2,523 matches
-
care să-l determine pe aceasta să accepte ajutorul lor. Ele se și întreceau, putându-și dovedi priceperea, calitățile și performanțele. După multe insistențe, a venit și clipa mult așteptată. Prima care șia încercat puterea în lupta cu monștrii cei nemiloși a fost periuța electrică. Cu toată silința pe care și-a dat-o, la un moment dat, acumulatorul s-a descărcat. A fost nevoită să renunțe. S-a prezentat cea cu capul flexibil. Atât de multă acrobație a făcut, s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zidurile orașului n-au mai fost așa de norocoși. Ei au simțit cuțitul din plin și mulți au urlat de parcă i-ar fi omorât. Țipetele lor au înțepat văzduhul toată dimineața, dar au încetat în jurul prânzului. Ziua s-a făcut nemilos de fierbinte. Nu se simțea nici o adiere de vânt și nu se vedea nici un nor și chiar și între zidurile groase ale palatului aerul era umed și greu. Bărbații în convalescență transpirau prin haine și înmuiau paturile în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu mare lucru despre afacerile la scară mare, dar mi se pare că tipii de genul ăsta nu ajung niciodată acolo sus unde sînt fără să calce pe măcar cîteva cadavre. Ca să aibă succes, trebuie să fie de-a dreptul nemiloși. Tace și se uită la mine, care Încerc, fără prea mare succes, să-mi opresc lacrimile. Emma, poți să-ți dau un sfat ? — Ce anume ? Ridic privirea, ștergîndu-mă la ochi. — Revarsă-ți toată furia asta la kick-boxing. Folosește violența. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atîta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vîrf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și i-ar fi făcut una cu pământul, salvându-l pe fârtatul lor, dar ei nimic! Lucrul ăsta l-am văzut de copil și mi-a rămas bine Înfipt În minte. Mai Întâi am aflat că, dacă era rău și nemilos, ceva mic putea să ucidă ceva mare. Pe urmă, am aflat că, dacă pleci la lupta de sânge cu tovarășii potriviți, n-ai ce alege din vrăjmaș. Și, În sfârșit, am aflat că noi, oamenii neamului meu, ne meritam numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înainte. Căsătoriile trebuiau să aibă loc. Prin adulter, bărbații și femeile sperau să comute oarecum pedeapsa silnică a privațiunii. Ceea ce făcea din adulter un păcat demn de iertat În ochii lui Ravelstein era faptul că dorul te oprima atât de nemilos. „Suflete văduvite de dor” fusese titlul provizoriu, titlul de lucru, al faimoasei sale cărți. Dar la cea mai mare parte a omenirii, Într‑un fel sau altul, dorul fusese eliminat. - Cum de am ajuns atât de departe? În calitate de observator onest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar e arivist și are geniul (minor al) relațiilor publice; Îi place muzica, dar o ascultă la volum maxim, pe difuzoare de zece mii de dolari bucata, Într‑o cameră antifonată 7. Chiar delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral‑religioasă, fapt extrem de ciudat În Statele Unite (cel puțin În public). Știu pozitiv că În versiunea finală a romanului Bellow și‑a mai atenuat diatriba Împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
simbol al conștiinței ubicue și imposibil de păcălit? Doar să zboare în chip de pasăre, își dă cu părerea o femeie îmbrobodită. Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal și-a făcut socoteala că mai bine îl ia cu el la serviciu, decât să bată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în scopuri de spionaj, era tipic. Pentru schizofrenia lui de spion era tipic și faptul că mi-a devenit un prieten atât de devotat și că până la urmă s-a gândit la o cale de a mă folosi atât de nemilos pentru a promova cazua Rusiei. CAPITOLUL DOISPREZECE LUCRURI STRANII ÎN CUTIA MEA DE SCRISORI... O scurtă perioadă de timp am mințit față de Kraft în privința a ceea ce fusesem și ceea ce făcusem. Dar prietenia noastră s-a legat atât de tare, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să păzească polonezele și rusoaicele. A treia era soacra mea, Eva Noth. Eva Noth stătea la o fereastră la etajul al doilea. Ca și câinele Resei, Eva Noth se buhăise cu hrană de război. Biata femeie, transformată de niște vremuri nemiloase într-un fel de cârnat, stătea în poziție de drepți, părea să creadă că execuția câinelui era o ceremonie de oarecare noblețe. Am împușcat câinele în ceafă. Detonația pistolului a fost slabă, ieftină, ca o ușoară scuipătură a unei puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
minciuna, speranța și disperarea, frumosul și urâtul, bunătatea și cruzimea, comicul și tragicul, sunt toate tratate în mintea lui Eichmann fără nici o discriminare. Cazul meu este diferit. Eu știu întotdeauna când spun o minciună, sunt capabil să-mi imaginez consecințele nemiloase ale faptului că se găsește cineva să-mi creadă minciunile, știu că a fi nemilos este un lucru rău. N-aș putea minți fără să știu lucrul acesta, tot așa cum n-aș putea elimina o piatră de la rinichi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tratate în mintea lui Eichmann fără nici o discriminare. Cazul meu este diferit. Eu știu întotdeauna când spun o minciună, sunt capabil să-mi imaginez consecințele nemiloase ale faptului că se găsește cineva să-mi creadă minciunile, știu că a fi nemilos este un lucru rău. N-aș putea minți fără să știu lucrul acesta, tot așa cum n-aș putea elimina o piatră de la rinichi fără să-mi dau seama. Dacă mai există o altă viață, în cea următoare aș vrea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
una dintre actrițele alea care nu se gândesc decât la Arta lor. Pronunță ultimul cuvânt cu emfază, atât de clar, de parcă-l și vedeam scris cu un „A“ mare. — Și oamenii ăștia sunt, de cel mai multe ori, cei mai nemiloși... Ce ciudat că Hazel dă naștere unor astfel de speculații, comentai eu, simțind, în mod ciudat, că băteam câmpii. Eu tot mi-o închipui ca pe un cameleon, sau ca pe un ghețar, practic toată ființa ei e sub apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Este tot ce pot face pentru dumneavoastră. Îi însoți până la ușă, întinse o mână moale, îl lăsă pe un secretar să-i conducă pe scări în jos și închise ușa fără zgomot. Traversară în grabă piața scăldată într-un soare nemilos ale cărui raze se reflectau pe pereții albi și căutară adăpost la umbră pe terasa hotelului. Berea era caldă și nu se simțea nici o adiere. Temperatura trecea de patruzeci și cinci de grade și - aproape deja de amiază - nici un suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
accidentelor și nu putea niciodată Înțelege fascinația pe care-o simțeau atât de mulți dintre ei, mai cu seamă față de multele manifestări violente ale morții. Se uită din nou la chipul tânărului de pe caldarâm, acum obiectul atât de multor priviri nemiloase. Era un bărbat chipeș, cu păr blond, scurt, Întunecat la culoare din cauza apei care Încă se aduna În jurul lui. Ochii erau de-un albastru clar, translucid, fața era simetrică, nasul Îngust și delicat. În spatele lui, Brunetti auzi vocile polițiștilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
replicat ambiguu educatoarea. Da, dar nu arată a meningită sau ceva în genul ăsta, nu? Hugo știa că asta era adevărata temere. Chiar în dimineața aia văzuse în cabinetul medical postere cu pete în culori aprinse, care reprezentau rapidul și nemilosul ucigaș. Oricum, eu aș fi atentă, l-a sfătuit educatoarea. Dacă se agravează, chemați un doctor să-l consulte. Din câte vedea Hugo, petele copilului nu s-au intensificat toată după-amiaza. La ora culcării, ca de obicei, el și Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dracu` chestie!) ascunși într-un geamantan adus de un agent imobiliar. Hei, nu te ascunde pe după plop, nu de cineva, ci chiar de către unul dintre personajele tale. L-ai ucis descriindu-i moartea într-un accident de circulație, ești un nemilos numai bun de pus pe scaunul electric. Sau preferi un rug? Poate un zid, iată-te legat la ochi, tremuri din toate încheieturile, plutonul de execuție are armele încărcate, ochiți, foc, gata, s-a terminat, doctorul se apleacă, ia pulsul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și porni cu pași rapizi pe alee, către poartă. Nu-i păsa de picăturile mari care-l loveau nemiloase, un duș natural i se părea cea mai bună soluție în acele momente, putea aduce dezmeticirea necesară de care avea atâta nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta și chiar atunci îi bubui din nou
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl oprească. Dar trimise vocea aceea unsuroasă după el: - Să fii puternic, Scriitorule. Dacă mai poți. Nu zise nimic. Strânse din dinți. Ieși prin spate, traversă grădina, ajunse în stradă și porni cu pași mari către supermarket, biciuit de ploaia nemiloasă. Nici nu privi în urmă, la trâmbele de fum care ieșeau în continuare din casa Vecinului. * La aceeași oră, tot fără a fi deranjat de cineva, ca și cum nimeni nu l-ar fi văzut sau nu l-ar fi luat în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Biată inteligență omenească!... murmură el. Când te gândești la destinul ori, sfârșitul unui, Van Goch... al unui Maupassant... ori, a lui Nietszche, da, Nietszche... prin minte trecându-i fulgerător; Nietszche distrugătorul, negativistul, filozoful neantului, omul care demoniza Eul, și cruzimea nemiloasă, care visa un supra om eliberat de morală și de milă etc... Nietszche care a ajuns la sfârșitul natural al îngrozitoarei sale concepții nihiliste despre om... - Asta e drama!... murmură Iorgu. Suferința dată de Dumnezeu omului și numai omului. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
creație a creierului, că dincolo de lumea materială există o lume a spiritului... Visele sunt spirit.” Îi șopti gândul. Iorgu se căsnea să înțeleagă aceste lucruri dar nu putea. Gânduri, gânduri... o pădure de gânduri; gânduri rele, gânduri bune... îl frământau nemilos... Gândirea născocește, uneori, situații ce sfidează orice explicație logică. -Am citit undeva, nu mai știu unde, își zise Iorgu, că corpul solar dă gândurile, imaginația, inteligența, voința... că gândirea, ori, ideea este un corp viu o ființă pe care cei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile Încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, În timp ce vântul rece Îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns În fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, și ne-a urat bun venit În Puvirnituq. imediat ne-au Înconjurat vreo cinci câini husky cam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, în timp ce vântul rece îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns în fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și ne-a urat bun venit în Puvirnituq. imediat ne-au înconjurat vreo cinci câini husky cam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trebuie să se teamă de tine. Ca și oamenii, de șefii lor. Că, dacă nu se tem, nu-i poți domina și nu te poți menține deasupra lor. Nu poți fi, tu, piscul, altfel, dacă nu ești permanent dur, sadic, nemilos. Și copilului i-au rămas Întipărite În suflet, pentru totdeauna, aceste ultime cuvinte. Și ideile pe care ele le conțineau. Ei, bine, a hotărât, el, În mintea lui, de crud copil, ei, lasă, că, am să mă fac un crud
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]