjurată de păr nepieptănat, care stătea zburlit în aripioare și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare, iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă ținea un stilou. Privindu-l oarecum șiret, pieziș pe Lanark, îi indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sa în acel loc însemna un mister de neânțeles, dar de la ei poate va afla măcar câteva informații cu privire la situația sa actuală. Bărbatul și femeia se aflau tot în locul unde-i lăsase. Amândoi reveniți la viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită prin cărțile de pe rafturi. Mai multe titluri îi reținură atenția. "Aristotelianismul și istoria nearistoteliană a planetei Venus" "Egocentristul dinspre nearistoteliana Venus". "Mașina și constructorii săi". "Detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai auzise vreodată. Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană. Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de ploaie, apoi s-a pornit o burniță rece, îmi simțeam pielea ca pe o cămașă udă, aș fi vrut să mă adăpostesc undeva, am nimerit pe o vale, la o căsuță proaspăt văruită, am bătut la ușă, mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin. - Foarte bine, zise. - Prințe, zise Nirena cu aceeași voce îngrijorată, părea foarte grăbit. Gosseyn dădu din cap singur. Se simțea excitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sa în acel loc însemna un mister de neânțeles, dar de la ei poate va afla măcar câteva informații cu privire la situația sa actuală. Bărbatul și femeia se aflau tot în locul unde-i lăsase. Amândoi reveniți la viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită prin cărțile de pe rafturi. Mai multe titluri îi reținură atenția. "Aristotelianismul și istoria nearistoteliană a planetei Venus" "Egocentristul dinspre nearistoteliana Venus". "Mașina și constructorii săi". "Detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai auzise vreodată. Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aparatul de zbor, își dădu seama ce treabă formidabilă făcuse. Acum, nu-i mai rămânea altceva decât să plece, luând cu el și aparatura de care ar fi putut să aibă nevoie. Sau poate va fi nevoit să lupte? Auzi, neliniștit, pașii unor oameni care se apropiau și i se păru că motoarele nu mai duduiau ritmic, ca până atunci, ci într-un fel dezordonat, scoțând un sunet strident și enervant. Printr-un efort suprem de concentrare, aproape că izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]